Neda (fragment)

Putea fii alta situatie acum,ne puteam iubi,puteam fii impreuna…putea fii totul frumos…dar am gresit ,si eu si ea,am gresit inca din prima zi in care ne-am intalnit,ea a gresit ca a acceptat orice,ca s-a lasat prea usor,ca nu mi-a fost fidela,si asta m-a facut sa imi fac o parere proasta despre ea,iar eu am gresit ca nu am vrut decat sa o folosesc,ca am facut-o prea mult sa astepte…am facut-o prea mult sa sufere,i-am spus prea multe lucruri care au durut-o…am omorat incetul cu incetul iubirea ce mi-o purta…am transformat-o in suferinta..

Astea sunt cuvinte spuse chiar de ea,ea cu gura ei mi-a spus ca nu ma poate iubi..de fapt ca ma mai iubeste putin dar nu vrea sa mai fie cu mine,nu ne putem vedea mai des,e mai bine sa incercam sa ne uitam caci daca ar ramane cu mine ar suferi toata viata,numai privindu-ma si-ar aminti tot raul pe care i l-am facut,ar trai un chin stiind ca traieste alaturi de omul care a facut-o cel mai mult sa sufere…asa ca e mai bine sa ramanem cu relatia in stadiul in care este,ca ea are pretentii acum si ca merita ceva mult mai bun.

Imi zicea cuvinte care ma dureau de data asta pe mine,ca eu nu mai am ce-i oferi,ca sunt doar o amintire acum pentru ea,amintirea unei nopti de vara,o fantasma care apare in fiecare an la aceiasi data…nu mai sunt real pentru ea…ca de fapt nu m-a iubit niciodata pe mine cu adevarat,a iubit imaginea mea,imaginea pe care si-a creat-o despre mine,ca la inceput ma vedea o fiinta perfecta,plina de calitati,ca vedea in mine barbatul visurilor ei,dar ca si-a dat seama treptat,pe masura ce ma cunostea mai bine ca nu sunt decat o iluzie..

Ma durea ce-mi zicea,parca fiecare cuvant al ei era o sulita infipta in inima…imi zicea ca sunt o multime de motive pentru care nu putem fii impreuna,ca totul e impotriva noastra ,intregul univers ,intrega omenire,toti vor sa ne desparta si zic ca nu ne potrivim ,prietenii mei zic ca ea nu ma merita,prietenii ei ca eu nu o merit,poate tocmai faptul ca ne potrivim atat de mult ne desparte,faptul ca suntem in unele privinte aproape identici…asa mi-a zis ea,ca si ea daca era in locul meu mai mult ca sigur ar fii procedat la fel…a spus ca aveam dreptate cand i-am spus ca noi doi nu ne suportam,ca nici macar ea nu se suporta. Asta era adevarul,eu nu ma suportam pe mine,dar nu o suportam nici pe ea,ea nu se suporta pe ea dar nu ma suporta nici pe mine.

Ne uram noi pe noi si ne uram reciproc.Uram faptul ca privindu-ne unul pe altul,fiecare se vedea pe el in celalat,ea zicea ca de cate ori ma priveste isi aduce aminte cum e ea,isi aduce aminte de tot ce-a facut si ca uraste ceea ce vede,vede fiinta cea mai ordinara de pe pamant,cea mai micinoasa,cea mai fatarnica si mai..ca nu erau cuvinte potrivite sa descrie tot ce simtea cand ma privea… Dar cu toate astea ne si iubeam..ciudat,cum poti avea doua sentimente opuse fata de o singura persoana in acelasi timp? Cum poti sa iubesti si sa si urasti pe cineva in acelasi timp?nu-mi pot da seama,la intrebarea asta nu pot gasi raspuns.

Mi-ar fi placut acum sa fiu psiholog,as fii inteles mai multe,as fii inteles-o pe ea,m-as fii inteles pe mine,as fii inteles viata…dar prea tarziu..unele lucruri nu se mai pot recupera,daca nu le faci la timpul lor nu le mai faci niciodata…uneori…e prea tarziu...

Si totusi poate ca avea dreptate cand spunea ca relatia noastra e asemanatoare in unele puncte cu cea dintre Stefan si Ileana din"Noaptea de Sanziene" de Mircea Eliade.Sper doar ca si sfarsitul va fi acelasi, ca desi despartiti acuma de o realitate atat de neinduratoare cu noi, in final ne vom reintalni . Voi fi acel Inger al mortii care o va conduce spre eternitate, spre acel taram mitic atemporal, aspatial, spre acea Asgartha pe care ea mereu o cauta..




 © 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Azhel

Azhel(fragmente)
..........................
Nu tin minte exact unde eram, ce faceam, nu memorasem prea multe detalii.Cert e ca ma aflam intr-un bar. Ma asezasem pe un scaun, printere ceilalti, care erau cu totii barbati, dar cand am intors privirea in stanga…l-am vazut pe El. Nu El pe care il tot mentionez in scrierile mele. Acesta era un alt El, un al doilea. Si-l intalneam intr-un mod absolut bizar in visul meu. Cum era acest El? Cred ca nu e greu de inchipuit, avand in vedere apelativul pe care il folosesc atunci cand il mentionez, arata …de fapt seamana extrem de bine cu Celalalt. Intorcandu-si privirea spre mine dar fara sa ma piveasca in ochi… a fost mai mult decat suficient ca sa declanseze in mine toate acele sentimente pe care obisnuiam sa le am numai fata de Celalalt. .............................................
Si nu eram singura in camera, mai erau cu mine mama si el. Nu stiam inca numele lui, dar stiam sigur ca incepe cu A, si nu stiu de ce i-am ales ca nume-mi se parea cel mai potrivit-Azhel. Era numele care mi-a venit in minte in momentul in care m-am trezit din vis. Dupa cum am spus eram in camera toti trei, sau mai exact pe scari, eu stand in mijlocul lor. Nu stiu despre ce anume vorbea mama, ce-i povestea lui Azhel, dar banuiam ca i-a spus ceva despre sentimentele pe care le aveam eu fata de el. Deodata,a aparut mult mai aproape de mine privindu-ma in ochi, zambind si intrebandu-ma de ce nu i-am spus mai devreme .Din zambetul si din privirea lui, din tonul vocii sale am simtit ca incerca sa imi sugereze ceva, si anume faptul ca sentimentele imi erau impartasite.
..............................
In aceasta lupta simteam ca e si Azhel implicat dar nu stiam de partea cui lupta el. Si mai ales nu puteam intelege cum el, care e doar un personaj dintr-un vis, sa fie implicat in ceva ce are loc in realitatea noastra a oamenilor. Era ca si cum as fi asteptat ca baiatul acela dragut pe care l-am visat aseara, sa iasa din vis si sa vina sa ma apere in cazul in care avea sa mi se intample ceva rau. Era ceva practic imposibil si ma facea sa imi pun mereu o multime de intrebari care ramaneau mereu fara raspuns, facandu-ma sa ma indoiesc de tot ceea ce stiam deja. Mi-era din ce in ce mai greu sa disting granita dintre real si fantastic, si ma intrebam daca ceea ce se petrece acum nu cumva e mai mult decat un vis, daca nu cumva e real sau poate deveni la fel de real ca si mine
. .......................................... .

Nu mi-a fost deloc greu sa il recunosc, cu toate ca acum arata diferit. Dar privirea a fost cea care l-a dat de gol. Cat de mult poate face o privire…probabil ca nu degeaba se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Caci doar asa imi pot explica atractia nefireasca care apare uneori fata de o persoana care nu are absolut nimic de oferit. Ochii spun atat de multe, si pot face atatea schimbari in viata celui care ii priveste. Acum stiu de ce uneori intalnind persoane care aparent erau atat de perfecte, de frumoase la exterior, cu atat de multe de oferit in planul material, m-au lasat indiferenta. Cred ca nu poti iubi o persoana pentru ceea ce e, pentru ceea ce face sau zice, ci doar pentru ceea ce vezi in ochii ei. Si din acest motiv, o singura privire iti poate remodela tot universul, iti poate zdruncina din temelii tot ceea ce ai construit pana acum. Ce ti-e si cu dragostea asta, e tare greu sa o intelegi! Si poate ca nici nu trebuie, poate ca dragostea nu are o definitie, o explicatie…si poate ca a fost un intelept cel care intrebat ce este dragostea a raspuns: ”dragostea este”.
........................

Atunci cand a rostit numele Azazel, spunand ca el e cel mai mare dintre ingerii cazuti, inima mi-a stat in loc. Abia atunci am sesizat legatura dintre Azazel si Azhel al meu. Si totusi nu intelegeam mai mult de atat, de ce tocmai mie mi se intampla asta.
.........................

-Si totusi de ce eu?

-Pentru ca tu ai credinta, o credinta ce depaseste orice limite, pentru ca tu esti suficient de puternica, pentru ca tu reprezinti speranta, de tine depinde in favoarea cui se inclina balanta. Tu esti ultimul pion ramas pe tabla de sah, e o lupta grea, dar trebuie sa faci tu ultima mutare, cea castigatoare. Crezi ca ei vor sa riste ca noi sa castigam? Pentru ei esti un obstacol ce trebuie inlaturat. De ce crezi ca a venit la tine chiar Azazel in persoana? Pentru ca daca nu stiai, el nu se arata niciodata, mereu trimite pe altii sa-i faca treaba. Dar tu esti importanta pentru ei si deasta a venit sa te inlature cel mai putrenic dintre ei, chiar liderul. Asta este, a fost intotdeauna telul ingerilor cazuti, sa ispiteasca oamenii, sa-i inlature de pe calea lor, sa-i impiedice de la a face lucruri marete…
.................................

Dar cum? Cum sa scap de el?

-Sa scapi de el definitiv ma tem ca nu ai cum, pentru ca tu singura i-ai dat viata prin imaginatia ta, prin dorintele tale, ele iau dat forma. Cu ele se hraneste, cu sentimentele de adoratie chiar idolatrie sau supunere pe care tu le ai fata de el. Acum el e o parte din tine. E Azazel, dar forma lui e a ta, e facuta din tine, prin tine, pentru tine. E o parte din tine si nu poate disparea.

-Si atunci eu ce trebuie sa fac?

-Sa il accepti, sa accepti ceea ce simti pentru el, dar sa nu-l vrei, sa incepi sa il ignori. Devino oglinda lui, repeat-i gesturile, comportamentul, privirea. Fi oglinda lui si vei vedea rezultatele!

-Va pleca? Ma va lasa in pace?

-Nu. Ti-am mai spus, asta nu se poate. Daca el ar pleca ar insemna ca ei au abandonat lupta, au pierdut definitiv si-au fost izgoniti din lumea asta .Ei nu vor renunta, vor lupta pana in ultima clipa. Dar ascultandu-mi sfaturile ii vei slabi puterea, nu-i vei mai alimenta aparitia. Chiar daca nu va pleca de tot, iti va aparea mai rar si nu va mai avea atata influenta asupra ta.

-Da. Cred ca inteleg. Da imi va fi foarte greu, pentru ca eu uneori nu vreau ca el sa plece, pentru ca am impresia ca il iubesc…
.........................
Doar imaginatia imi mai facea probleme. Trebuie sa admit faptul ca eu singura l-am adus pe Azhel(sau Azazel) in viata mea, prin imaginatia mea mult prea bogata. Se pare ca am avut dreptate atunci cand am spus ca tot ceea ce iti poti imagina exista cu adevarat. Noi suntem de fapt cei care cream realitatea prin gandurile si dorintele noastre. Asa ca ar trebui sa fim atenti ce ne dorim, in special eu, pentru ca dorintele devin realitate.

Of, imaginatia ! Pe ce cai intortocheate o sa ma mai poarte in viata asta?



 © 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Spre viata

Cei care ma cunosc foarte bine stiu asta, altii nu.Dar ar trebui sa fie evidenta pasiunea mea pentru scris.Prima nuvela am scris-o in clasa a7a.Incepusem sa scriu o compunere pentru unul dintre colegi(avea nevoie de o nota mare la romana, dar nu se pricepea la asa ceva) si nu m-am mai putut opri...trebuia sa scriu doar o pagina...ajunsesem la 10 si tot nu ma puteam opri...Si asa a luat nastere prima mea nuvele(genul SF) intitulata Vanessa....

Apoi, mandra de “isprava” mea am continuat sa scriu in fiecare an cel putin una.Pana cand in liceu profesoara de romana m-a incurajat sa particip la concursul de creatie literara “Ion Chichere”Zis si facut...si chiar mai mult  de atat, doi ani consecutiv am castigat premiul 1, ceea ce mi-a dat si mai multa incredere in mine.In continuare postez un fragment din nuvela “Spre viata”, scrisa in 2006.

Spre viata(fragmente)

..................................................................................

Ai facut o alegere foarte buna!

-Nu inteleg, la ce va referiti? Am intrebat nedumerita.

-Cartea pe care ai ales-o, e o alegere foarte buna, ai inceput exact cu ceea ce trebuia, cu inceputul, vad ca nu esti asa grabita cum te consideri tu, ci dimpotriva sti sa faci anumite lucruri la momentul potrivit.

-Imi cer scuze ca...am dat buzna in biblioteca dvs. dar eram foarte plictisita si nu vroiam sa pierd timpul degeaba pana veniti dvs. Aveti o biblioteca foarte frumoasa, ce n-as da sa am si eu una asa candva...un tezaur de cultura.Le-ati citit pe toate?

-In primul rand trebuie sa inveti un lucru, niciodata sa nu iti ceri scuze cand faci un lucru bun, nu ai furat, nu ai mintit, nu ai distrus nimic deci nu trebuie sa te scuzi. Prea multe scuze atunci cand nu e cazul scad din demnitatea omului, te fac sa scazi atat in ochii celorlalti dar si in ai tai, te vor face sa fi tu vinovata intotdeauna. E foarte bine ceea ce ai facut, ba chiar te felicit, de aici reiese inca o trasatura a ta foarte importanta, faptul ca nu iti place sa pierzi nici o secunda si ca sti sa pretuiesti timpul. Dar de lucrurile astea va trebui sa iti dai seama singura mai departe, nu trebuie sa astepti sa iti zic eu de fiecare data: ai facut asta deci rezulta asta...Tu iti vei fi de acum incolo cel mai bun prieten si va trebui sa comunici cu eul tau si sa te descoperi singura. De asemenea trebuie sa te invingi pe tine, partea care ti-e cel mai mare dusman, trebuie sa inveti sa te controlezi. Nu-ti fa griji, vei ajunge sa faci toate astea, dar cum ti-am mai spus, fiecare lucru la timpul lui.

-Aveam obiceiul sa imi cer iertare intotdeauna, chiar si atunci cand nu trebuia. Faceam asta pentru ca vroiam sa evit anumite conflicte si tacand credeam ca e mai bine asumandu-mi  vina...

-Nu,tu confunzi notiunea de a evita conflictele prin tacere, cu aceea de a recunoste lucruri pe care nu le-ai facut si in cazul asta nu faci bine, ci dimpotriva-

.............................................................

Dar avand si cursuri de predat cand veti avea timp sa faceti  atatea ore si cu mine? Si sigur nu va deranjeaza pe dvs sau pe baiatul dvs faptul ca stau aici?

            -Stai linistita, nu ne deranjeaza pe niciunul, dimpotriva, de 5 ani de cand sotia mea a murit nu a mai fost nici o prezenta feminina in casa noastra, dupa cum cred ca ai aflat si tu, nici prea multi barbati nu ne viziteaza, pentru ca in intimitatea caminului nostru preferam sa fim doar noi doi. Sa nu intelegi gresit faptul ca ne bucuram de prezenta ta feminina, dar in cultura noastra o femeie intr-o casa inseamna foarte mult, ea e cea care lumineaza casa, o incalzeste si-i da farmec.De cand esti tu aici nu ne mai simtim atat de singuri. Cat despre timp, vom avea destul....

 -Pot ca timpul meu liber  sa il petrec in biblioteca, citind? Dupa cum am mai spus, nu prea sunt genul care sa prefer plimbarile si distractile, cartile fiind mare mea pasiune, poate chiar obsesie.

-Hmm...poti sa si citesti ce vrei tu in timpul tau liber, poate ca pe de o parte e mai bine, pentru a fi in contact numai cu lumea ta, dar...mai adaug o noua regula, o ora zilnic trebuie sa te plimbi, unde vrei tu, prin padure, prin oras, dar trebuie. Caci daca stai numai in casa nu sunt atat de mari sansele sa realizezi ceea ce ti-ai propus, se pare ca esti mult mai izolata decat ar trebui, decat e normal si decat credeam. Va trebui sa te invat si sa accepti lumea, sa o cunosti, sa o asculti. Intelepciunea nu presupune o izolare totala, definitiva asa cum poate crezi tu, ci doar una temporara.

-Cred ca dintre toate, asta o sa fie cel mai greu pentru mine, sa accept lumea, sa accept faptul ca si eu fac parte din ea si ca nu trebuie sau nu e absolut nevoie sa ma izolez de tot.

-Da, asa e. Si inca un lucru foarte important, nu uita motivul pentru care ai venit aici, nu uita ce ai promis ca o sa lasi in urma, ce te-a decazut...

-Nu stiu de ce am impresia ca mi-ati citit gandurile de ieri, e adevarat?

-Nu pot citi gandurile...le pot intui...Da, mi-am dat seama foarte usor ceea ce gandeai, e mult mai usor sa citesti o femeie dupa privire decat un barbat. Si oricum e ceva ce banuiam, stiam dinainte sa ajungi tu aici. Incearca sa uiti dragostea fizica, incearca atunci cand simti ca te cuprinde sa o transformi in altceva, intr-o dragoste spirituala, incearca sa iubesti asa cum ne cere D-zeu sa ne iubim aproapele. Nu uita ca tocmai asta e cauza tuturor lucrurilor ce ti s-au intamplat, trebuie sa inveti sa controlezi dragostea, sa o transformi in asa fel incat sa o poti stapani, nu sa te lasi stapanita de ea. Stiu ce simti, stiu ca te abtii si probabil e greu avand in vedere amintirile care iti revin atunci cand il vezi, Iti aminteste de cineva, nu?De acel El de care imi povesteai?

-Da asa e, dar fac tot posibilul sa ma stapanesc, pentru ca stiu care e scopul meu si nu vreau sa deviez si mai ales nu vreau sa va dezamagesc,dar nici pe mine.

-Ma bucur ca ai inteles.I-am spus si lui toate aceste lucruri. Nu e vorba despre faptul ca e interzisa o relatie intre voi, sau ca nu sunt de acord. E vorba despre faptul ca dintre toate sentimentele dragostea are cea mai mare putere si ar putea, mai mult ca sigur sa te distraga de la scopul tau, sa te faca sa o iei pe un alt drum. Intelegi ce vreau sa spun?

-Da, asa e, aveti mare dreptate, o sa fac asa cum m-ati invatat. Promit ca nu o sa va dezamagesc si ca nu o sa uit ce mi-ati spus.

           -Nu trebuie sa promiti nimic, trebuie sa crezi si sa faci

        -Sunt uneori un pic nedumerit in legatura cu tine.Ma bucur foarte mult de faptul ca  esti  atat de constiincioasa, ca inveti atat de repede totul, dar e si ceva in neregula cu asta. Mi-e teama pentru tine si viitorul tau, prea multa cunoastere nu e buna si s-ar putea sa te decada mai mai mult decat s-a intamplat inainte. Esti mult prea obsedata de toate astea, am observat ca nu esti doar pasionata, ci obsedata in adevaratul sens al cuvantului, ai o ambitie bolnavicioasa, nu te lasi cu nici un pret de ceea ce ai inceput, ai fi in stare de orice sacrificii pentru a termina ceea ce ai inceput si nu e bine. Sa sti ca sunt multi oamenii care atunci cand au stiut prea multe, cand au dat de unele cunostiinte care nu erau pentru ei, care erau mult prea superioare, le-au interepretat si folosit intr-un scop gresit si s-au schimbat, au devenit intruchiparea raului. Iti spun toate astea pentru ca abia acum realizez ca zace in tine o forta nemarginita  si imi dau seama ca ai putea fi in stare de orice atunci cand vei dori, ca pentru tine chiar nu exista termenul de imposibil si tu chiar  vrei sa cunosti lumea, cea vazuta dar si cea nevazuta in intregime, vrei sa-i descoperi toate secretele. Iti spun ca sa ai grija, ca sa te gandesti bine ce vrei, ce o sa faci, si sa nu uiti ca atunci cand dobandesti multe cunostiinte, niciodata nu le folosi in scop personal, daca esti in stare sa ai, sa faci, sa sti multe, foloseste-le pentru a-i ajuta pe altii, pentru a-i schimba in bine sau chiar pentru a-i invata, caci toata stiinta, tot ceeea ce ti numai pentru tine te va roade pe dinauntru si te va transforma intr-un om rau , vei ajunge o persoana egoista, orgolioasa  si dornica de putere, genul acela de om care va calca in picioare pe oricine pentru a-si atinge telurile.

............................

 © 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Memories from the future( one that happened into another universe)- romanul la care lucrez in prezent :)

How could you know these kind of things?he asked me.
It' hard to tell and I'm sure you won't belive me.No one does.They say I went crazy, losing my mind because of the things I couldn't deal with......
-Let's not talk about that.Just tell me,try to explain as better as you can.And I'll try to understand.Ok?Please say it 'cause you made me really curios
 Ok.
-People thnk that  time is like a straight line with only one sense.I disagree, time is more like a circle we cannot escape from,we live the same things,go trough the same experiences over and over again.I can't say right now what the purpouse fot that,but I'm damn sure that whoever is playing with us this way,probably God,has a good reason.
-But if we live so many lifes, why do we make the same mistakes, why don' we remember about the previous lifes?
-I don't know.Maybe we are wicker then we used to be, maybe we forgot about our true nature.You know...we are more than you can see.than you ever imagined.We used to be so special,we had a lot of skills,something more like...special powers...like you see only in science fiction movies....
Wow,gosh,we are getting these things out from?when you talk about them,you look like you see them,like you're out of this world and live into anothers one where all these are possible.
-Maybe I'm out of this world.But actuall I think I'm with one leg in this world, with my other leg in a completly different world...Enough with that,otherwise we will talk forver,so many things I can you about this...if you forgot already I'm living in both worlds so I can chat with you all day long about it, till i die in one of them or both.
-Don't laugh,that's not funny,how can you talk so...happy...about death?
-Because I'm not afraid of it,I'm more the type that fears life,rather then death.
-Now you're relly pissing me off,how can you say that?How can you speak about  death as if it's a good thing?
-What makes you think it's not?I think that life is just a train, or a road, and death means nothing else but getting out of the train in the right station, and then by birth you jump into another train,walk on another road.That's why I am not afraid of death.It's a release,an escape,a break,time off,sleep.whatever you wanna call it.You get rid of everything and move on,evolve,ascend ...
-Interesting,but for me it's scary...i'm stooned....probably just to much information at once.
-If you want...I can stop,I'm sorry,I never ment to scary you,but there's no other way to talk about these kind of things.We are scared only because we don't know much about then.It's the unknown that's actually freaking us out,not the things themselvs.
-No,no way,please,keep talking,even as scared as I am,I'm still curious,so go on
-Ok,well...what was your last question ?
-I asked you how do you know things about the future and you said something about life,as being like a closed circle.
-Oh,I remember now.What I was trying to explain with the life as a circle is that life is repetead..
-I don't understand!!
-Ok.Let's make it easy.First,try to picture in your mind a circle...
-What kind of a circle?
-Gos,as if you're a baby.Just a circle,one of those that you used to draw at school with your compass.Got it ?
-Yes,sorry but I thought it might be important what kind of a circle...
-Yeahh...ok,you see the circle,now choose a point on the circle,on the circle line that you draw.Can you do that?
-Of course,just like i did for math classes.
-Yes,that's right.Now,the point you chose is the present,choose another pointafter him and that is the future,choose another one before it,and that's the past.Done?
-Yes.,I did.
-Now you have a circle,that is the sinbol for life,you have three dots,those are past,present and future.Put you finger on the future point,and than fo forward with you're finger on the line till you're finger will be  on a dot.Ok?
-Done that.So what?
-Go further till the next dot.
-Done it...
-Well,tell me what you see,what did you noticed?You started from the future point,and then were did your road took you?to what point?
-Past...and the future...wow,is that what I think?
-Yes it is,after future,you live again the past,the present ,again the future and so on...so you live the same things over and over again...
-It sound a little too...If it's true then why do we still have time?...I mean.this future will some day be present and after a while it will be a past,right/
-Exactly!We don't actually have this thing that we call time,time is not a dimension,time is just an ilussion made up by us...There is another interesting theory that explains this in a better way,but not many know about it,and less belive it.
-What theory?
-The one with the parallel worlds.But I'm sorry I don't really know how to explain it,because i don't have to much knowledge in physics when it comes about stuff like quantum mechanics, physics, strings, equations….

t's ok,I've heard of it even if I have no clue what it is actually..so go on,you still didn't answer o my question...-Yes,I know...but I had to start with this so that you can understand better.It's still hard to explain,and I don't know for sure wich theory appllies to me .I usually say I'm asked about it,that we don't move only forward through life but also backwards, so that's how I know because for me it happened already.I also say that I  have no idea how it's possible,but things from the future just come to me,in my mind,and sometimes I even dream about future events.....Oh,I forgot to say,lately I have short flashes with things that didn't happen yet,people that I haven't met...but mostly it's something about feelings,i just feel things in my heart,deep down in my soul.Whatever is the answer it's probably the unconcious mind that knows all of these things.Like I said before,we all have our special powers that we forgot about,maybe mine is to know the future...Or maybe is just my soul,cause you know,even if the body dies,the soul remains,because  it is immortal.No matter how many lives we have lived,how many bodies we have used as a host,we always had the same soul,the same essence.And even if it may not be supposed to remember anything my soul,is still talking to me,saying about things in the future..I see it as a friend,I mean my soul,it helps me always to prepare myself for whatever is coming



 © 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved