"Cine pleaca la plimbare, pierde locul de onoare."
Nimic mai adevarat decat aceasta replica atat de des folosita in copilarie.
Am constatat-o de multe ori pe pielea mea. Chiar si acum.
Din septembrie am inceput sa tot raresc vizitele facute parintilor. De la o data pe saptamana cum era initial, am ajuns sa trec pe-acasa o data la cateva luni.
Obisnuiam sa am camera mea...unde fiecare lucrusor de-acolo era al, nimic, absolut nimic strain.
Camera mea, decorata de mine.
Peretii pictati de mine, la fel si geamul...
Dar in lipsa mea...se pare ca drepturile mele de proprietar se diminuasera. Pe zi ce trecea, camera pastra tot mai putin amprenta mea. Geamul pictat a fost inlocuit, mobila mea scoasa...cam toate lucrurile mele scoase.
Urat...urat din partea lor. Cand m-am intors, dupa nici un an, ce sa mai fie camera mea...cu bagajele in mijlocul camerei imi venea sa ma iau cu mainile de cap. Ce sa fac eu cu lucrurile mele, unde sa le pun? Nici vorba sa mai existe vreun raft disponibil si pentru mine. Nici macar un sertar liber.
Parca era casa mea, camera mea...dar in acel moment m-am simtit ca un strain. As fi vrut sa imi iau lucrurile si sa plec. Daca as fi avut unde...
Uneori simt ca nu mai am casa, ca nu mai e loc si pentru mine acolo unde obisnuia sa fie...
Oricat de rasfatata se zice c-as fi, nu s-a dus nimeni sa-mi cumpere un dulap ca sa am si eu loc. Nici macar nu s-a sinchisit nimeni sa elibereze camera. Ca doar nu e camera mea cu lururile altora si eu pe-ale mele sa le tin...unde, in pod?
Asa ca mi-a venit o idee. Nu chiar asa practica cum credeam ca o sa fie, dar macar e ceva. Al meu, facut de mine.
De mult imi doream sa imi fac un suport de haine, nu prea mi-a placut niciodata ideea de dulap. Si avand in vedere ca eu nimi tin toate hainele pe umerase, pana la urma tot ce aveam nevoie era...o bara...sau ceva de genul asta pe care sa pot agata umerase.
M-am pus pe cautat orice lemn care sa se potriveasca cu ce aveam eu in minte, cuie, ciocan si mai cateva lucruri marunte.
Si astfel, dupa o munca de vreo 6 ore(inclusiv pictat, lacuit), din ceea ce initial arata asa:
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
Nimic mai adevarat decat aceasta replica atat de des folosita in copilarie.
Am constatat-o de multe ori pe pielea mea. Chiar si acum.
Din septembrie am inceput sa tot raresc vizitele facute parintilor. De la o data pe saptamana cum era initial, am ajuns sa trec pe-acasa o data la cateva luni.
Obisnuiam sa am camera mea...unde fiecare lucrusor de-acolo era al, nimic, absolut nimic strain.
Camera mea, decorata de mine.
Peretii pictati de mine, la fel si geamul...
Dar in lipsa mea...se pare ca drepturile mele de proprietar se diminuasera. Pe zi ce trecea, camera pastra tot mai putin amprenta mea. Geamul pictat a fost inlocuit, mobila mea scoasa...cam toate lucrurile mele scoase.
Urat...urat din partea lor. Cand m-am intors, dupa nici un an, ce sa mai fie camera mea...cu bagajele in mijlocul camerei imi venea sa ma iau cu mainile de cap. Ce sa fac eu cu lucrurile mele, unde sa le pun? Nici vorba sa mai existe vreun raft disponibil si pentru mine. Nici macar un sertar liber.
Parca era casa mea, camera mea...dar in acel moment m-am simtit ca un strain. As fi vrut sa imi iau lucrurile si sa plec. Daca as fi avut unde...
Uneori simt ca nu mai am casa, ca nu mai e loc si pentru mine acolo unde obisnuia sa fie...
Oricat de rasfatata se zice c-as fi, nu s-a dus nimeni sa-mi cumpere un dulap ca sa am si eu loc. Nici macar nu s-a sinchisit nimeni sa elibereze camera. Ca doar nu e camera mea cu lururile altora si eu pe-ale mele sa le tin...unde, in pod?
Asa ca mi-a venit o idee. Nu chiar asa practica cum credeam ca o sa fie, dar macar e ceva. Al meu, facut de mine.
De mult imi doream sa imi fac un suport de haine, nu prea mi-a placut niciodata ideea de dulap. Si avand in vedere ca eu nimi tin toate hainele pe umerase, pana la urma tot ce aveam nevoie era...o bara...sau ceva de genul asta pe care sa pot agata umerase.
M-am pus pe cautat orice lemn care sa se potriveasca cu ce aveam eu in minte, cuie, ciocan si mai cateva lucruri marunte.
Si astfel, dupa o munca de vreo 6 ore(inclusiv pictat, lacuit), din ceea ce initial arata asa:
Am facut asta:
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
4 comentarii:
Ca tot e vorba de DIY :
http://ecobites.com/eco-news-articles/self-reliance/1082-how-to-make-pure-soap.
felicitari, in primul rand pentru blog,
iar in al doilea rand pentru minunatele postari. chiar m-a impresionat articolul.succes in continuare
Iti daruiesc si eu un martisor cu multe multumiri si ganduri bune. Sa ai o primavara cu bucurie si multe idei creative. Spor la lucru! :)
Hi Everyone,
I'm from United Kingdom London, City(GB). I met this spell caster called Dr IyaryI of driayaryi2012@hotmail.com online and so many other, but i decided to go with this particular spell caster and this is about 2 weeks ago.I needed the spell caster to reunite me and my lover because she started behaving strange and a day came she text me and told me she cannot continue with the relationship anymore, that she just want to be alone.But a close friend of hers shows the guy to me that she was now dating.So i contacted this spell caster because i was totally heart broken and i smoked and get drunk till i could not even notice if am standing or lying.This spell caster told me not to worry, he gave me hope that am to have her again just like old times, and i provided all the requirements, and in just 5 days, my ex lover called me crying over the phone asking for me to forgive her for her stupid act, and she swore with her mother grave to love me and never hurt me again.This was what the spell caster earlier told me and it came after he has done the spell and that same night, my lover came back to the house to me. I have never seen spell as powerful as this but now, am convinced that Dr IyaryI is the best ever, You can contact him through him email address: driayaryi2012@hotmail.com or driayaryi2012@hotmail.com or And also Reach him on WhatsApp Number: +2349057915709 Thanks Dr. IyaryI
Trimiteți un comentariu