Ce carti m-au ademenit azi sa le iau acasa

 Azi am fost tare tare suparata. De ce? Evident, motive banale, insignificante, dar ca de obicei, ma las afectata de orice maruntis. Atitudinea mea e de vina, acea atitudine de copil mic si rasfatat. La 20 de ani inca ma mai port ca un copil care cand vede ceva ce ii place vrea atunci, pe loc, chiar daca nu se poate. Ce vroiam?Eh, nimic important, inca un exemplar din ceva ce am deja 2, dar cum am spus nu era o nevoie, era doar un moft. Si uite-asa m-am suparat eu rau de tot si mai sa zic ca sunt nefericita(desi in gand radeam de numa dandu-mi seama de prostia mea)
 Noroc ca in drumul meu am trecut pe langa o librarie. Cum as fi putut eu sa trec pe langa si sa nu intru, mai ales stiindu-ma cu banii in buzunar(chit ca era cam 3/4 din suma de care aveam nevoie sa imi cumpar acel "moft") .Nu-mi venea sa mai ies de acolo, ce de carti frumoase si parca toate imi faceau cu ochiul. Ei bine, m-am limitat la 5. Nu de alta dar exersez moderatia(eu in general fiind extremista).
Evident, n-am sa va rezum, comentez cartile, ca nu le-am citit inca. Le-am luat special pentru weekendul asta cand am sa ma plimb cu trenul.
 Cartile sunt urmatoarele:


Titlu: Elixirul numit iubire
Autor: Ramtha

 Cu Ramtha nu sunt la prima intalnire. Am mai citit si Cartea Alba.Si oricat de sceptica am fost la inceput, chiar mi-a placut. Am frunzarit un pic paginile cartii si pot sa spun ca e chiar interesanta. Ideeile sunt originale, stilul nu e deloc greoi, presarat cu tot felul de termeni pomposi.Despre ce e cartea? O spune si titlul, despre iubire...si sexualitate. Sa nu te astepti sa gasesti vesnicele ideei despre iubirea care circula prin toate mijloacele mas-media. Aceasta carte iti prezinta iubirea dintr-un unghi diferit. Eu chiar o recomand oricui, nu doar celor preocupati de spiritualitate. Te va ajuta sa intelegi mult mai bine anumite chestiuni ce tin de relatii.
                                
 Titlu: Cultura fricii
Autor: Frank Furedy

  N-aveam cum sa nu iau aceasta carte. Titlul ei "Cultura fricii" e detul de tipator, parca te trage de maneca reamintindu-ti sa nu ignori frica. Ce imi pare mie rau e ca multi nu realizeaza ca frica e cel mai mare dusman al nostru. Nu doar pentru ca ne impiedica de la a ne urma visele sau de la a face schimbari, de la a indrazni sa fim noi insine. Frica e un instrument politic, de frica se folosesc liderii pentru a conduce multimea: frica de gripa aviara, de gripa porcina, de atacuri teroriste, de sfarsitul lumii etc.

Titlu: Motivatia. Metode si tehnici de motivare.
Autor: Gheorghe Aradavoaice

 Motivatia.Cred ca nu mai e nevoie sa spun cat de importanta e. Sa nu creZI totusi ca va veI gasi motivatia intr-o carte. Dar o carte te  poate ajuta sa iti  descoperi motivatia. Nu te  astepta ca o carte sa iti  serveasca pe tava solutia potrivita. Nu te astepta ca prima carte despre motivatie sa fie si cea care te va lumina. Important e sa citesti cat mai multe, sa aduni informatii,  si sa tragi singur concluziile.


Titlu:  Multiplele fete ale barbatilor
 Autor:  Stephen Whitehead

Doar pentru ca sunt toti barbati nu inseamna ca sunt la fel. Fiecare are un ansamblu de trasaturi care il incadreaza intr-o anumita categorie Cateva dintre aceste categorii sunt:
AHILE - sigur, fermecator, aparent invincibil, dar care are un punct sensibil ascuns
ADONIS - obsedat de el insusi, fanatic al sportului si al cosmeticelor, mereu in fata oglinzii
ALFA - extrem de competitiv, care traieste de la o competitie la alta, la servici si in dragoste
COPIL - plin de sine, barbatul care nu mai "creste" niciodata
FIRMA - executator loial, nu este un leader, dar poti sa ai incredere in el
GADGETMAN - sclavul tehnologiei moderne, incapabil sa aiba o relatie, in-afara de cea cu computerul sau
JUCAUS - rade mai tot timpul, spune o gramada de glume, dar are momente neasteptate de melancolie
NEANDERTHAL - anti-feminist si misogin
ROTTWEILER - caruia ii place mai degraba sa se imbete cu prietenii decat sa iasa cu doamnele

Titlu: Arta de a fi fericit
Autor:  Schopenhauer

 Nici nu stiu ce ar mai fi de zis despre fericire. Sunt convinsa ca e relativa. Si ca nu imi poate da nimeni o reteta sigura pentru a o obtine. Dar totusi, orice informatie, orice parere e folositoare. Pentru ca fiecare carte citita, chiar daca nu te ajuta sa obtii fericirea pe care tu o cauti, cel putin te duce cu un pas mai aproape de ea.









© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Verdict: vinovata de indiferenta.

 Candva eram si eu vinovata de iubire,
Ca Andrei  Ionescu din romanul lui Adrian Paunescu.
Azi s-a schimbat verdictul.

Ma judec singura mai obiectiv decat ti-ai fi  imaginat.
De-ar fi sa-i judec si pe ei...ei ar fi vinovati de iubire, cum eram si eu candva.
Vinovatia lor e totusi de apreciat, pe cand a mea...
Ah, cu siguranta e de condamnat.!

Verdict: Sunt vinovata de indiferenta.

Ei si?Sa fiu asa...N-a fost alegerea mea.
De mult timp ma framanta o intrebare: E chiar atat de grav ca sunt indiferenta, ca nu ma doare? E oare un defect? De ce n-ar fi si o calitate? Zic ca depinde de la caz la caz..Ce zici, nu am dreptate?

Chestia e ca...eu sunt indiferenta mai mereu.
De cand ma stiu am fost asa.
Cum pot sa fiu asa? Cum e posibil sa nu-mi pese?De ce eu orice-ar fi trec peste, merg inainte atat de usor? De ce pot sa uit tot ce-am iubit si ce iubesc?
Ei imi ofera drept  ofranda atatea sentimente frumoase...
Si ce-am facut cu ele?Hartii mototolite si-aruncate la gunoi.
Ma port de parca pentru mine toti si toate-mi sunt dispensabile.
Orice lucru pierdut se poate inlocui cu altul, nu?
Ce-mi pasa mie ca e el sau altul, ca e azi sau maine, ca e da sau nu....
Ma simt....ca strainul lui Camus.
Si totusi cine e strainul, eu sau ei?

Hai spune-mi, de ce nu-mi pasa, de ce, de ce, de ce?
Cum poti sa vezi lacrimi si durere, toate numai pentru tine, iar tu...tu nu simti nimic, esti de gheata?
Da, poate ca sunt...
Mereu eu plec...
Mereu ii las in urma...
Atatea suflete ce am lasat pustii, vieti distruse, vise si sperante spulberate...
Sa razi nu alta, din victima ieri,  azi am ajuns calau.

Macar de-as fi asa intentionat.
Sa nu-ti pese ca nu-ti pasa-i una.
Sa iti pese ca nu-ti pasa, sa vrei sa iti pese e altceva.
Nu mi-e totuna ca sunt indiferenta. Chiar daca par rea, judecand dupa indiferenta mea, totusi, nu sunt asa, sufletul mi-e bun, sunt sigura de asta. Ca de n-as fi...n-as sta sa imi analizez indiferenta, nu mi-as dori sa nu fi fost asa,  ci m-as umfla in pene cu ea.

Oare ce inseamna de fapt indiferenta asta?
Sa fi indiferent inseamna sa n-ai sentimente.
Pai de ce n-ai sentimente?
Fiindca e imposibil sa ai sentimente daca nu ai o inima care sa le simta.
N-am inima?
Pai cine, ce-a facut cu ea?
Daca stii, te rog  spune-i tu inapoi ca sa mi-o dea.

Si totusi, e rau ca sunt indiferenta?Ca mie-mi pasa doar de viata mea, nu si de a ta?Vezi....deasta nu le am cu barfa (care nu-i decat o forma de atentie, un semn ca iti pasa.)

Sunt indiferenta pentru ca refuz sa ma agat de umbre si iluzii.



P.S.:  Dar  poate poate...indiferenta nu-i ceea ce pare, poate e cum spune Maricel Popa:"Indiferenţa este un concept care a fost creat pentru a ascunde în spatele său atitudinile incerte"

Chiar asa... (silly girl)

E incredibil (nu in sensul bun).
Stiam de mult timp ca sunt cam naiva de fel chiar si acum la 20 de ani.
Stiam ca prea multa incredere am in oameni, ca prea ii supraapreciez si-i ridic pe un piedestal oricat de worthless ar fi ei in realitate.
Stiam ca dau totul fara sa cer nimic in schimb, ca uneori ma las calcata in picioare de bunavoie.
Stiam ca ma atasez extrem de repede de oameni.
Dar chiar asa?
Chiar in halul asta?Eu nu mai am limite?
Unde-i ratiunea, de-i permite inimii sa isi faca de cap?

Stiam ca pentru a te atasa de cineva e nevoie de timp.De experiente traite impreuna.De...un contact fizic, fie el si numai un sarut, o imbratisare.
Poate asa e pentru unii.Si trebuie sa marturisesc: ii invidiez pe cei care fac parte din categoria asta, cei care au anumite cereri pentru a se putea atasa de cineva.

Stiu ca era un citat, ceva de genul: iubeste ca si cum nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi.

Cred ca, intr-o zi, fara sa imi dau seama, acest citat mi s-a imprimat in minte si a devenit un fel de regula dupa care ma ghidez cand vine vorba de a iubi.Altfel nu-mi explic de ce mereu "ma ard" si tot nu ma invat minte.Si nu e chestia ca as fi inconstienta.Nu stiu de ce fac asta...poate ca nu imi pasa ca am sa sufar, poate ca imi asum riscul, poate ca pur si simplu vreau sa dau sansa oricarei iubiri/ relatii/ persoane....

 Dar sa revenim.Ce vroiam sa spun e ca pentru mine nu e nevoie de prea multe pentru a ma atasa de cineva.Nu conteaza ca il cunosc de 5 ani sau 5 minute( ba chiar la mine atassamentul nu e ceva ce vine in timp, la mine e ceva spontant, e inca de la inceput totul sau nimic, e intotdeauna atasament/iubire/ atractie la prima vedere.)

 La mine e diferit.Atasamentul tine de legatura care se formeaza intre mine si celalalt la un alt nivel.Ce nivel?N-as sti sa zic....Oricum, nu e vorba de unul fizic.E ceva de genul...familiaritate.Ma atasez de cei in care imi vad reflexia.De cei prin care ma cunosc mai bine, de cei care schimba ceva in minte prin simpla lor prezenta in viata mea ( chiar si cand nu e o prezenta fizica, ci poate doar una virtuala).E greu de definit in cuvinte ceea ce simt, ce inseamna pentru mine acest atasament...

 Ce ma revolta pe mine e ca nu inteleg de ce sunt eu asa?E ceva rau, e o problema?E ceva ce trebuie sa rezolv/ vindec? Sau e pur si simplu felul meu de a fi, deschiderea spre lume( cum imi zicea cineva) ?Sa fie ca pur si simplu sunt o persoana care are foarte  multa dragoste de oferit?

Sa fie asta motivul pentru care impart in stanga si-n dreapta bucati din inima mea?Chiar si cui nu merita, cui nu cere/ nu-i trebuie?

Si poate ca nu m-ar deranja prea tare daca n-as avea eu de suferit.Oamenii vin si pleaca mereu din viata mea.Pleaca luand cu ei bucati din mine.Si daca intr-o zi bucatile se vor termina?Nu voi mai putea iubi?Nu voi mai putea darui iubire?

Si de ce fiecare plecare ma doare atat de mult?Chiar si plecarea persoanelor pe care nu le iubesc ma doare.Ma simt ca si cum inima mea ar fi fost facuta bucati, si-apoi bucatile lipite/cusute la loc "cu chiu cu vai".E ca si cum as avea o inima plina de rani, de cicatrici, si-atunci orice sentiment ma doare...ma doare chiar si iubirea....ma dor oricat de nesemnificative ar fi ele....mai ales ca eu sunt genul de persoana care traieste orice emotie/sentiment din plin, la un nivel mult mai ridicat.

Singura compensatie ar fi indiferenta mea aparenta....adica eu pur si simplu ma mint ca nu imi pasa de x sau y, si ma mint atat de bine incat ajung sa cred. Si-asa eu trec destul de repede peste orice despartire/plecare...(evident, dupa o portie de plans...chit ca n-am sa recunoscv in veci de fata cu cineva, ca am plans pentru ca ma durea plecarea lui...am sa spun ca plangeam de ciuda/ de nervi etc)

In fine...oricum....am realizat ceva important...indiferent ca x a fost un simplu chirias al inimii mele,proprietar sau  doar in trecere...indiferent de ce-am simtit eu sau el...n-am de ce sa fiu trista ca s-a terminat....ma bucur, sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile pe care le-am invatat de la el, pentru faptul ca pret de o zi, o ora sau doar cateva minute, datorita lui ( chiar daca nu a intentionat asta) m-am simtit mai vie ca oricand.Datorita lui increderea in mine a mai crescut cu cateva procente.Datorita lui mi-au  zambit nu doar buzele, ci si ochii si sufletul.

Asa ca... x,y,z si care ati mai fost in viata mea, indiferent de ce,cum, cat si de ce a fost...Va multumesc, caci datorita voua sunt tot ceea ce sunt.


P.S. : Chiar daca din cauza asta sunt catalogata drept... dar si eu le dau dreptate ca atunci cand vine vorba de iubire nu sunt altceva decat....such a silly girl







© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Oare ma iubeste?

 Cate dintre noi nu ne-am pus aceasta intrebare macar o data.In orice relatie suntem tentati sa ne punem aceasta intrebare.Ne intrebam daca cel de langa noi ne iubeste, si daca da, cum ne putem da seama.Uneori aceasta intrebare ajunge sa ne obsedeze, sa ne-o punem in fiecare zi, ceea ce duce la o teama constanta, nesiguranta, ajungem sa punem la indoiala sentimentele celui de langa noi( chiar daca ele exista), doar din simplul motiv ca nu ne dam seama de ele.
 Nu cred ca exista un raspuns valabil pentru toata lumea.Asa cum suntem diferiti, iubim diferit, exista si diverse mijloace prin care le aratam celorlalti ca ii iubim.

 Multe femei considera ca sunt iubite daca partenerul le spune acest lucru in mod frecvent( cuvinte frumoase), altele se simt iubite atunci cand iubitul face anumite gesturi de afectiune(le saruta, imbratiseaza,mangaie, etc.) , altele percep iubirea in gesturi ceva mai...materiale(un trandafir,bomboane de ciocolata,un ursulet de plus un inel...intr-un cuvant- cadouri).
Totusi...eu cred ca iubirea nu are legatura cu nici unul dintre aceste lucruri.E adevarat catoate astea sunt  mijloace prin care el iti poate dovedi ca te iubeste.Dar nici unul dintre ele nu iti poate oferi garantia ca barbatul respectiv chiar te iubeste in modul cel mai profund si serios.Sunt destui barbati in ziua de azi care stiu sa fie fermecatori folosindu-se de mijloacele mai sus amintite, si totusi intentiile lor nu au nici o legatura cu iubirea.Tot ce vor e....de alta natura.Nu-i de mirare ca in ziua de azi cuvintele si-au pierdut adevarata lor valoare, cand aruncam atat de des in stanga si-n dreapta  cate un "te iubesc"  doar pentru beneficile pe care le obtinem de pe urma lui.

Nu.Nu si iarasi nu.Nu asa se dovedeste iubirea.Dupa ce-am stat si-am analizat(muuuuult timp) oameni, relatii, sentimente, concluzia mea(raspunsul la intrebare) ar fi urmatoarea:
Te iubeste  cel care vrea sa devina un om mai bun pentru tine.Cel care e constient de defectele sale(sau de aspectele ce pot fi imbunatatite) si,pentru tine, se hotaraste sa le indrepte.Cred ca asta e cel mai frumos gest de iubirea pe care il poate face cineva.Sa se schimbe, sa isi imbunatateasca viata, sa evolueze.Pentru tine.Fara ca tu sa-i fi cerut vreodata asa ceva.Fara ca macar sa-i fi atras atentia in privinta respectivelor lucruri care nu sunt in regula.Sa se schimbe de buna voie si nesilit de nimeni.O relatie cladita de doi oameni dispusi sa se schimbe unul pentru celalalt, sa fie mai buni, ar trebui sa aiba mult mai multe sanse de a fi una trainica.Un astfel de om, dispus sa isi corecteze defectele, din proprie vointa, pentru cel pe care il iubeste, e dupa mine unul destul de inteligent.

 Orice relatie ar trebui sa aiba asa ceva la baza.O relatie cu adevarat potrivita, benefica, e cea care te face sa vrei sa fii si sa devii un om mai bun.Una care te face sa stagnezi, ba chiar te trage in jos, e una de care-zic eu- ar trebui sa te feresti.

Asta ar fi raspunsul din punctul meu de vedere.Oare ma iubeste?Urmareste-i cu atentie comportamentul si observa daca de cand sunteti impreuna a incercat sa schimbe ceva la el, in bine, fara ca tu sa-i fi cerut asa ceva.Observa daca de cand sunteti impreuna are aspiratii mult mai inalte.Daca incearca sa arate mai bine, sa castige mai mult, sa se comporte mai frumos, sa renunte la anumite vicii.

Totusi, nu uita sa fi realista.Daca nu observi nici o schimbare, nu dispera.Ai rabdare,shimbarile se petrec in timp.Nu te astepta la schimbari majore de pe o zi pe alta.Tine cont si de schimbarile marunte pe care le face(faptul ca nu mai fumeaza in preajma ta stiind ca te deranjeaza, sau ca a redus cantitatea de alcool pe care o consuma, sau ca jumatate din banii pe care ii cheltuia la pariuri prefera acum sa-i puna deoparte pentru a te duce pe tine la restaurantul tau preferat). Si-apoi....cum am mai spus, oamenii sunt diferiti, nu toti au aceasta capacitate de a se schimba.Mai ales ca nu e deloc usor sa faci schimbari, sa renunti la anumite deprinderi.Multi oameni nu au aceasta capacitate analitica, nu isi pot observa in mod obiectiv propriile defecte, deci nu au cum sa schimbe ceea ce nu pot vedea.Asa ca nu pot afirma despre concluzia mea ca e una valabila la modul general.

Nu oricine iubeste mult poate sa faca acest lucru..Dar cine se schimba pentru iubit/iubita, cine vrea sa devina un om mai bun pentru el/ea, e clar ca il/o iubeste cu adevarat.De asta nu ma indoiesc.



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved