FEMEIA NISIPURILOR, de Kobo Abe

De Kobo Abe am auzit acum vreo doi ani,cand vazusem un coleg citind Femeia nisipurilor.Mi-a atras atentia titlul .Ma ducea cu gandul la un subiect mai ...fantezist.N-am ajuns sa o citesc atunci, uitasem de ea intre timp.Zilele astea am dat din nou peste ea asa ca am zis hai sa o citesc!(noaptea trecuta).N-as putea sa spun daca mi-a placut sau nu .Poate din cauza  ca ma asteptam la altceva.Sau poate ca pur si simplu am prea multe asteptari atunci cand citesc o carte.Da, cred ca asta e, sunt un cititor foarte pretentios.Dar e si normal.Eu nu citesc doar ca sa imi ocup timpul, sa evadez din realitate.Imi plac cartile in care sa ma regasesc, cartile care imi ofera raspunsuri la intrebari, care sa contina un bogat substrat psihologic,filozofic.
Dar sa revenim la Femeia nisipurilor.Pe scurt, cam asta e povestea:un profesor pasionat de entomologie,pe nume Nikki Jumpei pleaca in desert sperand sa gaseasca o noua specie de insecte.Ajuns intr-un sat cu casele ingropate in nisip, cautand adapost, el se trezeste sechestrat alaturi de o vaduva si silit la o munca sisifica de indepartare a nisipului.

Ce sa va mai spun despre acest roman?
Din cate am vazut pana acum e foarte apreciat.Majoritatea celor care l-au citit spun ca le-a placut.Parca pe masura ce scriu incepe sa imi placa si mie.Dar totusi raman la parerea mea initiala si anume ca desi e o carte bine  scrisa, nu e pe gustul oricui.
Tema cartii trebuie sa recunosc ca e foarte originala.Interesant este si rolul  atribuit nisipului, care pare de fapt personajul central.El accentueaza fragilitatea conditiei umane si reprezinta un protest fata de ideea de stabilitate:"Nisipul este antiteza formei"


Cartea este o meditatie asupra conditiei umane.Se fac referiri la mitul lui Sisif.
Surprinzator este faptul ca, desi initial individul se revolta impotriva absurdului existentei cotidiene,in final se adapteaza si isi accepta destinul,chiar daca se poate oricand elibera.

Datorita prezentei absurdului, pe mine acest roman m-a dus cu gandul  la Procesul lui Kafka, dar si la Iona de Marin Sorescu.Mesajul pe care il percep eu e acela ca destinului nu i te poti impotrivi.Ca oricat ai incerca, te prinde in mrejele lui si odata ce te adaptezi nu-ti mai doresti sa schimbi ceva.

Dar in afara de asta, am impresia ca cei care accepta absurdul sunt aceia care-i inteleg rostul.Sunt indivizi care nu-si gasesc menirea intr-o societate obisnuita.Ei isi afla locul doar in absurdul pe care initial il resping.
Cateva citate:
“Dar poate fi oare considerata stabilitatea o
conditie absolut indispensabila pentru existenta ? Nu cumva odioasa lupta pentru intrecere
apare tocmai pentru ca incercam sa ne mentinem intr-o pozitie imobila? Daca am renunta la
aceasta pozitie si ne-am lasa dusi de miscarile nisipurilor, lupta ar inceta repede”

"Singura cale sa eviti munca este sa muncesti. Nu munca in sine este pretioasa ; ci faptul
ca invingem munca prin munca. Adevarata valoare a muncii salasluieste in puterea
renuntarii la sine"

"Totusi exista o lege a probabilitatii, conform careia sansa de reusita este direct proportionala cu
numarul repetitiilor"

Cartea o puteti comanda de aici:http://www.buybooks.ro/femeia-nisipurilor.html
Sau citi/descarca aici:
Kobo Abe - Femeia Nisipurilor




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

CASA SOMNULUI, de Jonathan Coe


 
  • Este o carte fascinanta care mi-a acaparat atentia inca de la primele pagini.Despre Casa somnului, de Jonathan Coe am aflat  citind o alta carte cu un subiect asemanator-Dormi,de Annelies Verbeke.Acum pot in sfarsit sa fac comparatii si sa trag o concluzie:cartea lui Coe este mult mai complexa din toate punctele de vedere.
  • Nu e o carte care iti mentine interesul constant, ci pe masura ce actiunea evolueaza,devii tot mai interesat.Mereu apare cate un element care te ia prin surprindere.
  • De fapt totul e interesant la acest roman, atat modul in care este construita naratiunea(alternarea prezentului cu trecutul),cat si relatiile care se stabilesc intre personaje si felul in care evolueaza pe parcurs.
  • Tema  centrala a cartii este somnul,mai precis tulburarile de somn
  • Interesant este si spatiul in care este plasata actiunea.Campusul universitar Ashdown(in trecut) devenit in prezent clinica doctorului Dudden, specializat in tratarea celor care au probleme cu somnul(narcoleptici,insomniaci,cei care vorbesc  in somn).Ciudat e faptul ca fosti studenti ai universitatii in trecut,ajung in prezent sa fie tratati in aceasta clinica.Chiar doctorul,Gregory Dudden fusese unul dintre studenti.Acest doctor mi se pare unul dintre cele mai interesante personaje.E atat de obsedat de somn incat pare mult mai nebun decat cei pe care ii trateaza.Demna de mentionat este ideea lui ca somnul este  boala secolului ce reduce o treime din viata omului(partial ii dau dreptate,cu cat dormi mai putin cu atat mai mult timp iti ramane pentru alte activitati,si aici eu sunt un exemplu perfect,nedormind prea mult,mi-am permis sa citesc in fiecare noapte cate un roman).Ideile obsesive ale doctorului,experimentele sale,imi aduc aminte de un alt doctor,personaj al cartii lui John Saul,Umbra(o carte pe care de asemenea o recomand)
  • Firul epic se tese in jurul a patru destine,patru personaje principale:narcoleptica Sarah care de multe ori nu poate distinge visul de realitate,senibilul Robert care se indragosteste de aceasta, Terry un cinefil insomniac ce ajunge sa nu doarma mai mult de 5 minute pe noapte,Gregory studentul la psihiatrie si fost prieten al lui Sarah, ajuns in prezent doctorul Dudden.
  • Cel mai surprinzator este gestul din final,schimbarea la care recurge Robert din dragoste obsesiva pentru Sarah
In loc de citate inchei cu poezia pe care Robert o scrisese pentru Sarah:

Somnilocviu

Cu gratie si gravitate ai iscat
Un val ce-ntrece fortele lunare
Si-n narcolepticii tai ochi am spionat
Orbirea noptii, poate-un rau mai mare.
Pupila fixa, de ce vrei sa tip
Cand, insomniac, incerc sa-mi aflu partea
Citindu-mi viitorul pe nisip
La pranz? „Ce calmă si cioplită-i moartea",
Si cum ma rog ca din uitare-adanca
Schimbarea sa apară. Numai zorii
Sa ma salveze-ar fi in stare inca
Printr-un potop de s-ar impotrivi terorii,
Iar casa somnului de-ar inunda-o toata
Cu o lumina gata sa inece
Fantomele ce vor pleca deodata
Avertizand solemn in noaptea rece:
Vei mai dori o viata spre-a socoate
Ce gratie aveai, ce gravitate.

Sau o puteti citi/descarca aici  :
Coe, Jonathan - Casa somnului







© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

LABIRINTUL INTUNECAT, de Lawrence Durrell


 Dupa primele 50 de pagini eram tentata sa las cartea din mana.Ma bucur ca nu am facut-o.Inceputul e intr-adevar plictisitor si debusolant,caci te pierzi printre atatea personaje ce par a-si fi ratat destinul.Cartea am putea spune ca este constituita din doua parti:inceputul in care este prezentata viata fiecarui personaj,si partea a doua in care destinele personajelor se unesc,mai exact calatoria lor pe mare si apoi prin labirint.

Ceea ce atrage atentia la acest roman este in primul rand faptul ca L.Durrell l-a construit in jurul mitului cretan(labirintul,minotaurul).Dar ceea ce ii da cu adevarat valoare este impletirea realului cu mitologicul,dimensiunea psihologica si cea spirituala a romanului.
 Subiectul este simplu:un grup de britanici(un pictor pe nume Campion,un medium-Fearmax, sotii  Truman,Dra. Virginia Dale,Dra. Dombey capitanul Baird, si lord Graecen)pornesc intr-o calatorie spre Creta unde isi propun sa viziteze labirintul din apropierea localitatii Cefalu.Motivul acestei calatorii este pentru majoritatea acela  de a-si vindeca anumite traume.Calatoria prin labirint are si o valoare simbolica,ei fiind intr-un moment de cotitura al vietii.Ceea ce se petrece in labirint ii pune fata in fata cu o criza, fiind nevoiti sa gaseasca o rezolvare, deci sa-si depaseasca trauma/impasul.Oare cati dintre ei vor gasi iesirea din labirint?Cert este ca soarta fiecarui personaj va avea o semnificatie alegorica,alegerile pe care le fac in incercarea de a se salva sunt cele care le contureaza destinul.

Cateva citate:

"La urma urmei daca privesti moartea ca fiind continuarea unui proces care se desfasoara deja de o buna bucata de vreme,nici nu mai e ceva chiar atat de grav cum pare in realitate"

"Ne indreptam simbolismul interior spre exterior in lumea din jur, intr-un inteles deosebit de real noi cream lumea din jur,pentru ca o facem sa reflecte chiar simbolismul nostru interior,valabil numai pentru noi.Fiecare din noi duce cu sine are in el o masinuta de facut mituri care de multe ori incepe sa functioneze fara ca noi sa ne dam seama de asta.Astfel s-ar putea spune ca ne conducem existenta folosind o logica poetica extraordinar de exigenta obtinem exact ceea ce cerem, nici mai mult nici mai putin"


"Cand principiul moarte ajunge sa se afirme in viata noastra realitatea in sine devine vizibila,se deschide astfel incat,in loc sa te detasezi de ea urmarindu-i evolutia ca pe ceva exterior,incepi sa o produci asa cum viermele de matase isi face propria gogoasa.Individul devine imuabil in propriul sau destin si incepe in mod irezistibil sa isi produca propriul mit personal adica realitatea sa.In jurul sau se acumuleaza treptat un fel de ectoplasma mitologica care-i determina actiunile si vorbele.Se formeaza gogoasa in care-nu stiu cum sa-i spun altfel-este ingropat eul sau nemuritor.Intre timp atitudinea sa intelectuala vizavi de viata si  societate se anchilozeaza iremediabil ca un os atrofiat.Tot ce face este fortat sa faca prin insasi natura rolului sau "mito-paeic";cum spunea Luther:"Ma aflu aici,nu pot face altcumva".


Daca ar fi sa compar(precum mi-e obiceiul) Labirintul intunecat cu o alta opera literara, cred ca aceasta ar fi Nopti la Serampore de Mircea Eliade.Asta pentru ca L.Durrel reuseste sa isi invaluie poveste intr-o aura de mister, finalul(din punctul meu de vedere) fiind unul deschis care ne face sa ne intrebam daca totul a fost doar un truc,o pacaleala doar imaginatia, sau intr-adevar exista acea "lume a sacrului"



Carte o puteti comanda de aici:
http://www.bookiseala.ro/lawrence-durrell-labitintul-intunecat-colectia-cotidianul/13902.html


Sau citi/descarca aici:
lawrence durrell labirintul intunecat














© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Despre limita, de Gabriel Liiceanu



Va spun inca de pe-acum ca nu e o carte pe gustul oricui.Nu e o carte pe care o citesti ca sa te delectezi cu o poveste frumoasa, nu e o carte pe care sa o citesti oriunde, oricand.
Atat despre ce nu e, acum sa va spun ce este aceasta carte:
In primul rand e o carte e trebuie citita atunci cand mintea e limpede.O carte adresata celor care-si pun intrebari despre libertate, despre limita,creator,destin.Pentru ca da, asta e tema cartii.Desi veti vedea ca aceste  teme sunt prezentate altfel decat va asteptati.Nu mai bine, nu mai prost, ci doar altfel, dintr-un alt unghi.
Liiceanu isi numea cartea "o apologie a vagului ".Lucrurile vagi la care se referea fiind omul,Dumnezeu,libertatea.
Ceea ce ne transmite Gabriel Liiceanu prin aceasta carte este ca putem transcende determinarile generale si ne putem crea un destin individual parcurgand cei trei pasi:alegere,proiect,hotarare
 Sunt multe idei demne de retinut in carte,dar am extras cateva care mie mi s-au parut mai esentiale si care m-au pus pe ganduri :

 "De aceea cei care nu iubesc si nu sunt iubiti isi pierd identitatea.Cand nimeni nu ne-a iubit si n-am iubit pe nimeni nu suntem decat eul gol care se releva in frica.Cand nimeni nu ne iubeste nu apucam sa avem un chip si avem chipul nimanui.Suntem,fara ca propriu-zis sa fim."

"Iubirea de sine este premisa libertatii"

"Un om cu IQ ridicat, cu o inteligenta testabil stralucita, poate sa fie din plin victima prostiei ca incremenire in proiect"

"In ultima instanta, maladiile de destin sunt disfunctii ale libertatii in sfera posibilului,bazate pe o proasta cunoastere de sine"

"Promisiunea nu poate fi niciodata un credit.Promisiunea nu este decat un avans al implinirii, o aluzie a ei."

"Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine insuti"

"A nu stii ce e frica nu e un semn al prezentei curajului, ci al ignorarii primejdiei, iar cel care nu cunoaste frica, nu cunoaste deopotriva curajul.Caci a avea curaj inseamna a stii ce este frica si a te hotara.Frica autentica este un instinct negociabil la nivelul libertatii.Pentru ca face parte din economia hotararii primejdioase si a curajului, pentru ca se naste o data cu ele ea devina frica libera.Frica libera este frica invinsa si de aceea, in mod esential curaj"

Puteti citi cartea aici sau sa o descarcati:Gabriel Liiceanu - Despre Limita








© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Conflictele noastre interioare, de Karen Horney



Majoritatea celor pasionati de lectura evita cartile de psihologie.De ce faceti asta?Nu trebuie sa fi student la psihologie sau psiholog, ca sa citesti o astfel de carte.Nici macar nu trebuie sa fi pasionat de acest domeniu.Gandete-te un pic cat de folositoare iti poate fi o carte de genul asta! Daca ai probleme pun pariu ca nu te duci la psiholog.Nu trebuie sa le lasi asa nerezolvate.Pune mana si citeste o carte de psihologie care are ca subiect problema ta(fie ea depresie,paranoia,dependenta,relatii nepotrivite etc).Da,stiu,vei spune ca degeaba citesti ca nu intelgi nimic, ca prea sunt folositi termeni de specialitate.Te contrazic.Eu nu am invatat psihologie de undeva,de la cineva...si totusi citesc carti de psihologie si ceva ceva tot inteleg.Asa ca....daca eu pot, poti si tu.

Poate prima carte de psihologie despre care am ales sa scriu(e ultima citita deasta scriu despre ea) nu e cea mai nimerita nefiind pe lista celor usor de  citit sau adresata oricui.Dar totusi...poate cuiva ii va starni interesul.Eu am gasit-o destul de folositoare.Nu este 100% teorie, ci fiecare notiune teoretica este explicata printr-un caz real.Ceea ce faciliteaza intelegerea teoriei.De asemenea citind respectivele cazuri e mai usor sa te regasesti in ele.
In continuare am sa va prezint cateva informatii extrase din carte:

Ca sa spunem lucrurilor pe nume, un individ isi construieste o imagine idealizata despre sine, deoarece nu se poate tolera pe sine asa cum este in realitate; dar asezandu-se pe sine pe un piedestal isi poate tolera inca si mai putin Eul real, si incepe sa tune si sa fulgere impotriva acestuia, sa-l dispretuiasca si a il faca sa geama sub jugul propriilor sale exigente irealizabile.El oscileaza apoi intre autoadoratie si autodispret, intre imaginea sa idealizata si imaginea de sine dispretuita, fara a dispune de nici un fel de hinterland statornic in care sa se poata retrage.

Adesea singurele sentimente traite in mod constient si clar sunt reactiile de frica si furie.
In desfasurarea conflictului, exista trei directii in care individul se poate misca:spre oameni, contra lor, sau se poate indeparta de ei.


Individul ce face parte din categoria cu o atitudine "spre oameni" este cel care se conformeaza, care se alatura celui mai puternic.Este cel care are nevoie de apartenenta, de protectie.
In cazul in care se misca impotriva oamenilor, ii percepe pe acestia drept ostili si se decide sa lupte cu ei.Este individul care mereu se indoieste de intentile celorlalti, mereu suspicios .
In cazul in care se indeparteaza de oameni, el nu vrea nici sa lupte impotriva lor, nici sa apartina grupului.Este individul care considera ca nu are nimic in comun cu ceilalti si deci nu vrea sa aibe nici un fel de tangente cu acestia, ci sa fie lasat in pace in lumea sa.

Asteptarile(indiferent ca sunt exprimate sau doar preupuse) pe care ceilalti le au de la el(vorbim despre nevrotic) il vor face rebel  si dificil.Se conformeaza doar ca sa evite neintelegerile dar in sinea sa respinge toate regulile si standardele conventionale.Sfaturile le percepe ca pe o incercare din parte celorlalti de a-l domina, de a-l manipula.


Pe primul loc pentru ei este punerea unei distante emotionale intre ei si ceilalti.Ei trag in jurul lor un fel de cerc magic in care nimeni nu poate patrunde chiar daca in aparenta par foarte sociabili."Izbucnirile" generate de anxietate apar in momentul in care au impresia ca cineva se amesteca in treburile lor.

Conflictul normal priveste o alegere reala intre doua posibilitati, amandoua considerate dezirabile, sau se refera la convingeri deopotriva de pretuite de persoana care face alegerea.De aceea are posibilitatea sa ajunga la o decizie realizabila,chiar daca ii vine greu sa ia o decizie si ii cere un anumit sacrificiu.Persoana nevrotica,ina, inghitita de prapastia conflictului,nu este libera sa aleaga.Ea este impinsa, de forte la fel de constrictive, in directii opuse,fara a dori sa porneasca pe vreuna din ele.De aceea decizia,in sensul uzual al termenului este imposibila.Nevroticul este impotmolit, neavand nici o iesire

De multe ori privim cu invidie sau admiratie la acei oameni a caror viata pare a decurge lin.Dar aparenta poate fi amagitoare.Adesea din cauza apatiei, a conformismului, sau din oportunism, oamenii pe care ii invidiem sunt de fapt oameni incapabili sa faa fata unui conflict .Sunt pur si simplu oameni care se lasa sa pluteasca in voia curentului.

Cam asta am considerat eu mai esential in carte.Fragmentele extrase sunt pe alocuri modificate/simplificate pentru a fi mai usor de inteles.Mai...scurt si la obiect.

Cartea o puteti citi online aici:Karen Horney - Conflictele noastre interioare



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Dormi! de Annelies Verbeke

























O carte care mi-a atras atentia din prima.De ce?Pai cum de ce, nu-i evidenta asemanarea?Ea(personajul feminin al cartii) Maya, eu Satmaya, ea-insomniaca ce doarme doar vreo 2 ore pe noapte, eu-insomniaca ce imi dorm orele in timpul zilei. Si totusi...am ramas un pic cam dezamagita.Titlul promitea mult mai mult.Ma ateptam la ceva mai multa psihologie,la o analiza mai amanuntita a insomniacilor,cauze, tratament, efect...etc...

Dar sa nu ma intelegeti gresit, nu spun ca-i o carte slaba.E o carte perfecta pentru noptile in care n-ai somn.O carte care te face sa fi recunoscator pentru privilegiul de a dormi vreo 6-7 ore pe noapte. De la bun inceput te capteaza paginile parca prea realiste, tonul paradoxal, cand glumet, ironic, cand extrem de depresiv.Personajele principale sunt Maya si Benoit.Ei au in comun aceiasi problema:imposibilitatea de a dormi.Cartea zugraveste aventurile lor nocturne:trezirea oamenilor din somn, hoinareala prin cafenele,intalniri...

Ce mi-a placut mie cel mai mult e "relatia" pe care Benoit o dezvolta cu balena("nu e balena, e casalot!!!" ar tipa acum Benoit la mine) si apoi cu fluturele Ernest(devinit apoi Ernestine).Vedem aici cum oamenii, cu cat sunt mai solitari cu atat mai tare se ataseaza de animale.Singurii prieteni fideli ai omului, care-l accepta asa cum e.

Spuneam ca ma asteptam la mai multa analiza psihologica, asta nu inseamna ca e total absenta.E doar ceva mai subtila,pentru cei cu ochiul format.Astfel vedem cum intr-adevar barbatii cauta o femeie care sa le aduca aminte(macar vag) de mama lor.Vedem cum copiii sunt etichetati din cauza parintilor, sau ce efecte are asupra lor prea multa/prea putina dragoste.

Daca ar fi sa gasesc un singur substantiv care sa contina esenta intregii carti, acesta ar fi "delir".Un delir nocturn al Mayei si al lui Benoit, sub influenta insomniei.O insomnie ce parca duce la...dezagregare....Da, nu ma pot abtine sa nu compar o carte cu o alta...Asa ca trebuie sa marturisesc ca citind Dormi! imi imaginam un peisaj tipic bacovian, in care totul este supus dezagregarii sub actiunea ploii(in roman sub actiunea insomniei).

Ce mi-a mai placut mie la aceasta carte e ca...pare a ne "spune" mai subtil ca oricat de "pierduti" am fi, salvarea ne-o gasim atunci cand intalnim pe cineva asemenea noua, cu aceiasi problema.In cazul de fata insomnia.

Concluzia ar fi ca ...e totusi o carte pe care as recomanda-o.

La final cateva citate:

"Cu o vreme in urma, conform panourilor publicitare, viitorul era luminos si portocaliu, insa, dupa umila mea parere, el continua sa fie negru" (pag. 60)

"Viata asta, trebuie sa inveti sa o strangi in brate" (pag.99)

"Poate ca cele mai euforice saruturi sunt cele la care te astepti cel mai putin , iar cele mai frumoase momente cele pe care nu ai avut timp sa le distrugi gandindu-te la ele in prealabil.Poate ca stiusem asta dintotdeauna." (pag 85)

"Si-a atunci Sofie si-a petrecut un brat peste mine, fiindca ea facea parte din acea categorie de oameni care ii imbratiseaza in somn pe altii. Am vrut sa-l indepartez, dar n-am facut-o, fiindca eu faceam parte din cealalta categorie, a celor care nu mai simtisera de mult un brat petrecut peste ei." (pag 88)

"Purgatoriul era fara indoiala mai bland pentru cei care furau lucruri atat de lipsite de gust." (pag 96).

"Asta a fost ultima zi care a contat. restul a fost pur si simplu o viata."

Ah!Era sa uit...Multi dintre cei care au citit aceasta carte au comparat-o cu altele 2:"Casa somnului de Johnatan Coe" si "Clopotul de stila de Sylvia Plath".Din pacate toti au fost de parere ca cele doua din urma sunt mult mai bune.Dar totusi, sa nu uitam ca doar pentru ca exista carti mai bune axate pe subiecte asemanatoare, asta nu inseamna ca Dormi! de Annelies Verbeke e o carte proasta.Sa faci asta e ca si cum ai spune ca un elev de nota 9 este unul prost doar pentru ca exista si elevi mai buni, de nota 10.Fiecare carte e valoroasa in felul ei,pentru o anume categorie de cititori. Le-am trecut si pe cele doua pe lista mea.Cand o sa le citesc, o sa imi permit si eu sa fac comparatii. Pana atunci va las nite linkuri:

De aici puteti comanda Clopotul de sticla: http://www.polirom.ro/catalog/carte/clopotul-de-sticla-1430/

De aici puteti comanda Dormi! de Annelies Verbeke:  http://www.librarie.net/carti/59747/Dormi-Annelies-Verbeke


Casa somnului de Johnatan Coe o puteti citi online sau descarca aici:Coe, Jonathan - Casa somnului © 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Imparatul mustelor ,de Wiliam Golding




Imparatul mustelor este o carte care merita citita.Lectura ei nu implica dificultati,subiectul fiind in aparenta unul destul de simplu:Un grup de baieti ajunge pe o insula pustie in urma unui accident aviatic.Departe de lumea corupta a adultilor, acestia au sanse un vieti noi, diferite.Ei intemeiaza o comunitate proprie cu legi inspirate dupa cele ale lumii din care provin.Copii se impart in doua tabere, pornind un razboi sangeros, cu o finalitate tragica.
Imparatul mustelor,titlul acestui roman  provine de la capul de scroafa(pe care se adunasera mustele)pe care baietii l-au infipt intr-un  par, ca ofranda inchinata bestiei, si este un simbol al raului.De fapt titlul este o traducere a numelui Beelzebub, un demon puternic considerat uneori a fi diavolul in persoana.


Totusi eu as da o alta interpretare acestui titlu.Ralph era in fond”imparat” peste un roi de muste.Binenteles “muste” fiind o metafora pentru baieti si care simbolizeaza fragilitatea fiintei umane care poate fi strivita atat de usor  ca si o musca.Chiar si de o fiinta aparent nevinovat precum un copil.

Un citat foarte sugestiv, pe care eu il vad ca un motto al intregului roman, sugerand ca samburele raului se afla sadit in fiecare din noi, nu trebuie cautat in afara, el se ascunde in spatele aparentei inocente“N-are cine sa te :ajute.Doar eu.Iar eu sunt fiara[..]Auzi colo, sa credeti ca ati putea vana si ucide fiara![..]Stiai, nu?Eu sunt o parte din tine.Vino mai aproape, mai aproape mai aproape.Din pricina mea nu puteti face nimic?Din pricina mea lucrurile sunt asa cum sunt? 


Fiecare personaj are rolul sau bine definit in strutura  romanului, fiind reprezentativ pentru o anumita tipologie umana, si sugerand atat fragilitatea ierarhizarilor umane cat si faptul ca suntem prizonierii contextului social si al datului genetic. 

Imparatul mustelor e un roman din care am avea multe de invatat despre societate si despre natura omului.Asta daca l-am citi cu atentie:

 Felul in care,la sfarsitul romanului , Jack a invatat sa foloseasca teama baietilor de bestie pentru a-I controla- ne aminteste de felul in care religia si superstitia pot fi folosite ca instrumente de putere/manipulare

Romanul este in esenta o alegorie trista asupra tendintei umane de a reveni in mod violent la instincte, atunci cand omul este pus in fata anumitor conditii: izolare, lipsa unui reper spatial sau temporal

Mai invatam si despre frica...frica irationala care duce la fapte impulsive precum uciderea lui Simon in roman. 

Descoperim de ce regulile(pe care toti le blamam si am vrea sa nu existe) sunt atat de necesare intr-o societate. 

Invatam ca de cele mai multe ori nu cel mai bun, mai destept, sau mai calificat ajunge conducator...ci...liderul e mereu cel care se pricepe mai bine in a manipula oamenii

Invatam ca uneori in spatele unui lider se afla altcineva care are idei geniale dar care nu are curajul sa iasa in fata 

Invatam ca izolarea de influentele din exterior nu e suficienta pentru starpirea raului si crearea unui Paradis
Invatam ca oamenii pot sa si regreseze, nu doar sa progreseze. 


Dar mai presus de toate facem o descoperire tulburatoare si anume ca raul nu poate fi urmarit si ucis, el este mereu prezent in sufletul fiecarei fiinte umane si nu asteapta decat contextul potrivit pentru a pune stapanire pe noi.

Si nu in ultimul rand invatam despre pierderea inocentei:

"O clipa ii trecu prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioara plaja.Insula se calcinase, Simon murise iar Jack...il podidira lacrimile si-l zgaltaira hohote de plans.Pentru prima oara de cand se afla pe insula, se lasa prada lor; tremura coplesit de o durere care parea ca-i indoaie tot trupul.Vocea i se ridica pe sub fumul negru, in fata insulei ce se consuma in flacari.;molipsiti de lacrimile lui, ceilalti copiii mii incepura si ei sa tremure si sa planga in hohote.Iar in mijlocul lor, Ralph, nespalat, cu parul incalcit, murdar la nas, plangea sfarsitul nevinovatiei, bezna inimii omenesti si caderea in gol a adevaratului, a inteleptului sau prieten Piggy"


Pentru o analiza literara completa click aici
http://www.sparknotes.com/lit/flies/
Sau consultati :

Florin Sindrilaru, Gheorghe Craciun, Ramona Lapovita Jugureanu (coordonatori) "Mari teme literare: dictionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a", Colectia Dictionarele Paralela 45 Seria Lyceum


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Things I like







The sound and the smell of the rain
The wind touching my skin and wake me up in the morning
Guys using parfume that smells like those tiny,nice colored candies that grandma used to put on cakes(actually I used to steal most of them, so I always got into trouble with grandma for that)
Ice cream
Bananas
being suntanned
Swimming(in the river)
Sneak in/out of my room...Climbing on the window everytime I come home in the middle of the night(like I did something bad staying so late-even if now I’m old enough so I’m allowed)
Dancing like no one sees me(even if the entire club is watching me…happens all the time :P )
Laughing with my cousin Ysa
Sleeping with my cat(Timmy)
Fishing with my dad
Gardening with my mum
Sitting in the car,in the front seat , next to my brother  when he's driving
Watching movies about the “fight” between good and evil
Reading science-fiction books
Walking without shoes even when the heat of the sun made the rocks burn like hell so it’s a little painfull for my toes(but it still feels nice)
Walking in the rain without caring that I’ll get wet any maybe cold
When guys let me hang out with them, and treat me like I’m one of them
When a guy first tells me I’m smart, then pretty
When people let me help them(if not  I feel useless)
When I learn(to do) something new
Watermelon
Blond hair
Tights
Wearing high heels at home
Doing silly things..the kind od things that usually only kids do..just for fun
Saying silly things to make people laugh
Making someone happy
Making people proud of me
When I get a hug from someone…anyone…I miss hugs
When people understand me(this almost never happen)





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

I wish...






Sometimes I feel like I’m in the wrong place…at the wrong time…Can it be possible?Can God make such a mistake and put someone were it doesn’t belong?I always felt like this since..ever….at least since I can remember…since I was 5 or 6 year old.Why do I get the impression that many things(with a strong influence on my life) have started around that age, before I was 7?
Whatever…
I feel like I should be living in the past…in a tough  place…tough times…in a time and place when people belived in their instincts …when people had faith….when people lived in union with the nature….
I wish I could walk without shoes and no one to stare at me for that…..feel the ground under my feet, feel the rocks, feel the grass…I wish I could go out  and dance in the rain…feel the raindrops on my skin…I wish I could fall asleep in the woods, looking at the stars, make a fire….i wish I could pack a small bag and leave….move from town to town…work today as a waitress, tomorrow as a dancer, another day as a dish washer….
That’s the kind of freedom I want…..having as few needs as possible, only what I need to live from a day to another….living just for knowledge…experience….
Am I asking for too much?Why everyone wants more, and I’m the only one who needs less?Is that a bad thing?Is that why they  judge me?Just because I can do/get more it doesn’t mean I want it…I want different things then others ….
Sometimes I wish I was a carnie( you know, one of the carnivale people)….that’s the kind of freedom I want….living under the sky…having such a big “family” …..I wonder what type I would be…wich one would be my trick, my thing…probably I would be a dancer….
-.that’s my idea of happiness, doing what you love to do for a living.
It might sound funny for you, but... I wish I could live in a time and place  where dancers wouldn’t be seen as whores so I could dance freely....
Who knows….
maybe I  can still make my dreams come true…
You never know what future will bring you…




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved


Freedom comes with a price




Do you really want freedom?
I bet you do.
We all dream about freedom.
But do we really know what freedom means?wich are benefits and the consequences? You never know these things until you’re totally free.And most of the people will never get that kind of freedom.Too bad you’d say.

Really? I tell you a secret.Sometimes the lack of freedom it’s actually good thing.How can I say this, you probably wonder. Well, you know what they say: “be careful what you wish for ‘cause you just might get it”.It’s happens to me all the time.Some would say I’m lucky because I always get what I ask for.But no, it was always in my disadvantage.

For example, I always craved for freedom just like everybody else.And finally I got it.That kind of freedom people would kill for(metaphorically speaking).Awsome you’de say, lucky me,huh? No….it’s nothing like that.
You may not realize it, but all good things come with a price.
Are you really willing to pay the price?
Do you even  know what the price is?

Been there, done that,So I can tell you the truth.It’s a waste of time chasing freedom.It’s not worth it.The price is huge and unbareable for most of the people. So,the price of freedom, do you know wich is? LONELINESS.

That’s the price. You’ll be free as a bird but you’ll have no one beside you.You might enjoy your freedom in the beginning.But for how long?How long do you think you can hang on without a human being beside you?We weren’t born as solitary beings so we can’t live like that.We need company and company means obligations.And obligations means you ain’t free.

It’s been a few months of freedom.Like any other, I was happy about it in the beginning.But now…God, how I crave for company….how I miss people…how I miss a word, a touch, a hug, a laugh….I’ve got the freedom I always wanted.But do I really need it?

The answer is NO.We don’t need freedom to live.Freedom won’t make us happier, by the contrary, once we realize the price of freedom we’d be even more unhappy that we were in the beginning.

You might say so what, if freedom won’t satisfy me I can always give up on it and return to my previous condition. No.I must say you can’t do that..Most of the things you lose when you get freedom, you won’t have them back.You can’t play like that with people.Kick them in their ass because you want freedom, and when you’re sick of freedom ask the to come back.

Some things once you brake them, they remain broken… So take my advice, forget about freedom.Enjoy your strings.That’s what makes us humans not wild beings.


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Despre ceai....



  Nu ti se pare adesea ca medicamentele dupa ce ca sunt scumpe nici nu au efectul promis?
Stii ca multe dintre medicamentele pe care le iei pentru a trata o afectiune, se intampla sa declanseze o alta, sa iti faca mai mult rau decat bine?
Nu vreau sa incep campanie impotriva medicamentelor.Vreau sa iti spun doar atat:Gandeste-te de doua ori inainte de a trata ceva cu pastile.Daca afectiunea pe care o ai nu e grava, ce te costa sa incerci sa o vindeci cu un tratament naturist?(in general ceaiurile sunt de 10 ori mai ieftine decat pastilele...si au cam 0 efecte adverse).
Vorbesc in urma unei experiente de cativa ani in care am facut comparatie( pe pielea mea) intre pastile si ceaiuri.
Asa ca m-am gandit sa fac o lista cu cele mai utile, eficiente ceaiuri incercate de mine:



1.SUNATOARE

Esti depresiv?
Cam nervos din fire?
Bei cam des dar totusi iti pasa de ficatul tau?
Daca ai raspund DA la una din intrebari uita de pastile.Incearca ceaiul de sunatoare
(la mine efectele s-au simtit dupa numai  3 zile)


2 .Urzică:

 Anemic?
Ten acneic?
Ai vrea sa reduci efectele nocive ale alimentelor nesanatoase pe care le consumi?
Sau pur si simplu vrei sa iti purifici organismul?
Eu iti recomand ceaiul de urzica.
In cazul in care esti preocupat si sa dai jos cateva kilograme, atunci poti consuma pana la 2 litri de ceai de urzici zilnic.Daca esti perseverent rezultatele nu vor intarzia.
Ceaiul de urzica are actiune diuretica, scade zaharul din sange, se recomanda in tratarea ranilor greu vindecabile.Se mai poate folosi pentru întărirea rădăcinii părului, combaterea seboreei şi a mătreţii.

3.Cozi de cirese.

E de-a dreptul miraculos in cazul bolilor renale.
Recomandari:
 litiaze renale
 infectii ale cailor urinare, cistite, nefrite
 iritatii mucoasa gastrica
 dureri articulare cauzate de reumatism
 menstruatii prelungite si dureri mestruale
 guta
 probleme cu greutatea - un amestec de matase de porumb cu flori de soc este solutia, datorita proprietatilor hipoglicemiante, diuretice si usor laxative.

Incercat atat de mine cat si de mama mea.Efectul a fost vizibil dupa o singura zi.Eu beau cate 1litru sau 2 pe zi…pentru un efect mai rapid 
In general, tratamentul dureaza una-trei luni, apoi se face o pauza (ne sfatuieste dr. Iulia-Violeta Vlad).

4.Busuiocul


Cel mai eficient leac pt gripa/raceala?
Ceai de busuioc+miere+lamaie+scortisoara
La o cana de ceai de busuioc eu pun 2 lingurite de miere, sucul de la o jumatate de lamaie si o ligurita rasa de scortisoara.
-Busuiocul este  reechilibrant al activitatii endocrine, stimulent al sistemului imunitar, tonic general, tonic nervos, antidepresiv..
-Busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului. De asemenea, consumul de ceai de busuioc scade efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie.
Ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi. 
-cicatrizant


Puteti observa ca majoritatea ceaiurilor pe care le-am recomandat sunt utile in cazul mai multor afectiuni...afectiuni cu  care majoritatea dintre noi ne confruntam.Sunt foarte eficiente in cazul depresiei, acneei,obezitati, problemelor renale,si mai ales in purificarea organismului.

 Ceaiurile le puteti procura din orice farmacie/farmacie naturista.
Pentru mai multe detalii despre pretul ceaiurilor,compozitie,indicatii,administrare click aici:



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Mesaj pentru Ysa





Am scris atatea despre atatia...de la unii mi-m cerut iertare, altora le-am spus ca mi-e dor de ei, altora le-am amintit cat de mult m-au ranit...si totusi...am uitat o persoana....am uitat persoana cea mai importanta dintre toate...
Da, Ysa ,pisi meu , pun pariu ca nu stiai asta, niciodata n-ai stiut(e vina mea ca nu ti-am spus)
cat de importanta ai fost intotdeauna pentru mine.Si habar nu ai cat de rau imi pare ca te-am bagat in aceiasi oala cu restul si te-am ignorat atata timp....Si totusi....sper ca ai sa intelgi...si-ai sa ma ierti....Sa stii ca si mie mi-e foarte dor de tine,ca desi nu am vorbit,mereu  mi-era gandul la tine....
Te intrebi poate de ce esti asa importanta pentru mine?
In primul rand pentru ca esti sora pe care  niciodata nu am avut-o...
In al doilea rand pentru ca esti singura care mi-a fost mereu prietena,cea mai buna prietena....
Simteam ca imi esti si sora, si prietena si fiica(stii de cate ori ziceam ca daca ar fi dupa mine te-as adopta..atat de mult mi-as dori sa fi fost tu fata mea..sa stii ca vorbeam serios)
Am stat impreuna atat de mult timp,atatia ani, incat esti persoana de care ma simt cel mai mult apropiata...Esti singura in care am avut intotdeauna incredere....singura care m-a inteles...chiar daca diferenta de varsta dintre noi e destul de mare, chiar daca ei te trateaza ca pe un copil, stii bine ca eu nu am facut asta niciodata, am incercat mereu sa te tratez ca pe un egal, pentru ca stiam ca poti intelge anumite lucruri...
Nimeni nu m-a vazut plangand de atatea ori de cate m-ai vazut tu, nimeni nu m-a incurajat, consolat  de atatea ori, nimeni nu a fost atat de sincer cu mine cum ai fost tu mereu...Cum as putea sa nu tin asa mult la tine avand in vedere toate astea?
Si cu cine m-am distrat cel mai mult daca nu cu tine?Stii bine,cand sunt cu tine sunt o alta persoana, mereu glumim,radem si facem o gramada de prostii(si nu pot altii sa doarma de noi cand ne apuca chichotitul pe la
12 noapte)...mai stii cand Marius era gelos ca sunt asa afectuoasa cu tine si cu el nu?:)) stii ca toti sunt gelosi ca noi doua suntem mai reci/distante/mai putin afectuoase cu ei, dar intre noi ne "dragalim" mereu ..

Stii..atunci in clasa a9a...stii tu, treaba aia urata:P  ...stii bine cat de greu mi-a fost, dar te-am avut pe tine alaturi si am reusit sa trec peste.....nu stiu in ce masura as fi reusit sa o fac fara tine..
Si pt asta iti multumesc, imi multumesc ca mereu mi-ai fost alaturi indiferent ce s-a intamplat
Poate te intrebi:" Dar daca tine la mine si-i este dor de mine, atunci de ce m-a  ignorat ca pe restul?"

Vrei sa stii de ce?De RUSINE.
Din cauza lor....pentru ca tu mai bine ca oricine stii cat sunt ei de critici..si toata lumea de acolo...si cred ca stii si tu ce mi-ar fi zis daca as fi venit, ce mi-as fi auzit de la toti...Si mai ales stii cat de sensibila sunt eu la critici...Deasta nu vreau sa vad pe nimeni, deasta ma ichid intre 4 pereti...nu ma simt in stare sa-i infrunt...imagineaza-ti vreo 100 de persoane(daca nu mai mult) cu care as da ochii daca as iesi din casa, si toate m-ar intreba:"Vaaai, tu, dar de ce ai facut asta?" si ar barfi dupaia intre ele:" Ai auzit de silvana ce-a facut..." "Ai auzit ca nu a fost in stare sa..." "Ei,uite ca nu e asa desteapta cum se credea" "Si mai zicea ca e desteapta foc" "Vai de ea..." Simt ca inebunesc numai cand ma gandesc la toate astea, cand le vad fetele uimite si parca bucuroase ca am dat gres.Cati crezi ca ar putea sa inteleaga motivele pt care m-am lasat....?Nici macar nu pot sa le spun nimanui...aprope nimanui....poate ca tu vei fi singura care o sa le stii...si tu esti singura care le poate intelege....iar daca nici tu nu vei intelege ...atunci inseamna ca e inutil sa mai spun cuiva si ca nimeni nu o sa ma inteleaga vreodata....nimeni nu o sa stie cum e sa iau toata vina asupra mea si sa spun ca nu am mai vrut sau nu am putut cand de fapt...

Si mi-e greu si pt ca eu mereu eram un model demn de urmat...stii bine ca de cate ori te criticau pe tine, ma dadeam pe mine drept exemplu cum ar trebui a fi si tu ...acum cand o sa te critice pe tine si-o sa fiu si eu prin preajma ce o sa zica de mine?o sa ma dea drept anti-model?

Stii...poate ca da...poate ca sunt un model a ceea ce nu trebuie sa faci...dar tu deja cred ca ai inteles asta...cred ca demult i inteles ca nu trebuie sa fi ca mine...nu trebuie sa iti irosesti timpul facand altora pe plac, pt ca e viata ta, tu trebuie sa fi fericita , tie trebuie sa iti placa ceea ce faci...Pt ca daca mi-ai urma modelul si ai face cum faceam eu ai ajunge ca mine....intr-o zi cand te astepti mai putin ai lua pe toata lumea prin surprindere si ai "exploada".Pt ca oricat ai fi de puternic, de bun etc  nu poti sa traiesti o viata ignorand placerile tale si facand totul doar pt altii..nu...asta inseamna sa te distrugi singura...crede-ma stiu ce vorbesc, sunt exemplul  perfect....
Deasta eu am fost singura care nu te critica...deasta eu mereu, pe ascuns, iti spuneam sa nu-i bagi in seama, sa faci ce vrei si ce iti place, chiar daca ii superi/dezamagesti pe ei...Fii fericita pt tine, nu pt altii.!

Stii ...pt chestia asta pe tine te admir..ca poti sa-i infrunti...ca poti sa le suporti criticile...sa te prefaci ca nu iti pasa.....te admir pt ca ai curajul sa fii tu insati, sa faci ce vrei chiar daca altii nu sunt de acord.....pentru ca nu incerci sa fii perfect si sa multumesti pe toata lumea, ci vrei sa faci ce iti place tie...
Asa si trebuie...asa ar trebui sa fac si eu...ar trebui sa iau exemplu de la tine si sa fiu cum vreau eu nu cum vor altii....

Nu ti-m spus toate aste personal  ci aici...ca sa vada toata lumea...ca tu esti mai importanta pt mine decat altii, pt ca tu nu te-ai indeparat de mine oricat de mult m-as fi inchis eu in mine tu ai reusit sa "spargi" zidul care  ma inconjoara...

Deci..dupa ce citesti asta...daca nu esti suparata pe mine si vrei sa vb....da-mi un semn deseara pe mess...

P.S.  Atat de rau imi pare pt felul in care m-am purtat....asa dor mi-e de tine pysy...incat....in timpul cat am scris asta...plangeam ... :(


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Aquarius’s bad side





I have no idea how I ended up reading this today.But it got my attention, because like some of you already know, my sign is  Aquarius.
So here are the bad things you should know about Aquarius:


Arrogant                             
(what??am i arrogant:???)
 

Sexually freaky                    
(no comment!!!  that's not your damn business! :P   )
 

Weird (in a bad way)  .....  
(they lie here, don't belive it, weird in a good way, I  can proove it, :P )
 

Stubborn                           
(that's a true one, Miss Stubborn, that's me!)
 

Immature                            
(Oh my...that's another true one...but in a good way...i mean, i'm not                                                immature, i just act childish sometimes...most of the times :))
 

Mentally insane          
 (come on!...maybe not 100% sane...but ,come on guys, don't make me crazy...am i? )
 

Cold and unfeeling     
 (yeah...some have said that about me...but i'm not always like that)
 

Offensive                    
(no,i'm not!!!)
 

Grotesque                   
(wtf?)
 

Overly Rebellious        
(Oh,yeaaah,that's definately true  ,  rebel to the bone!!! )
 

Always needs drama  
(not happy about it,but kinda true...it's just b'cuz romance is boring i prefer drama)
 

Always goes against everyone because of their arrogance  
(don't call me arrogant again!!i said i ain't! )

Well..i think it's funny....but Hey!Don't take it for real...I mean,yeah,some of these things are true,but definately not all. 



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Rejecting the ones you love.Have you ever ?




If you’re the one who's  pushing away people the second they get too close you should know:

If you did it and you admit it…..

It's very important that you've noticed this pattern in yourself- that's the first step to improving your interpersonal relationships and understanding why you do the things you do.

Firstly you should know that what you’re doing it’s called a defence mechanism.You are afraid of getting hurt so you’re building a fence around you which will reject others.

The next step ist to find out why is it so hard for you to fully trusting people, and what specific experiences you've been through that led you to develop this defense mechanism. You probably had no idea that it would have such a lasting effect on the way you view friendships and commitment.

One of the reasons why this defence mechanism may have been borne is a lack of self-esteem. A shaky self-image. Maybe, deep down, you have this small, weird, nagging fear that you're not good enough to be somebody's close friend. Maybe you feel like you're just not worth someone's emotional investment and time: you unconsciously determine that the safe thing to do is to cut off friendships before there is an opportunity to confirm your fears.

But the reason why you have a lack of self-esteem now may be in your past.You may have been badly hurt in the past(maybe several times) and that made you think you’ll never be good enough for someome, people will never accept you the way you are. But in the end….

This is really a matter of self acceptance. If you accept yourself for what you are and allow people to relate to you, then they will not feel as if they are being pushed away. It's perception and the perception starts from within you because that is what you want to do. People don't necessarily want to push people away but what they do want to do is hide themselves.

Another reason can be early childhood trauma. Many young children learn that it's safer to be self-sufficient, that as soon as you love someone they let you down, that if you rely on someone you give them the power to hurt you.. children think in absolutes. During the many unpleasant times in your childhood, you learned to keep an emotional distance between yourself and every other person. .That’s fear of rejection,you think” if I push you away first then you cannot hurt me” 

This behavior is usually found in persons with borderline personality disorder. These persons have an enormous and disabling fear of abandonment usually stemming from childhood (mostly) emotional and physical abandonment and /or negation by their parents or caregivers.This all might sound kind of strange, like "oh, you can’t make a relationship work because your dad/mum fucked you up -never loved you enough as a kid", but the reality is, people learn from their experiences and respond to them accordingly- something in you wants to protect from being hurt, which probably means somebody hurt you.

But the reasons why you push people away from you are many more. Sometimes there are things that you go through that you don't want that other person to be involved because those things are too personal for you and you don’t want anyone to know them(maybe you’re ashamed of those things). So in order to keep those things a secret, you don’t allow anyone to get closer.

It could be there is an unresolved emotional issue that resurfaces when people get close to you. They show you something about yourself that is not resolved, and until it is , there can be the tendency to push away people that remind you of whatever it is. And even if you may not think (subconsciously or not) that they would reject you, you may feel that there are parts of you that you would rather not share with someone whose respect you value.

Something like: some people see you as a smart, pretty, and strong person. But sometimes things are not working too good for you so maybe you don’t look so pretty anymore(might be a weight gain, or maybe you’re sick in some way and that makes you look less pretty then usually), maybe you failed at work/school and that makes you”smart” image disappear,maybe you’re affected be everything, you cry all the time, you’re depressed and you don’t want them to know that vulnerable side of you.You used to be smart, pretty and strong.Now you think you’re ugly, dumb and weak(in your opinion).And you belive that those people, seeing you this way, won’t want you anymore.So you push them away before they can push you for not being what you used to be.

Sometimes you do it because when you push and they come back, it makes you feel more secure.

Or maybe you love someone so much that you are scared of them leaving you, so pushing them away first is a form of protection.

Sometimes it’s all just a test.But that doesn’t makes you mean.It’s not something you do because you want to.You push them away (unconsciously) to see if they care enough about you to come back.

Maybe you feel that in the past you trusted too freely and now you want people to "earn" your trust.By pushing them away it kind of weeds the ones out that are not willing to take the time to do this,which to me is a sign that they are not really going to be there for you in hard times anyways.

But maybe you push away someone who has hurt you in the past(maybe he doesn’t know he did it, maybe not even you realize it) and no you don’t trust him anymore.You want him to prove you you can trust him again.And the only way he can do it, is if he’s still there for you no matter how many times you reject him, he still waits for the day when you’ll be able to trust him again.He doesn’t give up on you.(Too bad most of the guys give up so easy when the girl they love rejects them….)

Or you're hurting and its one of those self loathing things....why do people do this? I really don't know, but we do. Kinda like pushing a bruise to see if it still hurts. Allowing people to get close would mean getting over the pain.

If you’re the rejected one you should know this :
(I might be reapeating myself, but this is important or you to know)

She’s pushing you away because:

She wants to know if you can love her shadow side. She is mean to you. She does not answer your calls. She is late for your dates. She tells you the relationship isn't working. She does things she knows will annoy you. She doesn't really want you to go. She wants you to say, "I am not going to let you push me away". She wants a man that loves her enough to put up with her ridiculousness .She wants to know that you will sit and wait for her to return. She wants to know that you will let her go. She wants to know that you don't "need" her, that you aren't trying to "trap" her. She wants to know that you don't want to control or change her, but that you love her enough to give her freedom.

She feels unworthy of you. She has dated guys before that seemed to like her and then they got to know the "real" her and they decided they didn't like her. She seems confident. She will even tell you she is confident, but she isn't. She thinks that guys love the "fake" her, but no one understands the "real" her. Once you see this "real" her, you won't want to talk to her anymore. She wants you to be patient. She wants you to make her feel safe. She wants you to find the real her and love her anyway.

If you feel a push/pull, if it seems like she really loves you and doesn't want to push you away, realize that there is probably one of these issues (or several) in motion.Sometimes the more she tries to push you away the more she actually loves you(but her feelings for you are so intense that it scares her) 

I am trying to tell you that when you see these problems occuring, you should know IT HAS ABSOLUTELY NOTHING to do with you. It is about her. And once she heals herself, these problems with disappear on their own. The only thing you can do is to wait for her if you love her enough.Make sure she know you’ll be there for her.Earn her trust.

The worst thing you can do when you deal with a girl like that is to ask her:” when are you going to be ok?”.I mean, seriously?How stupid can you be to ask such a dumb question?Like it’s not enough the things she’s dealing with, you come and drop this question making her feel guily for her problems(problems that maybe you or another asshole made her go through).Anyone who deals with this issues want to heal but it takes time, it takes support….

I wrote about this subject on purpouse.Because many people deal with this problem.And 80% of them don’t even no it.I wrote it for the pushers because I wanted them to know why are they doing this.But I also wrote for those who are pushed away so they know why, so they know that those who push them away might actually really love them. But I wrote especially because I’m one of them.I’m one of the girls that push away the loved ones.Why is that in my case?I do it for many of the reasons I wrote here.

I do it because I felt rejected by my parents(even if now I know they never meant to),because I missed my mom a lot when I was a child and she was away, and it made me belive that the people I love will always be apart from me, that I must be so bad I don’t deserve them to love me, that I will never be good enough so no one can ever love me….

I do it because the first guy I loved pushed me away, he built a wall beetwen me and him so he made me belive that no matter what I do, no matter how good I am, It will never be enough for him to love me

I do it because some people made me have a very low self-esteem

I do it because I’m scared I do it because I love them so much, I can’t let them see me when I’m down.I want the to get only the best of me.I want to be perfect for them, so that they can be proud with me.I don’t want them to be ashamed of having a messed up girl like me around.

I wish all the people I reject know this and understand what I really feel…

You think it’s hard for you that I reject you.But you don’t know how hard it is for me to reject you, to leave you when I actually love you, do be apart from you when I miss you so much.Sometimes I hold the phone in my hand and cry so badly when the loved ones call and I’m not able to answer them as much as I want to.

But when someone hasn’t been through what I’ve been there’s no way he can understand how I fell.That’s why I push you away…..

So….don’t forget that : If we push you away….it’s not because we don’t want you…It’s because we actually love you a lot, but don’t want you to see the dark side of us.Eveytime we tell you to leave, we actually want you to stay, we want you to say that everything will be allright, that you’ll wait for us, that you love us no matter what.But trust me it’s hard to be with someone who keeps rejecting you, and it worths only if you really love her.


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved