"Și ce câștigi din asta?" e prima întrebare pe
care mi-o pune toată lumea, ori de câte ori îndrăznesc să vorbesc despre acele
lucrurile în care îmi investesc cu plăcere tot timpul. Nimic, probabil, din
perspectiva lor. Trăim într-o lume grăbită în care materialismul primează, cine
muncește pe gratis, trebuie să fie nebun, nu? Lumea consideră inutile acele
acțiuni care nu îți aduc vreo recompensă utilă și nu iți pot întreține nevoia
absurdă de a poseda.
Un individ se consideră realizat doar când atinge un minim
de stabilitate financiară, că doar așa îți vei pune pâinea pe masă. Ca și cum
uităm că nu suntem doar un trup. Alimentăm carnea, dar nu și spiritul. Contează
doar ceea ce se poate vedea, așa-i?Al treilea ochi e orb, de ce ne-am osteni să
ne îngrjim de minte și de suflet când pentru alții sunt la fel de nevăzute ca
prezența lui Dumnezeu.
Plăcere, fericire, valori fundamentale pentru idealiști ca
mine, vor fi numai himere pentru unii, cei care nu sunt în stare să vadă
bogăția care se revarsă asupra unui om prin toate acțiunile sale neînchinate pe
altarul unor obiective tangibile.
"Și ce câștigi din asta?" Câștig o viață croită
după tiparul desenat de mintea mea. O viață neschilodită de scindarea sinelui în
urma războiului dintre valorile mele și cele impuse de alții. O viață la
sfârșitul căreia voi fi mulțumită, indiferent pe câte drumuri greșite am
umblat, pentru că cel puțin, în goana după niște vise colorate, am avut curajul
să risc a fi nimic, deși puteam fi totul. Mulțumită că n-am permis ca „a fi” să
fie înlocuit cu „a avea”, evitând să mor
încă din timpul vieții ca mulți alții.
© 2012 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu