Tot cate trei...


Ce zi ciudata azi...
Toate lucrurile  au venit in numar de trei...
Azi am avut de infruntat 3 fobii. Toate in decurs de o ora.
La inceput a fost ceva nou pentru mine, pentru prima oara am fost in masina in timp ce era spalata....oribila si traumatizanta experienta. Din momentul in care fratemiu mi-a zis:"ai grija sa nu te sperii" deja am facut ochii mari de groaza si l-am intrebat: "da' pot sa inchid ochii?" . Ma simteam ca acum vreo 10 ani, la mare, cand m-am dat prima oara in trenuletul groazei si-am ratat experienta fiindca am inchis ochii.

Apa curgea cu atata presiune de parca erau inundatii. Ma gandeam: "oare daca va curge prea tare, nu poate sparge geamul?". Da, una dintre fobiile mele e cea legata de apa. Nu orice apa evident, in general doar valurile intra in aceasta categorie. Si-apoi erau chestiile alea ca la mop, care frecau parbrizul si faceau si intuneric in masina...dar mai ales periile acelea (ca cele de spalat sticle)..aveam impresia ca nu are loc masina intre ele, ca mai un pic si ajung la mine, si sparg geamul, intra in masina....ma imaginam deja strivita intre ele....ah, ce oribil, ma simteam ca intr-un film horror. Mda, pot sa adaug inca un lucru pe lista de fobii: spalatoriile auto.
Al doilea lucru au fost scarile rulante. Da, nu rade si de acelea mi-e frica. La coborare. Nu de alta dar...cam am rau de inaltime.
Cand am coborat, a urmat al treilea lucru...poate the most scarry one...un clovn. Oh, chiar urasc clovnii, nu de mult, aacum un an sau doi am inceput sa plang cand unul nu-mi dadea  pace. Urasc clovnii, mos craciunii si magicienii. Nu stiu de ce...poate ideea de costum, ca sunt personaje aparent inocente si totusi...nu stii ce ascund in spatele unei masti.

Si apoi, tot azi au fost 3 persoane care au criticat acelasi lucru ...

Azi 3 persoane care mi-au dat planurile peste cap, siguranta, hotararea, care m-au facut sa imi amintesc cat urasc uneori felul meu de a fi, generozitatea cu care impart bucati din sufletul meu....

Daca initial cand am scris cifra trei ma gandeam la sensul ei de numar magic...

Apoi mi-a venit in minte replica : Trei, Doamne, si toti trei...Nu cu sensul ei cunoscut...ci..ma gandeam la cele 3 persoane de mai sus...

Ah, uitasem...inca o data 3...3 persoane au fost suparate azi...deci 3 persoane am inveselit cumva prin prezenta mea...fizica sau nu...

Evident acum cand scriu, fiind trecut de ora 12....ce altceva ar putea trece prin capul unei copile blonde, decat prostii.. ce prostii au legatura cu cifra 3, te las pe tine sa deduci.


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Influentez...

Mereu mi-a pasat de modul in care ii influentez pe ceilalti. Mereu mi-am dorit sa fiu un model demn de urmat pentru cei din jurul meu.
Si intotdeauna a fost un motiv de frustrare faptul ca nu reuseam sa fiu cat de cat perfecta in toate privintele. Mereu ma simteam rusinata de defecte, greseli, considerandu-ma nedemna de apreciat, urmat ca model.
In primul rand mi-as fi dorit ca pentru verisoara mea sa fiu un model. Simt ca nu merit sa fiu decat in putine privinte, nu in totalitate cum as vrea.
Cel mai teama mi-era in relatii, ca il voi face pe celalalt sa sufere, ca il voi schimba in sens rau. Ca il voi transforma dintr-un baiat bun intr-unul care sa urasca fetele.
Cu impresia asta am ramas....ca eu nu fac altceva decat sa distrug vieti. In ciuda faptului ca  am mereu cele mai bune intentii.

Si totusi, in ultima vreme, pe zi ce trece descopar cat de mult m-am inselat.
Am influentat oamenii ce au trecut prin viata mea, dar nu in rau,  ci in bine. I-am facut mai puternici, i-am invatat sa iubeasca, le-am aratat ca pot gasi si iubire sincera si dezinteresata.  I-am facut sa iasa din rutina, din zona de confort, sa isi doreasca mai mult de la viata. I-am ajutat sa inteleaga mai bine ce inseamna o relatie. Le-am aratat ca exista fericire, caa exista si oameni buni, sau care sunt in stare sa dea totul pentru iubire.

Azi nu mai cred ca sunt o piaza rea ce raneste oamenii, le distruge vietile. Azi stiu ca si pe aceia pe care ii ranesc, ii ajut cumva, le fac un bine.  Azi m-am convins din nou, pentru a doua oara in ultimele saptamani, ca am o influenta puternica si benefica asupra celor care le dau o bucatica din inima mea.

Sa dau exemple? Sa spunde despre LC cat de inalte aspiratii si-a setat de cand m-a cunoscut pe mine? Sa spun ca desi nu are mai multi ani ca mine, il admir pentru ca si-a atins deja numeroase obiective? Obiective despre care, cand mi-a vorbit acum vreo 2-3 ani, m-au amuzat, considerandu-l naiv...

Sa spun despre B. care desi are de 3 ori varsta mea, imi urmeaza sfaturile cand vine vorba de relatii, care mi-a multumit pentru ca l-am ajutat sa o inteleaga pe femeia iubita.

Si poate multi altii despre care nici nu stiu ca i-am influentat....

Nu e o lauda, ci un lucru pentru care am muncit, am suferit, m-am schimbat. Mai intai a trebui sa invat eu sa zbor. M-am lovit de crengi, am cazut din copaci, de pe stanci,dar pana la urma am reusit.
Acum iti pot da si tie aripi.



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Bad day ...was a lucky day



 Azi a fost o zi proasta. Stiam de ieri ca asa va fi. De fapt...statusul meu de pe facebook de sambata anunta ca ceva nu e in regula. De ce? Habar n-am...poate de prea multa fericire am hotarat cumva, ca de obicei, sa mai alternez...

M-am trezit fara chef de nimic. Si m-am hotarat ca azi sa nu fac nimic din ce nu am chef .Asta s-ar traduce ceva de genul: zi de leneveala. Nu ca n-ar fi fost si duminica si sambata, vineri la fel...sau? totusi, am scris cateva ore zilnic, deci nu e chiar lipsa totala de activitate.

 In fine..unde vroiam sa ajung: n-aveam chef de nimic si totusi am pornit de nebuna la plimbare, singura, fara sa merg intr-o directie anume. Si negrabindu-ma am luat-o asa la nimereala printre blocuri. M-am ratacit, recunosc. Ma dureau deja si picioarele, mergeam de o ora cand mi-am dat seama ca mersesem in cerc. Am trecut de doua ori prin acelasi loc.  Si ce crezi?Cand am trecut a doua oara pe langa trecerea de pietoni, ce imi vad ochii? Pe jos o bacnota de 50 de lei (500 de mii).
Tu daca ai fi fost in locul meu, ai fi luat-o?Probabil ca da.
Eu, sceptica de fel cand vine vorba de noroc si mai ales de noroc la bani, evident ca am trecut pe langa ea si nu am luat-o. Ma gandeam, daca e vreo farsa ceva? Nu rade...eu faceam farse de genul asta oamenilor acum cativa ani, cu portofelul.

Si totusi 50 de lei nu e tocmai putin, nu e ca 1 leu. Si-asa sunt iar in criza financiara:P . Plus ca eu niciodata nu am avut noroc la bani, nu am castigat niciodata la jocuri de noroc/pariuri sportive etc. Nici macar 1 leu nu am gasit vreodata. Asa ca m-am razgandit....m-am intors din drum, m-am uitat in jur de parca eram pe cale sa fac ceva rau si i-am luat.
Si evident...i-am cheltuit in primul magazin in care am intrat.

Ce am vrut de fapt sa spun cu asta?
Ca si daca ai o zi proasta, asta nu inseamna nimic, nu conteaza, se poate intampla ceva, poti face ceva bun/frumos care sa atenueze celalalte aspecte negative ale zilei.

Nici o zi nu e pierduta in totalitate.


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Te muti cu el. Si mai departe?(partea II.)


Partea a II-a. (How to make it work)

Multi spun ca totul se clarifica pe parcurs si zic ceva de genul: "ce sa facem atatea planuri de pe-acum, ce atatea discutii, vedem noi cum facem.". Eu nu sunt de acord cu asta. Sunt o multime de lucruri despre care poti discuta de la bun inceput, de ce sa amani?
Plus ca....stiind anumite lucruri, cum sa le faci, cum sa reactionezi in anumite imprejurari, ce sa nu faci...relatia ta, aceasta convietuire in comun castiga in plus vreo 50% sanse de reusita, de a merge bine.

Atat din experienta mea(chit ca nu am locuit eu cu nici un prieten pe termen lunng), cat si din ceea ce am observat si analizat la altii, am facut o lista cu cateva aspecte despre care e bine sa discuti inainte de mutare. Pentru toata lumea probabil ca o sa pare lucruri minore si nu o sa inteleaga de ce e asa important sa fie clarificate. Crede-ma, asa maruntisuri cum par, acestea devin pe parcurs motive de cearta, poate chiar despartire.

Sa va mutati impreuna  e un pas urias atat din punct  de  vedere emotional cat si financiar sau fizic.  Relatia va fi mai complicata, dar si mai frumoasa si implinitoare…intensa. 
Sunt cativa pasi pe care trebuie sa ii urmezi cand ai luat decizia de a te muta impreuna cu el sau aspecte de care trebuie sa tii cont.

Cheia unei tranzitii reusite de la un spatiu personal la unul in comun este comunicarea. Si poate la fel de importante sunt compromisurile.
Comunicarea
Nu intamplator am ales sa vorbesc mai intai despre comunicare. Este elementul vital al unei relatii.
Fiti sinceri, vorbiti despre fiecare lucru ce va trece prin minte, nu asteptati sa se adune prea multe .
Veti avea neintelegeri, veti afla lucruri neplacute unul despre altul , ai grija sa ai un plan sigur de rezolvare a conflictelor. Nu faceti confuzie intre cearta si comunicare, nu e acelasi lucru. Asa ca ai  grija la ton, nu folosi cuvinte urate sau reprosuri. Nu-i nevoie de tipete ca nu e nimeni surd, nici sa-ti iesi din sarite nu te ajuta cu nimic.
Spune-i cand nu iti place ceva, cand vrei altceva, cand iti doresti ceva. Intreaba-l ce ii place lui, ce il deranjeaza. Oamenii nu sunt masini de citit ganduri. El/ea nu iti poate intui dorintele vrei ceva, vrei intr-un anumit fel, spune-i!
Comunicarea trebuie sa fie o prioritate, un lucru in care sa investiti timp si efort.
O buna comunicare dubleaza sansele de a avea o relatie reusita.
O buna comunicare este singurul lucru care te poate ajuta sa treci peste diferentele dintre voi, conflicte, poate salva o relatie pe punctul de a se destrama.


La mine acasa, la tine sau la noi?
Indiferent a cui e locuinta, cine la cine s-a mutat, daca v-ati hotarat sa faceti acest pas , cea mai mare greseala e ca locuinta sa fie considerata doar a unuia. Ok, unul e proprietarul sau plateste intretinerea, deci e casa unuia pe de-o parte, din punct de vedere oficial sau legal cum vrei sa ii spui, dar trebuie sa fie “acasa” pentru amandoi. Si ma refer la cei care se horarasc sa  stea impreuna pe termen lung, nu la cei care/perioada in care tu iti petreci mai mult timp/noptile la el. Desi situatia e cat de cat asemanatoare. Chiar daca nu stai cu el de tot, totusi, ai niste obligatii, dar iti poti permite sa ai si ceva pretentii.
In cazul in care locuiti impreuna si celalalt foloseste mereu termenul de “la mine acasa” sau iti reaminteste mereu ca e locul lui, ca el plateste, inevitabil tu ca femeie(sau barbat daca e cazul) te vei simti mereu un strain, in plus, nu ca acasa. Nu uita ca ceea ce faceti voi e un parteneriat in care fiecare investeste ce are, in general barbatul investeste mai multi bani, iar femeia investeste altfel de lucruri aparent mai marunte dar nu mai putin valoroase.
Nu degeaba se zice ca intr-o relatie, casnicie etc.  “ce-i al meu e si al tau”. Poate uneori nu pare corect, sau egal, dar….nu e chiar asa. Cand vrei o relatie trebuie sa renunti la eu si tu si sa gandesti in termeni de noi. ( noi facem, noi mergem, al nostru, la noi)
Nu  va fi usor sa iti gasesti locul in  “lumea lui” si nici pentru el sa iti faca loc in ea. Dar in timp, cu multa rabdare, comunicare, compromisuri si iubire, toate se rezolva.

Motive
Am mai spus asta si o mai repet. Nu va mutati impreuna pentru motive gresite. Cel mai bun motiv zic eu, este nevoia/dorinta de a petrece fiecare secunda alaturi de el. Motivele care stau in spatele acestei decizii au o contributie esentiala la ceea ce inseamna evolutia relatiei si sansele  de a dura.

Dezaprobare.
Fi pregatita pentru dezaprobare. Din partea familiei  si  prietenilor pentru ca sunteti un cuplu necasatorit//format de curand.. Va vor face sa va simtiti prost pentru decizia luata,  va vor critica si vor incerca sa va schimbe , sa va determine sa ganditi precum ei impunandu-va propriile conceptii si cautand sa va desparta. Din pacate stiu  mult prea bine cum e in aceasta situatie. Si mai stiu si cat de eficienti sunt acesti oameni care se vor baga in viata ta. Asa ca ai grija, nu-i lasa sa strice o poveste frumoasa cu conceptiile lor invechite si rigide.

Responsabilitatea financiara
Stabiliti cum impartiti responsabilitatea financiara.
Mie mereu mi-a dat batai de cap acest aspect intr-o relatie. Asta pentru ca eu imi fac prea multe griji. Si poate din cauza educatiei, a mamei care mi-a sadit bine in memorie/morala regula "nu lua nimic de la straini". Straini insemnand toti in afara de familie, deci si prietenii. Pana si iesitul la un suc imi creeaza probleme. Pe de o parte consider ca e responsabilitatea barbatului sa plateasca consumatia  (in cazul in care isi permite...altfel, mai bine sa nu te fi invitat) , pe de alta parte ma simt prost sa il las sa o faca, temandu-ma ca ma va crede nesimtita/materialista.

Pe acelasi principiu traditionalist merg si cand vine vorba de relatii. Adica nu mi se pare ceva rau ca femeie sa fie intretinuta...dar atentie! o perioada, nu toata viata. Asta tinand cont de faptul ca in general barbatii sunt pe banii lor mult mai devreme decat femeile. Dupa ce termina liceul ei muncesc, ele merg la facultate. Si-atunci daca el, de 30 de ani, are o relatie cu ea de 20, nu cred ca poate avea pretentia in cazul in care locuiesc impreuna, sa imparta cheltuielile in mod egal. E chiar ok sa nu ii ceara ei nimic in cazul in care ea nu are si un loc de munca. Dar...asta nu inseamna ca femeia nu trebuie sa faca nimic. Daca tot nu contribui la partea financiara, o dovada de bun simt e ca tu sa preiei restul responsabilitatilor gen curatenie, gatit....
Si evident...cand termini facultatea, obtii un job, te revansezi, preiei si tu o parte din atributiile financiare. Nu sta ca un parazit pe spinarea lui!
E important sa vorbiti despre asta. Multe cupluri au certuri din motive financiare. Nu lasa asta sa intervina si in relatia ta.

Gatitul
Nu rade. Conteaza si asta. Stabiliti de la inceput cine gateste, cine face cumparaturile. Poate tie nu iti place sa gatesti, dar ii place lui. Poate pentru el e extrem de important ca tu sa ai abilitati culinare. De ati stii fetelor ce rele sunt soacrele si cum va barfesc, va critica pentru ca le tineti copilul flamand. Asa ca hai sa punem mana pe-o carte de retete, hai sa exersam un pic, sa le aratam ca si o femeie moderna isi pastreaza abilitatile specifice.
La fel de important e ce si cum gatesti. Stiu cupluri care si dupa zeci de ani de casnicie inca se mai cearta pe motiv ca ea face mancarea prea sarata.Asa ca tine cont de preferintele lui.

Ce mai trebuie sa stii/sa ai in vedere:

Fiecare vine cu anumite obiceiuri mai mult sau mai putin placute. Nu trebuie toerate toate, dar nici toate criticate. Explicati obiceiurile  si stabiliti ce sunteti dispusi sa tolerati si ce nu vreti sa acceptati(evident cu explicatiile de rigoare)

Timpul meu, timpul tau, timpul nostru.
E bine sa faceti multe lucruri impreuna deacum inainte. Dar pastreaza timp si pentru tine. Pentru prietenii tai, pasiunile tale. Nu va sufocati unul pe altul, nu va izolati de restul lumii.

Evitati rutina. Multe cupluri devin monotone odata ce se muta impreuna. Nu fiti si voi asa. Nu petreceti tot timpul numai in casa. Iesiti afara impreuna in loc sa stai numai in fata TV-ului. Implicati-va in activitati cat mai diverse.
   
Sa ai un plan de rezerva. Nu e pesimistic sa ai ceva pregatit si pentru cazul in care lucrurile nu merg asa bine. Decat sa fi homeless sau sa ramai pe capul lui cand nu mai exista sentimente intre voi, mai bine te pregatesti si pentru aceasta varianta

Poate iti vine sa te iei cu mainile de cap acum. Poate ti se pare mult prea complicat si iti vine sa renunti la ideea de a va muta impreuna. Ignora acest "complicat" aparent. E doar tendinta mea de a face lucrurile simple sa para extrem de complicate.
Nu e deloc complicat. Crede-ma, te vei obisnui mai  repede decat crezi, lucrul de care te temi acum iti va deveni indispensabil. Vei vedea ce bine e cu ea/ el si vei rade de ziua in care ti-a fost teama, intrebandu-te : "cum am putut sa fiu speriat/a de un lucru asa minunat? "


Barbati/femei care ati ajuns sa cititi aceste randuri, daca aveti o parere  diferita de a mea, vreti sa ma contraziceti, nu ezitati. Sunt deschisa la dezbateri. :)

© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Te muti cu el. Si mai departe?(partea I.)

Partea I.
 O multime de intrebari
Te muti cu el?
Crezi ca a te muta cu el e un pas inainte in relatia voastra?
Ti-e teama sa faci acest pas?
Ti-e teama ca ar putea fi o greseala?
Ai putea descoperi ca el nu e omul pe care il credeai?
Sau ca poate el iti va descoperi defectele si nu le va tolera?
Ca poate vazandu-te si nemachiata/ciufulita/ in pijama/in momente proaste etc. va disparea aura de mister ce te inconjoara acum?
Ca acest pas ar putea de fapt sa puna capat relatiei voastre?
Sunt multe intrebari ce-ti trec prin minte cand esti tentata sa faci acest pas...


 Sa te muti cu el e o schimbare extrem de importanta. Dar sa te muti in apartamentul lui face ca acest pas sa-ti creeze mai multe dificultati. Nu de putine ori se intampla ca atunci cand renunti la spatiul personal sa te simti ca si cum ai renunta la propria identitate, sau ca si cum iti  pierzi puterea in cuplu.
Nu lasa ca un lucru frumos precum aceasta convietuire impreuna sa aiba asemenea repercursiuni, sa iti scada increderea in tine, sau sa te simti dependenta, datoare….

Cand?
Un lucru care ii pune pe ganduri pe multi e daca nu cumva este prea devreme pentru a locui impreuna. Cand e oare momentul potrivit? Dupa 1 luna, 3, 6, sau un an? Eu zic ca nu exista un moment potrivit. Din punctul meu de vedere, cu cat mai repede cu atat mai bine. Nu e un moment pentru care trebuie sa te pregatesti. Tot ce conteaza e intensitatea sentimentelor si seriozitatea, adica in ce masura va vedeti impreuna si peste cativa ani.

Eu una as fi in stare sa ma mut cu el si dupa o singura saptamana daca relatia ar fi destul de intensa si  daca ar merita. Cred ca e mai bine asa,  vei ajunge sa il cunosti, sa te cunoasca mult mai bine si mai repede. Vei putea stii daca va potriviti sau nu, daca sunteti dispusi la compromisuri. Mi se pare o prostie, ceva inutil sa astepti....mai ales sa astepti pana la casatorie. Si-apoi sa descoperi ca nu va potriviti deloc, ca nu sunteti dispusi sa va tolerati obiceiurile, ca nici unul nu e dispus sa lase de la el. De ce sa investesti atata timp intr-o relatie, ani de zile, si-apoi in ziua mutarii impreuna sa constati ca a fost o greseala? Eu raman la parerea mea, cu cat mai repede cu atat mai bine. Stii de la inceput ce si cum, ii cunosti din start partile proaste, nu traiesti cu iluzii.

De ce?
Ar fi multe motive pentru care doua persoane se muta impreuna. Nu toate sunt potrivite.
Ideal e sa te muti cu el pentru ca vrei sa petreceti mai mult timp impreuna , vrei ca relatia voastra sa treaca la un alt nivel de intimitate  si de implicare.
Pentru toate experientele frumoase pe care ti le ofera traiul in comun.
Poate dormitul impreuna ( si ma refer la dormit, nu culcat) e din punctul meu de vedere cel mai frumos lucru. Sa stii ca atunci cand vine noaptea, te cuibaresti langa persoana pe care o iubesti/ te iubeste. Nu exista sentiment de siguranta mai intens ca asta. Iar femeile au nevoie de siguranta

Asta nu! Sa dormiti unul cu spatele la celalalt. In cazul asta e o problema. Nu pentru ca asa zic eu, ci asa spun pshihologii. E un semn de distanta afectiva intre voi. Ceva nu e in regula, ori nu va iubiti prea mult sau chiar deloc, ori va e teama de implicare.
Intr-un cuplu indragostit partenerii stau cat mai aproape unul de altul, simt nevoia ca trupurile lor sa se atinga, sau chiar se imbratiseaza.
Nu e obligatoriu sa fie fata in fata, sau ca ambii sa ofere aceasta imbratisare. E mai mult o chestiune de roluri. Care pot ramane aceleasi pe parcursul relatiei sau care se pot schimba. In general barbatul e cel care imbratiseaza femeia, semn ca el are rolul de Protector. Femeia sta cu spatele la el, dar lipita de trupul lui,  in timp ce se lasa imbratisata, semn nu doar ca are nevoie de protectie, ci si ca are incredere in el( sta cu spatele, nu-l vede, dar se lasa "dominata" ).

Cum sa nu adori sa adormi cu capul pe pieptul lui, in timp ce el iti mangaie parul, fata....
Cum sa nu se simta un barbat adevarat cand i te abandonezi intr-un mod atat de inocent, prin care ii spui ca ai nevoie de el...

In afara de momentul de dinainte de a adormi, mai e si cel de dimineata, la fel sau poate chiar mai grozav. E modul ideal de a-ti incepe ziua. Langa cel iubit. E momentul cel mai intens de implinire. Dupa sentimentul pe care ti-l provoaca trezirea langa el, iti poti da seama cat de mult il iubesti.

Servitul meselor impreuna. Cine nu a mancat niciodata singur la masa, nu stie ce sentiment de singuratate te poate incerca in astfel de momente. Pe cand a sta impreuna la masa te face sa te simti iubita, sa simti ca ai o familie. Pentru ca da, locuind impreuna el devine familia ta.

Sa stii ca acasa te asteapta cineva cand ai avut o zi grea. Cineva care sa iti spuna o vorba buna, sa iti ofere un sarut, o imbratisare sau o masa calda.

Un pat care nu e niciodata rece...

Si lista ar putea continua. Poate pare ca am vorbit mai mult despre  ce obtine o femeie in urma acestui pas. Dar sa nu crezi ca un barbat nu beneficiaza de nimic. Tu, ca barbat, nu vrei pe cineva care sa fie mereu langa tine? Care sa iti gateasca, sa iti spele hainele, sa se ocupe de curatenie, sa iti ofere afectiune, intelegere, sa te asculte, sa te admire/aprecieze, sa fie lumina si caldura casei tale, care sa aiba nevoie de protectia ta? Poate pentru unii/unele suna urat prima parte, vor zice ca asta e treaba de servitoare, nu iubita.  Nu e chiar asa, cand iubesti pe cineva cu adevarat, iti face placere sa faci astfel de lucruri pentru el, e ca si cum ai avea grija de el. Mda, esti femeia-mama vor spune unii. Da, dar e si un mod de a-l rasplati, de a-ti arata iubirea, grija, faptul ca iti pasa. Si pe deasupra, exista multi barbati care au nevoie/isi doresc o astfel de femeie, femeia-mama.

Poate unii vor spune ca lucrurile pe care le-am enumerat mai sus le poti avea intr-o relatie si fara a locui impreuna, ba chiar le poti avea si in afara unei relatii. Da, asa e, nu neg. Dar totusi...nu vor avea aceeasi valoare, aceeasi semnificatie, intensitate.

Acest pas nu e unul simplu. Nu-l fa inainte de a fi constienta de cateva lucruri. Inainte de a te muta cu el, e bine sa discutati putin despre cateva  aspecte ale traiului in comun. Sa stabiliti niste reguli, limite, responsabilitati, drepturi.  E mai bine ca situatia sa fie cat mai clara inca de la inceput. Sa nu aveti surprize neplacute mai tarziu.

Mai multe in articolul urmator, despre cateva lucruri de care daca vei tine cont, te vor ajuta sa faci acest pas mult mai usor.







© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved    

Cuvintele dor...



Cuvintele dor, atat de  tare...
De-am fi constienti de asta...Poate ne-am gandi de doua ori inainte sa eliberam cuvintele in lume. Poate am fi mai atenti la reactia celuilalt atunci cand spunem ceva, pentru a nu continua sa facem o gafa si mai mare. Cuvintele ironice, cu tot felul de conotatii,  sau care pur si simplu glumesc pe seama unei actiuni ce o poti numi fatalitate, dor atat de tare....E ca atunci cand ai face o gluma de genul " hai nu zau?sa moara mata daca nu-i asa? ", adresata cuiva caruia chiar i-a numit mama.

Nu ma refer la cuvintele urate, violente. Ma refer la cuvintele care declanseaza anumite ganduri, stari, sentimente. Ma refer in special la cuvintele care te smulg brusc din prezent si te arunca intr-un anumit moment din trecut. Cand ceva s-a intamplat....

 Cuvintele te ranesc pentru ca te-au intors in timp, la momentul in care s-a intamplat. Iti amintesti ceva ce credeai ca ai uitat. Retraiesti acele momente ingrozitoare in care inima ti-a fost facuta bucati, in care viitorul nu mai era decat o umbra, prezentul un vis spulberat de o  mana de oameni...

 Cuvintele dor uneori mai rau ca faptele. Deci foloseste-le cu masura!



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

N-as fi crezut...

Mi s-a spus de multe ori ca sunt egoista, indiferenta, ca nu dau doi bani pe ceea ce vor altii sau ceea ce simt ei.
Evident  ca nu e adevarat. E doar impresia gresita pe care o las uneori...
Si totusi......ca acum nu mi-a pasat niciodata de cineva. Imi pasa de tine la fel de mult ca de mine. Si poate nu intamplator. Esti atat de...exact ca mine. Problemele tale le consider deja ale mele. Ca in familie..stii tu. Normal ca vreau sa le rezolv. Vreau sa fi si tu fericit ca mine. Cu mine. Vreau sa depasesti toate obstacolele. Vreau sa fii tot ceea ce stiu ca poti sa fii.. Vad tot potentialul ce zace in tine si nu pot sa te las sa il irosesti. Nu pot sa te las sa iti ratezi destinul. De aceea sunt aici. De aceea ne-am intalnit, pentru a ne ridica unul pe altul. Suntem suflete pereche ce au nevoie unul de altul pentru a evolua.

Stii...nu te am si totusi mi-e frica sa nu te pierd. Nu pentru motive obisnuite. Ci  pentru toate lucrurile pe care le putem invata unul de la altul. Pentru ca separat suntem doi oameni mici, instabili si condusi de nesiguranta, ca focul si lemnele. Luate separat n-au nici un sens. Lemnele trebuie aprinse cu foc pentru a face caldura,  focului trebuie sa i se dea  lemne din acelasi motiv. Impreuna avem un sens, un scop. Impreuna suntem mai puternici si putem muta muntii din loc.

Nu zic ca va fi usor...gandeste-te ca lemnele trosnesc, mai ies scantei, se produc incendii, uneori lemnele sunt prea ude pentru a arde, alteori focul e prea slab ca sa aprinda lemnele. Dar asta nu trebuie sa ne impiedice. Sunt lucruri pentru care merita sa lupti, sa induri, sa ai rabdare, sa risti...

Eu pentru tine renunt la orgoliu, renunt la pretentii, renunt la instabilitate, renunt la extremism, renunt la egoism, renunt la materialism, renunt la comoditate, renunt la teama, renunt la certitudini, renunt la libertate. Renunt la tot ce-a fost inainte.

Tu?Ce crezi ca-ti cer? Lasa focul meu sa arda lemnele tale. Lasa flacarile sa-ti purifice mintea si sufletul. Prefate-n cenusa, iar din cenusa vei renaste precum pasarea Phoenix, mai puternic ca oricand, mai intelept.

 Tot mai astepti/amani/te temi/nu crezi ?N-ai inteles ca locul tau e aici?
Hai, vino, eu te astept cu bratele deschise.
Vino, stii bine ca imi pasa.


© 2012 (satmaya) All Rights Reserved

Just make a wish...


 Pune-ti o dorinta...si ti-o voi implini.

De ce refuzi sa crezi? De ce nu indraznesti sa-ti mai doresti ceva? Crezi ca asta nu e decat o poveste de adormit copiii. Imi pare rau, de ce-ai permis sa-ti fure altii inocenta?
 Oamenii se impart in general in doua categorii. Cei care viseaza prea mult, au pretentii exagerate, dar nu realizeaza niciodata nimic. Iar restul se tem atat de tare de esec incat nu indraznesc sa mai viseze. Se multumesc  cu putin. Cu aproape nimic.

As vrea ca si tu sa ai curajul sa iti doresti tot felul de lucruri. Sa ai incredere ca le poti avea. As vrea ca si tu sa crezi in visele tale la fel de mult cum cred eu intr-ale mele. Mi-as dori sa nu te indoiesti de faptul ca universul, Dumnezeu iti  va indeplini dorinta.  Stiu ca nu crezi, dar sa stii ca e vina ta. Cata rabdare ai avut? Probabil ca l-ai rugat pe Dumnezeu de cateva ori sa-ti indeplineasca anumite dorinte. Poate ai asteptat cateva zile/ saptamani si vazand ca nimic nu se intampla ai tras o concluzie gresita, ceva de genul ca lui Dumnezeu nu-i pasa de tine si nu-ti va indeplini niciodata rugamintile.

Ce n-ai inteles tu este ca nimic nu se poate intampla asa spontan. E nevoie de timp. Odata ce ti-ai pus o dorinta, ea e lansata in univers. Nu se pierde, ci aduna resursele de care are nevoie pentru a se materializa. Apoi asteapta momentul potrivit. Asa ca intre momentul in care ti-ai pus o dorinta si momentul materializarii ei, pot trece zile, saptamani, luni sau chiar ani. Cati oameni au rabdare sa astepte cativa ani pentru a obtine ceva ce isi doresc acum? Putini. Deasta renunta atat de usor la dorintele lor si se multumesc cu mai putin doar pentru ca il pot obtine mai repede.

"De unde stii tu sigur ca-i asa?" ma vei intreba. De unde? Din proprie experienta. Orice dorinta mi-am pus, pana la urma a devenit realitate. Si crede-ma ca nu mi-am dorit lucruri simple, ci dimpotriva, lucruri ce pot fi incadrate la categoria imposibil. Si asa imposibile cum au fost, tot mi s-au indeplinit dorintele. Chiar spre dezamagirea mea, pentru ca uneori mi-am dorit ce nu trebuia. Cand am vrut bani, bani am avut, mi-am dorit popularitate, am obtinut-o dar nu va zic in ce fel...vina a fost a mea ca am spus doar ca vreau sa fiu populara, am uitat sa specific in ce fel. Cand am vrut un prieten care sa ma iubeasca, l-am primit si pe acesta, dar din pacate nu l-am iubit eu suficient. Mi-am dorit atentie....am primit-o, chiar daca nu in sensul in care am vrut-o...Am vrut sa fiu lasata in pace, oamenii au uitat de mine. Cred ca ajunge cu exemplele, te-am convins, nu?

Inca o chestie. Una extrem de importanta. Daca ai de gand sa imi urmezi exemplul si sa indraznesti sa visezi, sa iti pui dorinte, nu imi urma exemplul in totalitate. Ai mare grija cum iti formulezi dorinta, nu uita sa dai detalii. Universul iti da ce-i ceri....dar multe cereri pot avea mai multe intelesuri.


Mi-as dori...ca si tu...ca toti sa aiba curajul sa viseze la fel ca mine, sa isi doreasca fara teama, sa aiba incredere...
Mi-as dori sa te pot ajuta, sa te pot invata cum sa visezi, cum sa speri si sa crezi.
Te pot ajuta/invata.
Dar nu pot visa in locul tau.

Pune-ti o dorinta...eu te voi ajuta sa o transformi in realitate.







© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Un pas inainte...



 De  cand acesta pasiune pentru scris n-as stii sa spun. Cert e ca a inceput mai mult in gluma....fara vreo intentie. Eram prin clasa a 7-a cand am descoperit ca e destul sa imi propui o tema sau un titlu pentru a-mi stimula imaginatia. Am descoperit ca odata ce incep sa scriu nu ma mai pot opri. Cuvintele parca nu eu le-as gandi, scrie, ci mai degraba ele curg singure pe hartie....

 Si-asa am ajuns sa scriu proza scurta...
Apoi am inceput sa scriu pe acest blog...
Iar ieri...am facut inca un pas inainte. Poate pentru unii pare putin, poate ca pasul facut nu reprezinta decat 1% din drumul meu spre o cariera care sa aiba de-a face cu scrisul. Si totusi pentru mine e un pas mare. Acum nu mai scriu doar pentru mine. Acum cititorii nu imi sunt doar prietenii sau familia. Acum trebuie sa ridic stacheta. Pentru ca vreau sa evoluez, sa fiu buna in ceea ce fac. Cuvintele mele vreau sa fie prietenii oamenilor, sfatuitori, doctori de suflete...

Care e pasul asta inainte, poate te intrebi.
Ieri, pentru prima data am scris un articol pe un alt site. Pentru alti oameni. Si pentru asta ii sunt foarte recunoscatoare lui Ariel. E primul care mi-a oferit aceasta sansa si a avut incredere in mine, in parerile mele. Ieri a aparul primul meu articol intitulat Aparente vs. Realitate, pe site-ul Motivonti.ro .

Sper sa nu fie doar un pas si-atat, sper sa fie inceputul unei viitoare cariere in acest domeniu. O cariera de succes. Scrisul pentru mine nu mai e de mult timp doar un hobby. Azi, e la fel de vital ca hrana.  Poate chiar mai mult, avand in vedere ca atunci cand scriu, sunt atat de prinsa si de pasionata de ceea ce fac, incat uit sa mai mananc. Scrisul, la  fel ca si cititul e pentru mine un fel de hrana spirituala. O zi in care nu scriu nimic, e o zi pe care o consider irosita. Ca sa nu mai spun de functia kathartica a scrisului, de cea de autocunoastere sau de self-help.

Daca vrei sa citesti primul meu articol, da click pe urmatorul link:http://motivonti.ro/aparente-vs-realitate.html

 Mi-ar face mare placere si as aprecia daca ai citi si mi-ai lasa si un comentariu, indiferent ca e pozitiv sau negativ. Parerea ta conteaza pentru mine.





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

`Tu crezi...


 Eu spun mereu ca nu imi pasa de iubire.Ca ma iubesti, ca te iubesc mi-e indiferent. Doar iubirea nu e un motiv suficient pentru a ma implica intr-o relatie.
Si tu...si ei, mereu interpretati gresit ceea ce spun.
Nu ca n-as iubi, n-as stii, n-as vrea, n-as putea...
Chestia e ca...am realizat ca sunt alte lucruri mult mai importante. Degeaba e iubire daca nu-i si altceva. Iubirea nu stie sa faca o relatie sa mearga.
E nevoie de intelegere, comunicare. Eu cred ca ceea ce sta la baza unei relatii durabile si sanatoase e prietenia.
Da, eu cred in prietenia dintre un barbat si o femeie si mi se pare un lucru mult mai minunat ca dragostea.Dragostea e asa trecatoare si te face mereu sa suferi...iubirea te trage mereu in jos...
Pe cand prietenia e mult mai durabila. Prietenia nu contine sentimente precum gelozia. Prietenia nu-ti impune limite. Prietenia mereu te ridica, te face sa evoluezi...Din aceste motive as prefera oricand o relatie bazata pe prietenie in  locul uneia cladita pe iubire.

Asta ca sa nu mai spun ca noi oamenii, poate in 50% dintre cazuri nu stim sa facem distinctie intre iubire si atractie fizica. Si-atunci cum sa nu esuam in relatii? Atractia cred ca e oricine de acord cu mine ca dispare in timp.Iar daca ceea ce ai crezut tu ca era iubire (si de fapt era atractie) dispare....cu ce ramai? Ramai langa un om de care nu te mai leaga nimic.
Dar eu cand aleg o relatie bazata pe o prietenie profunda, eu nu am ce pierde, pentru ca prietenia nu dispare. Mereu voi avea zeci de lucruri in comun cu omul de langa mine. Mereu vom face impreuna activitati care ne plac la amandoi si vom putea fericiti pentru asta.

 Tu crezi ca....poate sunt materialista cand spun ca nu dau doi bani pe iubire. Sau crezi ca poate sunt cam usuratica. Habar nu ai ce mult te inseli.
Stii de ce nu  dau doi bani pe iubire?
 De fapt nu imi pasa de iubirea aia care vine asa cand vrea ea. Imi pasa doar de altfel de iubire.Ei bine da, eu iubesc in doua feluri,

Da, iubesc si eu ca tot omu' , fara sa vreau, pe neasteptate. Stiu mult prea bine ce-i iubirea la prima vedere. Dar eu pot sa iubesc si altfel. Eu pot ceva ce altii nu pot. Eu pot sa iubesc pe cine vreau. Aici vroiam sa ajung de fapt cu discutia.
Eu iubesc pe cine aleg sa iubesc. De ce crezi ca iubiri ce pareau mistuitoare si atemporale s-au stins asa usor.?..pentru ca eu am ales sa nu-l mai iubesc pe N, M...
De ce am iubit asa mult oameni pentru care initial nu simteam nimic, sau care nu au nimic de-a face cu ceea ce imi place mie? Pentru ca din nou, asa am ales eu, sa-i iubesc.
Deasta a fi intr-o relatie cu cineva, pentru mine chiar n-are legatura cu tot felul de chestii pe care eu le consider  cat de cat banale cum ar fi iubirea lui  sau a  mea, contul lui din banca, aspectul fizic, nivelul de educatie si asa mai departe. Deasta aleg persoane care nu par potrivite pentru mine
 Stii...de multe ori m-am gandit si eu, mi-am puis intrebare: dar daca nu te iubesc, daca nu o sa te iubesc?Daca nu esti asa cum vreau eu, cum ma astepr, ce fac atunci?

Poate o sa ti se para amuzant, mergeam zilele astea pe strada  in drum spre facultate si studiam baietii pe langa care treceam. Incercam sa imi imaginez ca fiecare din ei esti tu. Indiferent cum aratau. Si crede-ma am trecut pe langa unii care erau....so not my type, ba mai mult....si totusi stateam si ma gandeam, daca asta ai fi tu, as putea sa te iubesc totusi?
Vrei sa stii raspunsul?
Da, as putea sa te iubesc oricum ai fi. Pot sa te iubesc, pentru ca  vreau. Pentru  ca as putea gasi mii de motive pentru a te iubi. Pentru eu iubesc pe cine  vreau. Si   acum te vreau pe tine....daca ma vrei si tu......





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Schimbarile...


Eşti aşa cum eşti pentru că aşa vrei să fii. Dacă realmente ai vrea să fii altfel, ai fi deja în plin proces de schimbare.
De fiecare data cand am vrut sa schimb ceva la mine incercam sa imi stabilesc un program, sa hotarasc momentul inceperii schimbarii, sa planific fiecare pas in parte...
Ziceam ceva de genul : "De maine am sa..." , "De maine nu o sa mai..."..
Mereu esuam.
Nu poti sa schimbi ceva decat daca incepi de azi, de acum.
Si totusi...cele mai bune, drastice si stabile schimbari au loc pe neasteptate, fara sa iti dai seama.
E ceva ce recent mi-am dat seama.

Sa plec de-acasa, sa dorm la altcineva, sa stau in aceeasi camera cu cineva mai mult de o zi pentru mine era un adevarat chin. Eram stingherita. Ma simteam ca si cum as fi stat in capul persoanei de langa mine. Ma simteam ca un apendice, in plus.Simteam ca nu pot fi eu, nu eram in apele mele, trebuia sa ma controlez sa nu fac un gest gresit.
De o saptamana sunt plecata/mutata de acasa. Si nici macar n-am realizat schimbarea. N-am realizat ca m-am adaptat, m-am acomodat.
M-am schimbat.
E un aspect minor si totusi, e un pas inainte...
Schimbarile uneori se intampla pur si simplu, nu le planifici.

E chiar amuzant. In fiecare zi descopar cate un lucru schimbat la mine. Nu ma mai recunosc. Si asta in sensul bun. De cand am eu atata tupeu? De cand vorbesc atat de mult? De cand ma iubesc asa cum sunt? De cand am incerdere in mine? De cand mi-e asa usor sa ma fac remarcata? De cand reusesc sa le rezolv pe toate asa bine? De cand am renuntat la dependenta de nefericire, de cand imi doresc sa fiu cat mai aproape de perfectiune, dar sunt constienta ca pot fi fericita si fara.

Asa ca daca eu am putut sa ma schimb, si tu poti. Eu am putut pentru ca am renuntat la teama, nu mi-e frica de iubire, nu mi-e frica de greseli, de suferinta. Deasta eu pot si tu inca nu poti. Pentru ca tu nu renunti la teama. Iar daca nu renunti la teama nu vei schimba nimic. E pacat sa ai ocazia sa faci niste schimbari si sa-i dau cu piciorul unei asemenea sanse, doar pentru ca ti-e teama. Doar pentru ca nu ai curajul sa risti, tu vrei doar lucruri sigure. Ai o varsta, trezeste-te la realitate, schimba-te acum cat nu e prea tarziu. Acum ai sansa. Acum ai sustinere. Acum are cine sa te inteleaga. Fugi si prinde fericirea, ca nu-ti va bate de doua ori la usa. Ea se duce la urmatorul care o primeste. Fericirea nu sta la casa la care nu e dorita. De ce o alungi? De ce o alungi daca o vrei? Nu fa ca mine, nu fugi de fericire. Ca n-ai sa ai parte de norocul meu, nu o poti alunga si apoi prinde din urma.

Mi-a parut rau de mine, mi-am plans de mila ca nu puteam schimba nimic. Dar mai rau imi pare cand vad ca sunt atatia ca mine, cum eram eu. Imi pare rau mai ales pentru ca ei nu vor avea sansa sa isi dea seama cat de mult gresesc, cat rau isi fac singur. Imi pare rau pentru oamenii care se tem asa mult de schimbare. Care se tem sa piarda, sa renunte si apoi sa o ia de la capat...

Eu m-am schimbat...tu ce mai astepti?


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Barbatii sunt toti niste porci....crezi tu


Urasc generalizarile.
Multe femei sustin ca toti barbatii sunt niste porci.
Fals.
De-ar fi adevarat....atunci cum  de toti porcii cu mine au fost niste gentlemani? Eu zic ca mai degraba fiecare primeste ce merita, sau ce accepta.
Daca 10 barbati s-au purtat cu tine ca niste porci, ce te face sa crezi ca toti vor fi la fel? Zece barbati e un procent mult prea  insignificant din numarul total de barbati din lume, ca sa poti face o generalizare pe baza unei asemenea dovezi.

Ce mi se pare foarte grav e ca aceasta idee, cum ca toti barbatii sunt niste porci egoisti care se gandesc numai la sex, le este bagata in cap fetelor de la o varsta foarte frageda. Ele cresc cu tot felul de asemenea conceptii gresite, pe care le preiau in general de la mamele lor. Doar pentru ca mama ta a dat peste un porc( taicatu' ...si totusi daca e asa, de ce-a ramas cu el? ) nu inseamna ca si tu vei avea aceeasi soarta. Mamele care le spun asemenea lucruri fetelor( ca barbatii sunt porci, ca sexul nu e decat o obligatie)  nu fac decat sa le compromita viitorul. Sa le rapeasca sansa de a fi fericite.

Si eu am crescut cu asemenea conceptii gresite, si eu am crezut multa vreme in ele. Dar eu am fost constienta de anumite lucruri, n-am vrut sa fiu o copie fidela a mamei, bunicii si sa am aceeasi soarta. Eu am vrut sa ma bazez pe dovezi, sa trag singura cocluziile.

 Si-am aflat ca n-au dreptate, barbatii nu sunt toti niste porci, sexul nu e o obligatie decat daca esti cu barbatul nepotrivit.
Cum am mai spus de atatea ori si repet, daca esti nefericita e doar vina ta. E vina ta ca preiei tiparele altora, ca traiesti dupa principiile lor.
Gandeste pentru tine, gandeste singura ca deasta avem creier individual si nu colectiv.
E alegerea ta....
Dar nu mai spune te rog ca toti barbatii sunt niste porci, pentru ca nu e asa.
Cel putin cinci presupusi "porci" mi-au dovedit ca barbatul se poarta cu tine asa cum meriti sau cum ii permiti.




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Seriously dude?


 Seriously?
Mda, ai ghicit...sunt revoltata.Iar.Pai cum sa nu fiu? 
 Pe cine? Pai pe cei care se numesc masculi.
De ce?Pentru ca sunt (unii) atat de batuti in cap uneori...
 N-am nimic cu oamenii mai putin dotati intelectual, dar am ceva cu cei care chiar nu gandesc niciodata. Adica...daca o iubesti si vrei sa fi cu ea, de ce naiba te porti in halul asta?

 O chemi afara, dar nu o bagi in seama, te porti de parca nici nu o cunosti. Ai tupeul nesimtit la o zi dupa ce o cunosti sa-i ceri sa iti gateasca si dupa ce ca iti face pe plac, nu stii sa zici mersi, sa apreciezi. Nici fratetu' nu stie ca e prietena ta, dar tu te porti de parca ti-ar fi nevasta si ar avea obligatii, incepi sa-i ceri tot felul de chestii(bani, mancare, obiecte).  O placi pe ea, dar te dai la varasa. Iti lipseste, dar nu ai curajul sa-i spui, il pui pe bunicatu' sa intrebe de ea( la 19 ani...seriously? ). Te intreaba: "Ma iubesti?" , tu spui :"Nu cred" . Si-atunci de ce iti pare rau ca a plecat, de ce atatea mesaje zi de zi desi ea te ignora, de ce o suni la 4 noaptea? (hai sa fim seriosi...la 4 noaptea se suna un om la care te gandesti asa tare incat nu poti adormi).

Urasc chestia asta. In general baietii o fac. Oricat de tare ar placea o fata nu vor sa recunoasca, fac pe indiferentii, cred ca asa e mai cool, mai potrivit pentru un barbat. Cred ca asta va aduce fata la picioarele lor.

 Ok, te inteleg ca arati foarte bine. Dar crezi ca imi pasa?Ca e destul? Frumusetea nu poate compensa inteligenta, eu n-am nevoie de sculptura lui Adonis.

 Ma scoate din sarite deja faptul ca de-atatea ori a trebuit sa renunt la tipi pe care chiar i-am placut. Am renuntat la ei din cauza lor. Pentru ca nu aveau tupeul sa spuna ce simt, pentru ca le era teama de relatii, de parca cine stie ce pretentii as fi avut eu. Dupa ce ca sunt mai toleranta decat poate 90% dintre fete, lor tot le e teama.

 Nu te inteleg. Preferi sa suferi ca eu  nu te vreau, decat sa recunosti faptul ca ma placi.
Ma doare pe mine sa vad ca suferi. Dar ce pot sa iti fac? Accept multe, dar nu sa te porti ca si cum n-ai da daoi bani pe mine, desi se vede de la o posta ca ma placi, o stie toata lumea.


Urasc ca am ajuns asa...sa nu mai avem curajul sa ne recunoastem sentimentele, sa credem ca e mai bine sa facem pe inabordabilii. Mi se pare o mare tampenie. Falsitate. Si se mai mira lumea ca nu merg relatiile.
Fa tu cum vrei, eu prefer sa imi pun sentimentele pe tava, sa le ia cine are nevoie de ele. Sa nu ma zgarii pe ochi c-am fost proasta si-am pierdut pe cineva doar pentru ca mi-a fost teama sa fiu sincera.
Mie nu mi-e teama sa iubesc.
Dar daca tie ti-e teama, daca fugi de iubire....nu te mai plange si impaca-te cu ideea ca ai sa ramai singur.
Sau...invata sa iubesti...
Vrei sa te invat?



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Ce usor cadem....

 De ma faci sa cad?
De ce ma lasi?
Unde esti de nu ma prinzi?
Ce ciudat suna starea asta....acum cateva ore scriam despre fericire..
Sa nu intelegi gresit. Nu zic ca sunt nefericita. Sunt doar....trista e prea mult spus....cred ca ofticata e un termen mult mai nimerit. Am descoperit recent ca ceea ce eu numesc la mine a fi suparata, nervoasa, trista, deprimata, dezamagita, nu e de fapt decat a fi ofticata. Mi-e ciuda ca nu detin eu controlul. Pe sentimentele tale. Cuvintele tale as vrea sa nu doara niciodata. Lipsa ta as vrea sa nu o confund cu altceva....

Imi urasc uneori personalitatea. Ma face sa trec atat de repede dintr-o extrema in alta. Atat de usor cad...atat de usor ma dezintegrez la prima rafala de vant, prima ploaie...Sentimentele sunt mereu amplificate, simt mai mult decat e normal...ma afecteaza chiar si lucrurile de care nu imi pasa prea mult....

 Le zic mereu  tuturor ca ma sufoca cu atata afectiune. Si totusi....doar cateva ore daca ma ignori, tanjesc dupa atentia ta. Mai vreau cuvinte frumoase( de obicei le urasc, dar nu si pe ale tale care sunt asa rare) .....vreau sa imi dai inceredere, speranta ca pana acum.....

Cred...cred ca am nevoie de tine.
Urasc asta .
Eu sa am nevoie de cineva si mai ales sa o recunosc e ceva de domeniul imposibilului.Si totusi acum...
Oare ce inseamna asta?

Sunt o extremista. Sunt ca un pendul, e un dute-vino, stanga-dreapta, alba-neagra  constant...
Sunt constienta cand trec de la o stare la alta. De bunavoie ma las prada oricarei stari. Si-ncep sa o analizez, sa profit de ea pentru a mai invata cate ceva despre mine.
Ce fraiera!imi spun, imi spui....ma las purtata de torentele vietii, aruncata in tot felul de vijelii, tornade, uragane...de bunavoie. Sunt cel mai norocos om din lume....care nu vrea sa-si lase norocul in casa.

Am cazut...
Hai, ridica-ma!

 (Si-asa n-ai altceva mai bun de facut :P )


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Sa plangi de fericire...




 Ai plans vreodata de fericire? Poate tie inca ti se pare paradoxal. Mie nu.
Eu da, am plans si chiar recent, in ultimele zile, saptamani....
"Pai ce s-a intamplat? Ce-ai primit? Ce-ai obtinut /reusit?" ai sa ma intrebi.
Ciudat...nimic...nimic din toate astea....nu am nimic mai mult decat aveam si inainte. Ba chiar dimpotriva, daca as sta sa analizez as gasi multe motive pentru a fi nefericita. (as gasi...asta nu inseamna neaparat ca as avea).Sunt singura, ma simt mai singura ca oricand, m-am saturat de singuratate, prea multi ani au fost....

Si totusi sunt fericita.Nu pentru ceea ce am, ci pentru ceea ce stiu, pentru ceea ce simt, pentru tot ce cunosc.
Asta e fericirea autentica...sa fi fericit inainte de a-ti fi implinit dorintele(fara ele)...
Sunt fericita pentru ca stiu ca pot orice imi propun.Stiu ca visele mele sunt atat de aproape de mine incat le pot atinge. Atat de usor...si mult mai repede decat speram.
Poate ca stia Coelho ce stia cand a spus ca daca iti doresti ceva cu adevarat tot universul conspira la realizarea dorintei tale.

Sunt fericita. Pentru ca azi sunt mai convinsa ca niciodata ca totul depinde de mine. Ca sunt ce aleg sa fiu, cum aleg sa fiu. Imi pictez singura tabloul vietii. Daca uneori aleg sa pictez in alb-negru e  numai vina mea.

Inca nu am nimic din tot ceea ce imi doresc.
Si totusi sunt fericita.
Azi stiu ca Dumnezeu nu iti da un vis, fara a-ti da si posibilitatea de a-l implini.






© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Ce carti m-au ademenit azi sa le iau acasa

 Azi am fost tare tare suparata. De ce? Evident, motive banale, insignificante, dar ca de obicei, ma las afectata de orice maruntis. Atitudinea mea e de vina, acea atitudine de copil mic si rasfatat. La 20 de ani inca ma mai port ca un copil care cand vede ceva ce ii place vrea atunci, pe loc, chiar daca nu se poate. Ce vroiam?Eh, nimic important, inca un exemplar din ceva ce am deja 2, dar cum am spus nu era o nevoie, era doar un moft. Si uite-asa m-am suparat eu rau de tot si mai sa zic ca sunt nefericita(desi in gand radeam de numa dandu-mi seama de prostia mea)
 Noroc ca in drumul meu am trecut pe langa o librarie. Cum as fi putut eu sa trec pe langa si sa nu intru, mai ales stiindu-ma cu banii in buzunar(chit ca era cam 3/4 din suma de care aveam nevoie sa imi cumpar acel "moft") .Nu-mi venea sa mai ies de acolo, ce de carti frumoase si parca toate imi faceau cu ochiul. Ei bine, m-am limitat la 5. Nu de alta dar exersez moderatia(eu in general fiind extremista).
Evident, n-am sa va rezum, comentez cartile, ca nu le-am citit inca. Le-am luat special pentru weekendul asta cand am sa ma plimb cu trenul.
 Cartile sunt urmatoarele:


Titlu: Elixirul numit iubire
Autor: Ramtha

 Cu Ramtha nu sunt la prima intalnire. Am mai citit si Cartea Alba.Si oricat de sceptica am fost la inceput, chiar mi-a placut. Am frunzarit un pic paginile cartii si pot sa spun ca e chiar interesanta. Ideeile sunt originale, stilul nu e deloc greoi, presarat cu tot felul de termeni pomposi.Despre ce e cartea? O spune si titlul, despre iubire...si sexualitate. Sa nu te astepti sa gasesti vesnicele ideei despre iubirea care circula prin toate mijloacele mas-media. Aceasta carte iti prezinta iubirea dintr-un unghi diferit. Eu chiar o recomand oricui, nu doar celor preocupati de spiritualitate. Te va ajuta sa intelegi mult mai bine anumite chestiuni ce tin de relatii.
                                
 Titlu: Cultura fricii
Autor: Frank Furedy

  N-aveam cum sa nu iau aceasta carte. Titlul ei "Cultura fricii" e detul de tipator, parca te trage de maneca reamintindu-ti sa nu ignori frica. Ce imi pare mie rau e ca multi nu realizeaza ca frica e cel mai mare dusman al nostru. Nu doar pentru ca ne impiedica de la a ne urma visele sau de la a face schimbari, de la a indrazni sa fim noi insine. Frica e un instrument politic, de frica se folosesc liderii pentru a conduce multimea: frica de gripa aviara, de gripa porcina, de atacuri teroriste, de sfarsitul lumii etc.

Titlu: Motivatia. Metode si tehnici de motivare.
Autor: Gheorghe Aradavoaice

 Motivatia.Cred ca nu mai e nevoie sa spun cat de importanta e. Sa nu creZI totusi ca va veI gasi motivatia intr-o carte. Dar o carte te  poate ajuta sa iti  descoperi motivatia. Nu te  astepta ca o carte sa iti  serveasca pe tava solutia potrivita. Nu te astepta ca prima carte despre motivatie sa fie si cea care te va lumina. Important e sa citesti cat mai multe, sa aduni informatii,  si sa tragi singur concluziile.


Titlu:  Multiplele fete ale barbatilor
 Autor:  Stephen Whitehead

Doar pentru ca sunt toti barbati nu inseamna ca sunt la fel. Fiecare are un ansamblu de trasaturi care il incadreaza intr-o anumita categorie Cateva dintre aceste categorii sunt:
AHILE - sigur, fermecator, aparent invincibil, dar care are un punct sensibil ascuns
ADONIS - obsedat de el insusi, fanatic al sportului si al cosmeticelor, mereu in fata oglinzii
ALFA - extrem de competitiv, care traieste de la o competitie la alta, la servici si in dragoste
COPIL - plin de sine, barbatul care nu mai "creste" niciodata
FIRMA - executator loial, nu este un leader, dar poti sa ai incredere in el
GADGETMAN - sclavul tehnologiei moderne, incapabil sa aiba o relatie, in-afara de cea cu computerul sau
JUCAUS - rade mai tot timpul, spune o gramada de glume, dar are momente neasteptate de melancolie
NEANDERTHAL - anti-feminist si misogin
ROTTWEILER - caruia ii place mai degraba sa se imbete cu prietenii decat sa iasa cu doamnele


Titlu: Arta de a fi fericit
Autor:  Schopenhauer

 Nici nu stiu ce ar mai fi de zis despre fericire. Sunt convinsa ca e relativa. Si ca nu imi poate da nimeni o reteta sigura pentru a o obtine. Dar totusi, orice informatie, orice parere e folositoare. Pentru ca fiecare carte citita, chiar daca nu te ajuta sa obtii fericirea pe care tu o cauti, cel putin te duce cu un pas mai aproape de ea.









© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Nu sunt ce sunt


 Nu sunt ce sunt,
Nu sunt ce par
Cand te privesc cu ochii plini de jar.
Nu sunt un vis
Dar nici abis.
Sunt doar un glas
Captiv intr-un impas.
Nu sunt ce vezi,
Nu sunt ce crezi,
Sunt doar un eu
Ce va jeli mereu
Un TU.
Sunt doar un eu
Ce cred in Dumnezeu.
Voi fi acelasi Eu
Voi fi mereu
Cu inima de pleu
Ca cea de aur....
E data unui derbedeu.
Raman tot Eu,
Un viitor ateu.
Si-acum si dupa moarte,
Caci diferenta ne desparte. 








P.S. :  Hey, S. , vezi ca asta nu are legatura cu tine, e de pe vremea cand aveam 15 ani...





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Fata in fata cu tine






Eu si tu.
Eu si tu e ca si eu cu mine.
Reflexie absoluta.
Unire intru minte.

Am gasit oglinda perfecta a propriei mele minti.
Ma uit la tine, dar ma vad pe mine. Cine esti tu de fapt? Esti tu sau eu?
Oglinda nu doar a mintii, esti si a sufletului meu.
Ei n-au sa se cunoasca niciodata. N-au sa stie cine sunt .N-au cum sa se vada asa cum sunt. N-au unde. Ei n-au oglinda. Nu, oglinda lor nu-i buna, e mincinoasa. A lor e doar o bucata de material. Un obiect banal de 2 lei , artificial, superficial si tot ce vrei. Ce ar putea sa le arate? Vreun adevar? Realitate?

Oglinda aia nu-ti arata nimic din tot ce esti. Te vezi in ea, dar nu esti tu. Te vezi cum vrei in ea. Vezi doar ce crezi. Sau chiar mai rau, tu vezi doar ce vrea ea sa iti arate.

Eu nu-s ca ei. Eu am oglinda mea. Oglinda mea e El.
A mea e vie, cugeta si simte.
A mea e sincera caci imi vrea binele.

Niciodata n-am stiu cum sunt. Pana acum. Nu intelegeam de ce ei niciodata nu m-au inteles. De ce mi-era atat de greu sa le explic. De ce era asa de greu sa fiu asa cum eram eu.  De ce mereu ma simteam ca-n labirint. Ziceam ca ei sunt vinovati, ca nu-nteleg, ca n-au rabdare, ca nu vor , nu pot. Dar cat de greu le-a fost lor...doar ei stiu.
Ce-ai face dac-ai intalni Haosul? Si daca l-ai iubi fara sa stii ca-i haos.
Asta sunt eu.
Vad haosul in ochii lui si haosul sunt eu.

"Dar nu-i vezi ochii" ai sa-mi spui. Eu nu, nu-i vad pe-ai lui.Dar ochii lui sunt ochii mei. Stiu ce se-ascunde dincolo de ochii mei, deci stiu si ce se vede in ai lui.
Doar eu am cunoscut privirea aceea ce nimeni nu o intelege. Doar eu stiu infinitul datilor cand pleoapa aceea s-a inchis si s-a facut c-atatea nu le  vede....cat plumb s-a adunat...si cate mari s-au revarsat si tot n-au reusit sa stinga focul.

Ai cunoscut vreodat-un El sau EA care sa fie asa?Sa fie tu? Sa-l urasti pentru ca te urasti pe tine, sa-l iubesti cand ajungi sa te iubesti si pe tine...
Cand e departe, mi-e teama sa-mi privesc chipul in oglinda....mi-e teama ca il vad pe-al lui. Mi-e teama  ca uitandu-ma la el am sa-l urasc vazand in ochii lui tot ce-i mai rau la mine.
Si in acelasi timp mi-e teama c-am sa-l iubesc prea mult....ca doar e Eu...mi-e teama c-am sa-l iubesc prea mult pe el fiindca nu pot pe mine, iar El fiind Eu e ca si cum eu m-as iubi pe mine
Ai intalnit vreodat pe cineva caruia sa vrei sa-i reprosezi ca e asa si asa si asa... si sa nu poti...sa te opresti si sa iti pui:" dar stai un pic ca asta sunt eu" .

Am gasit oglinda perfecta a propriei mele minti.
Dar tot ce pot...deocamdata...este sa-i multumesc ca e oglinda mea..
Totusi...Ma-ntreb ce s-ar intampla daca imaginea si reflexia ei s-ar contopi?N-ar mai fi 2, ar fi doar un intreg......ca-n vremuri....cand fiiintele inca erau androgine, inainte de a se desparti in jumati apoi raspandite in lume si blestemate sa se caute una pe cealalta in toate vietile, visand la ziua cand din nou se vor uni.


P.S. : Va place poza? E facuta/editata de mine(tot eu sunt in ea) ...si cand ma gandesc ca era cat p'aci sa dau la Facultatea de Arta...:P

© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Crezi in noroc?




Spune-mi, tu crezi in noroc?

Eu cred, pe bune, chiar cred. Dar nu in norocul in care crezi tu, ala care iti pica din cer (ai grija sa nu pice cu prea mare viteza si sa te loveasca in cap, ca atunci ...mi-e mila de tine, de cat esti de norocos). 

Eu cred in noroc...in norocul acela pe care mi-l fac singura. Mda, stiu ca poate deja ai inclinat capul, facut ochii mari sau vreun alt gest cu buzele, reprezentand nedumerirea ta -"ce vrea sa spuna asta, cum naiba sa faci norocul, ca doar nu-i din plastic? ".

Hai sa iti explic:


Poate vei spune bine, bine, fiecare cu norocul lui, tu cu ala facut, eu cu ala "divin" (ce tupeu pe oameni sa puna norocul/ghinionul pe seama lui Dumnezeu. Tu nu ai inteles nici in ziua de azi ca El iti da, dar nu iti baga si in traista? Mai trebuie sa depui si tu un pic de efort.Sau tu esti ca in povestea lenesului cu "muieti-s posmagii" ?)
Hai sa fim seriosi dom'le ca suntem deja copii mari, cum doamne sa mai crezi la varsta ta ca norocul e asa...ceva cu care ploua din cand in cand pe cate unul ? Pune mana si munceste, nu mai lasa totul pe seama norocului, ca si de-ar exista, cu siguranta n-are maini si picioare sa faca toata treaba in locul tau. Nu mai astepta norocul stand in pat, cum astepti trenul stand in gara. Sau ai aflat cumva si mersul norocului si mie nu mi-ai spus, sa ma urc si eu in trenul lui?
Hai sa lasam prostiile deoparte, ca deasta ni se spune "animal" rational. Ne facem de rusine. Nici macar o broasca lipsita de cuget nu asteapta ca norocul sa-i prinda cate o insecta si apoi sa i-o azvarle in gusa.
Ce facem, ne lasam mai prejos?

Asa ca asculta aici ce-ti spun. Norocul nu-i vreo chestie magica cum crezi tu, nici nu ti-l da nimeni in dar, oricat de mult l-ai merita.Intotdeauna norocul ti-l faci singur .  Norocul nu-i  de 2 feluri, facut de mana omului si trimis de divinitate. Sau daca e sa il impartim putem spune ca exista cel voluntar pe care il obtii prin munca ...si cel involuntar pe care il obtii pentru ca ai facut o alegere si nu alta. Voluntar sau involuntar e tot facut de om. Poate sa dea norocul peste tine cand stai in pat si te uiti la TV? Eu nu cred. Poate sa vina norocul la tine doar cand faci ceva, iei o decizie, esti intr-un anumit loc, spui ceva. Daca mergi pe strada si gasesti o valiza cu bani vei spune ca a dat norocul peste tine. De unde a dat, a cazut din cer? Nu, tu ti l-ai facut singur prin alegerea ta, prin faptul ca ai ales sa mergi pe drumul ala si nu pe altul. Norocul nu e decat o consecinta a actiunilor tale, prin urmare norocul depinde de tine.Deci norocul tu ti-l faci, nu ti-l da nimeni in dar. 
Norocul e ca si fericirea....o himera dupa care alergam ca o turma de oite. Mereu asteptam sa le primim in dar, sa dam cumva, macar din greseala peste ele. Dar nu-i asa...niciuna nu vine singura. Ambele tin numai de tine, de ceea ce gandesti tu, ceea ce simti, ceea ce spui, ceea ce faci. De fiecare alegere pe care o faci. 
Vrei fericire?noroc?nu mai sta pe ganduri sau in asteptare si ia-le singur, fa-le!
Toti oamenii se nasc cu aceleasi sanse. Pe parcurs e adevarat ca mediul iti mai stirbeste din ele in timp ce la altii le da prea multe. Dar cand ai deja o varsta, nu mai ai dreptul sa dai vina pe altii/altceva .Ceea ce ai, esti , faci, e numai si numai alegerea ta. Tu esti singurul responsabil de norocul pe care il ai(de fericirea ta).
Sa-ti plangi de mila cu siguranta nu te va ajuta.
Ghinionul e doar o scuza a oamenilor slabi si fricosi .Si nu ma contrazice, pentru ca eu, mereu cand am avut ceea ce s-ar numi ghinion, prin atitudinea mea fata de acel lucru , am reusit sa il transforma in sansa, in noroc.

Asa ca daca te afli in categoria de mai sus,nu dispera,  toate astea le poti schimba. Orice lucru se poate schimba, nimic nu e batut in cuie, nici macar destinul. Si crede-ma ca stiu ce spun, nu degeaba dintr-un temperament coleric, cu multa munca, disciplina, ambitie, perseverenta, motivatie etc. am reusit sa dobandesc unul flegmatic(nu rade ca flegmatic nu inseamna vreo prostie asa cum poate unii inca mai cred).


Deci...daca vrei noroc, treci la treba!






© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

People are like food



People are like food.
Some things you eat will look very good, delicious, they smell so nice, they are so tempting, they make you drool. But when you taste them, they taste like crap. They make you sick, throw up. Like burgers make me. Some people are like burgers, the better they look, the more they'll make you sick, screw you up.

Some people are like healthy food. Apples are not so attractive.Nettle tea tastes like shit. Garlic, onion not only  thy are so smelly, but they'll make your breath push away people. Some people are like these. They may look not so pretty, they might not be some pretty flowers to charm you, but they're better for you. Not only they won't harm you, but they will also heal you, make you better

Me?What kind of food am I?
You'll laugh, it seems an odd choice for you..

But I'm like Soy.
Why soy?
People reject it just because it's different (people reject people for the same reason)

Because it's not something common, something they're used with.
But the've got no idea what they miss. Different doesn't mean worst.
I remember a few years ago when I cooked for my boyfriend a few things, when he got to soy (soy with mushrooms, mmmm, delicious, one of my fav. food) he said it's not bad, but he never ate it before so it tastes funny for him).Actually, none of the people I know likes soy. They're loss.

More reasons why I think I'm like soy:

Soy helps preventing cancer and heart disease...just the way I like to belive I'm able to cure a broken hurt, or to set on free from its fears.

Soy is normally just an ugly bean(like I see myself as just kind of a random girl), but it becomes so many things like soy milk, soy sauce, miso, tempeh, and tofu.( just the way I got the potential to be so many things)

Soy is a great source of proteins, fiber, B vitamins, and omega 3 fatty acids
( just  the way I am a great source of friendship, advices, compassion, help, affection, attention, information, imagination)

That's why I'm like soy. It brings so many benefits, but It's misunderstood just like me.




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Urasc cuvintele...





Iubesc literele.
Nu formeaza nimic, nu-s definite, nu inseamna nimic, n-au un contur, un sens clar, n-au limite.
Literele sunt posibilitatile infinite, sperante, vise.Literele pot fi cum le vrei tu sa fie, pot lua orice forma...
Literele sunt ca iluziile pe care ti le faci cand te gandesti la viitor, sunt frumoase, iti fac inima sa bata, fluturii din stomac sa se agite. Literele sunt tot ceea ce-ai vrea ca el sa fie, sa spuna, sa faca, sa stie. Literele pot forma orice tip de el iti doresti. Le modelezi ca pe un lut. Posibilitati infinte, asteptari oricat de mari. Cand sunt doar litere inca mai ai incredere in viitor.

E ca-n relatii. Cand initial nimic nu-i clar si poate fi orice. Tu inca mai crezi ca e asa cum vrei tu. Inca mai speri ca el e acela. Inca mai crezi tot ce iti spune. Inca esti entuziasmata de ce-o sa iasa. Esti incantata, cat literele sunt inca litere relatia n-are forma, continut, nu-i definita. Forma e instabila, tu crezi ca vezi ce vrei tu sa fie.

Cat literele nu-s decat litere si nu se lipesc, cand n-ai decat bucati de puzzle si nu stii inca ce imagine vor forma...inca poti fi fericita...inca mai speri...

Urasc cuvintele
Urasc puterea lor asupra mea.
Cuvintele pot sterge sentimente, amintiri, persoane....
Cuvintele...uneori si pe mine m-au sters.
Cuvintele sunt forme fixe.Suflete reci. Usi inchise. Locul gol din pat. Sarutul uitat.

E ca-n relatii cand spui  ca :"suntem impreuna" .Ai dat o definitie, nu mai esti tu, nu esti decat o parte insignificanta din ceva.Ti-ai pierdut individualitatea.  Autoritatea. Nu simti ce vrei sa simti ci simti ce iti ofera el. Nu ai control. Nu poti da inapoi la starea de litere, nu-ti poti lua inapoi visele ,cum nu poti rearanja literele odata ce au devenit cuvant. Cuvintele inseamna certitudini, care inseamna limite, care inseamna ca nu poate fi altceva decat ceea ce e. Nu poti schimba nimic.

Ti-ai investit literele intr-un cuvant .Dar nu-i cuvantul ce il asteptai. Nu-ti poti lua literele inapoi acum, sunt ale lui, ale cuvantului.. Iar de cuvantul vrea ca sa te stearga, sa te inlocuiasca, nu-l poti opri. El decide, ca doar...esti litera lui.

 Iubesc literele caci sunt geneza, puritatea...
Urasc cuvintele. ...sunt ca pacatul primordial, nu-i savarsit de tine, dar e povara ta.
Urasc cuvintele caci ele sunt pierzania, nedreptatea,  moartea....

Poate c-ar fi mai bine sa fim muti...n-am fi nimic...dar inca am putea fi totul.


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Tu la ce Fat-Frumos visezi?



 Citind ce-au mai scris altii mereu imi vine inspiratia. Si  asta e din cauza ca in general nu sunt de acord cu parerile respective. Lungimea postului meu, scris in urma citirii blogului/ site-ului cuiva cu care nu sunt de acord, e direct proportionala cu nivelul la care sunt revoltata.
De data asta scriu putin. Nu sunt revoltata. Poate doar amuzata ca femeile inca mai cred in asemenea povesti.

Despre ce e vorba ? probabil ca te intrebi. Ei bine, cineva, o reprezentanta a sexului feminin scria despre ce fel de barbat isi doreste. Toate calitatile pe care le-a bifat, defectele pe care le-a sanctionat la " barbatul de vis" sunt ok. N-are pretentii absurde.

Dar...ce ma amuza pe mine e faptul ca multe femei alcatuiesc o tipologie a barbatului pe care si-l doresc si apoi asteapta....asteapta ca el sa apara. Ca si cum au impresia ca cine stie ce vraja/ minune va insufla viata acelei tipologii si uite-asa Fat-Frumos va suna la usa. Nimic mai gresit.

Nu-i de mirare ca nu vor fi niciodata fericite. Aceste femei vor ramane singure. Sau vor accepta un barbat care nu corespunde cerintelor pe care ele  le avea si asta le va face viata mizerabila. Nu din cauza saracului barbat. Ci a lor. Ori se vor dispretui pentru ca nu au fost in stare sa il gaseasca pe Mr. Perfect, ori il vor dispretui pe el, pentru ca e el si nu altul. Mi se pare total lipsit de inteligenta sa spui ceva de genul: "Ah, draga, eu am pretentii, nu oricine e de nasul meu, eu il astept pe barbatul perfect, iar daca nu e asa cum vreau eu, nu mi-l trebuie.Poate sa fie perfect in rest, dar daca ragaie/scuipa/vorbeste porcos/ nu imi aduce flori/ lasa capacul de la wc ridicat nu mi-l trebuie."

Stii ce m-ar amuza teribil, ba chiar mi-ar da un pic de satisfactie? Ca o femeie de genul asta sa il gaseasca pe Mr. Right. Dar... el sa nu o vrea ca nu e ea Miss. Perfect.
In the end....Fiecare primeste ce merita, nu?

Era o melodie, o tipa blonda canta ceva de genul: "No more mister perfect ....mister right now ."
Tare bine a zis-o. Pare o melodie comerciala, nimic interesant, dar daca-i rumegi bine versurile si le prinzi sensul, e quite clever. Va las si un link unde puteti vedea versurile: http://www.versuri.ro/versuri/eeejfh_roxy+rocks+mr+right.html

Considerandu-ma tare priceputa in relatii mi-am permis de multe ori sa dau sfaturi, chiar si persoanelor mai in varsta ca mine, care teoretic ar trebui sa aiba mai multa experienta. Ma enervam sa-i vad pe unii/ unele smiorcaindu-se cat de nefericiti sunt in relatii, ca nu gasesc persoana potrivita. Nu stiu cine, dar a zis ca nu exista persoana potrivita. Ca orice persoana ai alege, daca ambii investec in relatie, va fi una potrivita. Perfect de acord! Lasa deoparte pretentiile, ai prea multe! Uneori chiar cerem imposibilul si mai avem si tupeul sa ne plangem  ca nu il primim.

Si cum spune si Roxy, le spuneam si eu smiorcaitilor ceva de genul: nu te mai gandi atat la cum trebuie sa fie persoana perfecta, nu face planuri, nu astepta pe Mr. or Miss. Perfect. Cauta pe cineva care sa fie ceea  ce iti trebuie acum. Acum ai nevoie de cineva care sa-ti ridice moralul? Cauta o persoana optimista, vesela, activa.Vrei intelegere?Cauta o persoana inteligenta. Vrei sa te simti buricul pamantului?Cauta pe cineva mai putin grozav, pentru care tu sa fi un ideal si care fiind constiient de diferentele dintre voi, iti va pune lumea la picioare  numai sa nu te piarda.

Cauta ce iti trebuie acum. Nu gandi pe termen lung. E o mare tampenie sa cauti pe cineva care sa fie in asa fel incat sa iti doresti sa stai cu el toata viata. Gresesti. Nu iti ofera nimeni nici o garantie ca ce ai acum e etern.

Asa ca No more Mr. Right.. cauta-l pe Mr. Right Now.

Si inca ceva.Tu iti faci o imagine despre Mr. Right. Dar ce te face sa crezi ca odata ce-l vei intalni  te vei  topi dupa el?Te inseli singura. Tu chiar crezi ca inimii ii pasa de ce vrei tu, ca o sa tina cont de cerintele tale atunci cand se decide sa bata mai tare pentru cineva? Cand te loveste dragostea, poate sa fie si chel si cu burta si nu mai conteaza. Sau tu ce crezi, ca inima are vreun gram de ratiune? Nu degeaba se spune ca dragostea te face sa iti pierzi mintile. N-are inima saraca nici un fel de abilitati de selectie, de distinctie intre bine si rau, frumos si  urat, potrivit si nepotrivit.

Si mie mi-au placut mult timp numai baietii blonzi cu ochi albastri. Degeaba, prietenii pe care i-am avut au fost majoritatea bruneti si cu ochii verzi. Si eu imi faceam tot felul de imagini despre cum trebuie sa fie prietenul ideal. Crezi ca inima mea a dat vreodata doi bani pe ce vreau eu? Nu, dimpotriva, parca ( al naibii inima) alegea exact opusul. Ma indragosteam mereu de cele mai proaste specimene. Nu erau nici frumosi, nici destepti, nici instariti, nici cu cine stie ce abilitati in diverse domenii. Si totusi...in prezenta lor inima mai mai sa-mi sara din piept. De ce? Nu stiu. Tocmai pentru ca dragostea n-are nici o legatura cu chestiile astea ce tin de lumea materila. Ca daca dragostea ta vine numai in prezenta bogatiei, frumusetii, inteligentei etc., asta nu mai este dragoste, e interes.

Asa ca lasa deoparte visele astea stupide cu Mr. Right si  asculta ce-ti spune inima. Fi fericita acum, nu astepta  asta pana cand dai de printisorul tau.






2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Verdict: vinovata de indiferenta.



 Candva eram si eu vinovata de iubire,
Ca Andrei  Ionescu din romanul lui Adrian Paunescu.
Azi s-a schimbat verdictul.

Ma judec singura mai obiectiv decat ti-ai fi  imaginat.
De-ar fi sa-i judec si pe ei...ei ar fi vinovati de iubire, cum eram si eu candva.
Vinovatia lor e totusi de apreciat, pe cand a mea...
Ah, cu siguranta e de condamnat.!

Verdict: Sunt vinovata de indiferenta.

Ei si?Sa fiu asa...N-a fost alegerea mea.
De mult timp ma framanta o intrebare: E chiar atat de grav ca sunt indiferenta, ca nu ma doare? E oare un defect? De ce n-ar fi si o calitate? Zic ca depinde de la caz la caz..Ce zici, nu am dreptate?

Chestia e ca...eu sunt indiferenta mai mereu.
De cand ma stiu am fost asa.
Cum pot sa fiu asa? Cum e posibil sa nu-mi pese?De ce eu orice-ar fi trec peste, merg inainte atat de usor? De ce pot sa uit tot ce-am iubit si ce iubesc?
Ei imi ofera drept  ofranda atatea sentimente frumoase...
Si ce-am facut cu ele?Hartii mototolite si-aruncate la gunoi.
Ma port de parca pentru mine toti si toate-mi sunt dispensabile.
Orice lucru pierdut se poate inlocui cu altul, nu?
Ce-mi pasa mie ca e el sau altul, ca e azi sau maine, ca e da sau nu....
Ma simt....ca strainul lui Camus.
Si totusi cine e strainul, eu sau ei?

Hai spune-mi, de ce nu-mi pasa, de ce, de ce, de ce?
Cum poti sa vezi lacrimi si durere, toate numai pentru tine, iar tu...tu nu simti nimic, esti de gheata?
Da, poate ca sunt...
Mereu eu plec...
Mereu ii las in urma...
Atatea suflete ce am lasat pustii, vieti distruse, vise si sperante spulberate...
Sa razi nu alta, din victima ieri,  azi am ajuns calau.

Macar de-as fi asa intentionat.
Sa nu-ti pese ca nu-ti pasa-i una.
Sa iti pese ca nu-ti pasa, sa vrei sa iti pese e altceva.
Nu mi-e totuna ca sunt indiferenta. Chiar daca par rea, judecand dupa indiferenta mea, totusi, nu sunt asa, sufletul mi-e bun, sunt sigura de asta. Ca de n-as fi...n-as sta sa imi analizez indiferenta, nu mi-as dori sa nu fi fost asa,  ci m-as umfla in pene cu ea.

Oare ce inseamna de fapt indiferenta asta?
Sa fi indiferent inseamna sa n-ai sentimente.
Pai de ce n-ai sentimente?
Fiindca e imposibil sa ai sentimente daca nu ai o inima care sa le simta.
N-am inima?
Pai cine, ce-a facut cu ea?
Daca stii, te rog  spune-i tu inapoi ca sa mi-o dea.

Si totusi, e rau ca sunt indiferenta?Ca mie-mi pasa doar de viata mea, nu si de a ta?Vezi....deasta nu le am cu barfa (care nu-i decat o forma de atentie, un semn ca iti pasa.)

Sunt indiferenta pentru ca refuz sa ma agat de umbre si iluzii.



P.S.:  Dar  poate poate...indiferenta nu-i ceea ce pare, poate e cum spune Maricel Popa:"Indiferenţa este un concept care a fost creat pentru a ascunde în spatele său atitudinile incerte"