Rareori se intampla ca o carte sa ma faca sa fiu curioasa in legatura cu intreaga opera a autorului.Dar citind Identitatea, m-am hotarat sa mai citesc si alte carti ale lui Milan Kundera.Aveam cartea asta in biblioteca de vreun an.De ce oare nu am citit-o pana acum?De fapt...stiu ca o incepusem la un moment dat, dar m-am oprit pe la pagina 50.Cred ca nu era tocmai ceea ce cautam in momentul respectiv.Dar...ieri am dat din nou peste ea si m-am gandit ca e o lectura numai buna de luat la plaja.Nu m-am inselat.Cartea se citeste foarte usor, repede,nu are decat 150 de pagini.Subiectul nu este deloc complicat, deloc in genul celor care iti dau bataie de cap incercand sa ghicesti ce semnificatie are fiecare cuvant sau gest al personajelor.Trateaza o tema cat se poate de realista,o problema cu care multi dintre noi s-au confruntat.
Dar sa nu credeti ca daca e o lectura usoara e lipsita de valoare.Mie mi-a acaparat atentia inca de la inceput cand Jean-Marc era surprins ca a putut sa-si confunde iubita cu o alta femeie.E ceva ce i se poate intampla oricui.Si-atunci te intrebi oare cat de bine il cunosti pe cel de langa tine,daca ai putut sa il/o confunzi.
Chiar desenul de pe coperta cartii reprezinta esenta ei.Cele doua chipuri, masculin si feminin, nu sunt altceva decat metafore ale indentitatii, ale fiintei umane care n-are nici un rost in viata decat in raport cu fiinta iubita, in cuplu.Identitatea care se defineste prin iubire, sau devine ambigua in afara ei.
Cartea prezinta dilemele oricarei femei trecute de o anumita varsta,pe chipul careia batrenetea incepe sa isi faca simtita prezenta:de ce nu mai intorc barbatii privirea dupa mine?Dileme legate de frumusete, sexualitate si maternitate.Dar si un aspect caracteristic oricarei femei si anume nevoia de atentie, de a i se reaminti mereu ca e frumoasa.Nu e destul ca partenerul de viata sa ne placa.Vrem mereu ca si ceilalti sa ne remarce, sa ne complimenteze,avem nevoie de acest lucru pentru a ne pastra increderea in noi.
Dar dilemele pe care ni le prezinta cartea nu se opresc aici.La fel cum Jean-Marc are impresia ca Chantal nu mai este femeia pe care o cunoscuse tot asa ni se intampla si noua.Ne uitam la persoana de langa noi si parca vedem un strain.Ne intrebam oare cand s-a schimbat atat de mult, oare asa a fost mereu dar nu am observat?Sau fiecare om are mai multe identitati, mai multe fete/masti?De unde stim atunci care e cea reala, cine se ascunde in spatele acestor masti?
Pare brusc, ca din topor felul in care Jean-Marc si Chantal se despart, dupa un schimb de cateva replici.Dar daca stai bine sa te gandesti, nu asa e si in realitate?Nu de multe ori o relatie perfecta ce a fost lipsita de conflicte se termina pe neasteptate din te miri ce motive banale?Si de ce?La fel ca in carte, vina cade pe lipsa de comunicare, neimpartasirea gandurilor si-a dorintelor.Uitam ca cel de langa noi nu e magician si prin urmare nu poate ghici ce-i in mintea noastra, ce ne dorim, nu are cum sa ne ajute daca nu stie care-i problema.
O carte ce o putem lua drept un avertisment, pe care o putem lua ca exemplu de "asa nu" in relatiile noastre.
Citate:
"Libertate?Traindu-va mizeria puteti alege intre a fi fericita sau nefericita.In asta consta libertatea dumneavoastra.Sunteti libera sa va topiti individualitatea in cazanul multimii cu un sentiment de infrangere, sau dimpotriva, cu euforie."
"Dar daca nu ai ambitii, daca nu esti avid sa reusesti, sa fii recunoscut, te instalezi pe buza prapastiei."
"Dor?Cum sa-i fie dor cand el era in fata ei?Cum poti sa suferi de absenta celui care este de fata?(Jean-Marc ar putea sa raspunda:poate sa-ti fie dor in prezenta iubitului daca intrevezi un viitor in care iubitul nu mai este;daca moartea iubitului, nevazuta, este deja prezenta.)"
"Iata adevarata si unica ratiune de a fi a prieteniei:sa ofere o oglinda in care celalalt sa-si poata privi imaginea de altadata,imagine care fara vesnica trancaneala dintre prieteni, s-ar fi pierdut de mult."
„Ne
putem reprosa un gest, un cuvant rostit; nu si un sentiment, pentru ca pur si simplu nu avem asupra lui nici o putere.”
„Sinuciderea
ar fi o tradare, un refuz de a astepta, pierderea rabdarii...”
„Nu
m-am temut niciodata de moarte. Acum, da, ma tem. Nu pot scapa de gandul ca si dupa
moarte ramai viu. Ca a fi mort inseamna a trai un cosmar nesfarsit.”
„Daca
esti lovit de ura celorlatți, daca esti acuzat, sfasiat de gloata, te poti astepta
la doua reactii din partea celor care te cunosc: unii se vor alatura gloatei, ceilalti,
discreti, se vor preface ca nu stiu nimic, ca nu au auzit nimic, incat ai putea
continua sa-i intalnesti si sa vorbesti cu ei. Aceasta a doua categorie, discreta,
delicata, o formeaza prietenii.”
"Mi se face teama cand imi clipeste ochiul.
Teama ca in secunda cand privirea mea se stinge in locul tau s-ar putea
strecura un sarpe, un sobolan, un alt barbat." (Identitatea, Milan Kundera)
"Secolul nostru ne-a facut sa intelegem un
lucru capital: omul nu este capabil sa schimbe lumea si nu o va schimba niciodata.
Este concluzia fundamentala a experientei mele de revolutionar. Concluzie pe
care, de altfel, au acceptat-o cu totii, tacit. dar mai exista o concluzie,
care merge si mai departe. este o concluzie teologica si ea proclama: omul nu
are dreptul sa schimbe ceea ce a creat Dumnezeu. Aceasta interdictie trebuie
respectata pana la capat".
Cartea o puteti comanda aici:http://www.metropolis.ro/books/book.php?product_id=64
Sau o puteti citi/descarca aici:
milan kundera identitatea
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
