Trestia revoltata,de Nina Berberova



Trestia revoltata, de Nina Berberova e o carte pe care o am in biblioteca de cativa ani.Si nu mi-a atras niciodata atentia.Poate ...intuisem ca.... nu e pe gustul meu.

As vrea sa spun ca mi-a placut,dar nu pot.Mi s-a parut o poveste mult prea...seaca,rece,care nu trezeste in mine nici un sentiment.Desigur, cei care apreciaza frazele scurte si la obiect, lipsa artificilor, si a substraturilor filozofice sau psihologice, vor spune ca e o carte pe gustul lor.Eu as zice ca e o carte "pe fuga" la fel ca lumea in care traim,potrivita cu generatia "fast"(daca avem fast food de ce n-am avea si fast book)Multi au sarit in apararea acestei carti spunand ca e "putin" dar "bun"..Eu nu cred in principiul "mult si prost/putin si bun" .

O carte scrisa dupa un tipar tipic: Doi indragostiti pe care ii desparte razboiul, se reintalnesc peste ani.Ea inca il iubeste, el si-a refacut viata alaturi de o alta.


Citate:


“In viata fiecaruia se intimpla ca, dintr-o data, poarta trintita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decit un poate, lumea sa se transfigureze, un singe nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta.”

“Alerg spre iesire ca sa ajung la poarta aceea si ca sa-i strig: Einar! Adio! Sa fii fericit pe pamint sigur, aici ne inecam, curind ne vom scufunda cu totul, si — chiar daca scapam — nu vom mai fi aceiasi...”

“Inca din prima mea tinerete, consideram ca fiecare om pe lumea asta isi are al sau no man's land, unde isi este propriul lui stapin. Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare om, din cind in cind, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamina, sau o zi pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o seara la alta sau de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele.”

“Destinul cobora afectuos scara de la vechea-i caleasca si ma poftea sa ma urc in ea. Dar daca priveai mai indeaproape vedeai ca-i o gluma urita: destinul imi intindea o cursa... Ajunsesem chiar sa-mi spun: poate ca intotdeauna mi-am pus prea multe intrebari. Unii nu se gindesc asa mult; acestia sint mai fericiti. Si daca mi-as fi ingaduit, macar o singura data, sa nu ma gindesc? Ce-ar fi sa iau  aceasta invitatie ca pe un lucru bun, sa accept Venetia ca pe un dar, fara sa ma astept sa vad iesind vreun sarpe sau vreun liliac din cutia cu ciocolata sau din buchetul de flori?”

“Acum, cind o usa se deschide sau cind o fereastra se ridica, eu nu ma mai las podidita, ca altadata, de lacrimi de recunostinta! Nu profit de toate prilejurile si nu ma inclin in fata tuturor ingaduintelor. Dupa tot ceam vazut, nu mai am pofta sa fiu, in nici o privinta, animalul pe care-l pui sa mearga la pas, pe care-l dresezi, pe care-l trimiti unde vrei, pe care-l indopi sau il lasi sa moara de foame, pe care-l pedepsesti sau il rasplatesti pentru ca a ascultat de comenzi.”









 Cartea o puteti comanda aici:http://www.librarie.net/carti/58656/Trestia-revoltata-Nina-Berberova
 Sau o puteti  citi/descarca aici:
Nina Berberova - Trestia revoltata
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu