Iubirea exista




Am fost genul de fata care nu prea credea in iubire. Atractie poate, dragoste din obisnuinta sau iubire prieteneasca. Dar nu iubire adevarata. Poate si din cauza lui, cel care la 14 ani ma determinase sa jur a nu mai iubi pe nimeni vreodata. Pentru ca nu poti iubi cu adevarat decat o data-n viata, atunci cand iubesti pur, cand viata sentimentala nu ti-e patata de esecurile relatiilor trecute. Cum am iubit deja odata in felul acesta, nu-mi inchipuiam ca mai e posibil. Credeam ca-am sa imi traiesc restul vietii avand parte doar de umbrele iubirii.
Asta pana te-am intalnit pe tine.
Dincolo de complexele mele, am stiut mereu care mi-e potentialul si ce merit. Am avut cateva relatii in care mi s-a pus cam totul pe tava. Poata chiar mai mult decat meritam. Dupa astfel de relatii, n-ai cum sa te multumesti cu mai putin sau doar cu iubire. Ajunsesem sa rad in sine mea de tipii care imi spuneau ca ma iubesc, stiu ca merit mai mult, dar ei nu-mi pot oferi decat inima lor. La ce mi-ar folosi mie o inima? ma intrebam. Cu iubirea mori de foame. Nu intelegeam pe atunci ca desi poti muri de foame cand n-ai decat iubire, cel putin mori fericit in bratele celui iubit. Fara iubire degeaba ai tot ce-ti doresti, fericirea nu e nicodata reala decat atunci cand e impartasita.

Ne-am reintalnit iar. Doua nopti in bratele tale au fost destul cat sa imi schimbe total gandirea. Iubirea exista si poarta numele tau.Mi'kkai-ul meu.
Iubire aceea adevarata, despre care avem impresia ca mai traieste doar in povesti.

Pentru mine e usor sa imi dau seama cand iubesc pe cineva cu adevarat. Pur si simplu ma intreb daca l-as iubi in cazul in care nu ar avea nimic de oferit. Fiindca pentru mine iubirea nu a fost nicicand mai mult decat un schimb. Ofeream si ceream iubire, dar nu sub forma de sentiment, ci mai degraba de servicii. Eu te iubesc, deci iti gatesc, iti fac curat, iti fer o companie placuta si pentru care sa fi invidiat, te coplesesc cu afectiune, tu ma iubesti, ma plimbi, ma distrezi, imi oferi mici atentii.

N-as fi crezut vreodata ca iubirea poate tine loc de toate, ca dintr-o iubire puternica ne putem hrani tot restul lipsurilor. Esti singurul pe care daca l-as avea, n-as mai avea nevoie de nimic altceva. Cu tine fericirea ar fi la fel de profunda chiar si dormind sub cerul liber si infruptandu-ne doar din trupurile noastre.

Lasand deoparte convingerile si descoperirile mele, ma tem pentru tine. Ma tem ca de asta data varsta, diferenta de ani dintre noi poate fi un impediment. Chiar daca nu sunt decat vreo 3 ani si ceva Ma tem ca tu nu esti inca pregatit, inca nu stii cine esti si ce vrei. Desi ai spus ca stii sigur ca ma vrei...atunci ce mai astepti? Ia-ma! Nu intelegi ca eu pot fi a ta, acum, in intregime? Nu-i nevoie de timp, sa te schimbi sau sa acumulezi ceva pentru a ma avea. Pentru tine nu sunt un oras ce trebuie cucerit prin asediere, ce-ti cere timp de pregatire, bani pentru echipamentul necesar sau mai stiu eu ce. Sunt ca Ierusalim, orasul sfant ce poate fi posedat de oricine, orice statut ar avea, singura conditie fiind a-mi jura credinta vesnica, a ma iubi ca nimeni altul. A ma iubi atat de tare incat sa darami zidurile pe care de teama le-am inaltat in jurul meu. Nu mai caut demult un cavaler in armura calare pe un cal alb. Nu mai sunt nici genul de fata care asteapta flori si inimioare. Mi-ajunge flacara ce se aprinde intre noi cand suntem aproape.
Mi-ar  placea sa nu te tii departe de mine pe motiv ca nu esti inca destul de bun. Lasa-ma pe mine sa horarasc asta. Desi iti apreciez orgoliul. Nu-i nevoie sa stai deoparte chinuindu-te sa te dezvolti, cand o poti face la fel de bine si langa mine. Lasa-ma sa fiu langa tine, sa fiu eu mana care te sustine si te ridica....si te plesneste cand o iei pe aratura.
Vino langa mine si lasa-ma sa te iubesc, asta e tot ce-ti cer.

© 2012 (satmaya) All Rights Reserved

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu