Schimbarile...

Eşti aşa cum eşti pentru că aşa vrei să fii. Dacă realmente ai vrea să fii altfel, ai fi deja în plin proces de schimbare.
De fiecare data cand am vrut sa schimb ceva la mine incercam sa imi stabilesc un program, sa hotarasc momentul inceperii schimbarii, sa planific fiecare pas in parte...
Ziceam ceva de genul : "De maine am sa..." , "De maine nu o sa mai..."..
Mereu esuam.
Nu poti sa schimbi ceva decat daca incepi de azi, de acum.
Si totusi...cele mai bune, drastice si stabile schimbari au loc pe neasteptate, fara sa iti dai seama.
E ceva ce recent mi-am dat seama.

Sa plec de-acasa, sa dorm la altcineva, sa stau in aceeasi camera cu cineva mai mult de o zi pentru mine era un adevarat chin. Eram stingherita. Ma simteam ca si cum as fi stat in capul persoanei de langa mine. Ma simteam ca un apendice, in plus.Simteam ca nu pot fi eu, nu eram in apele mele, trebuia sa ma controlez sa nu fac un gest gresit.
De o saptamana sunt plecata/mutata de acasa. Si nici macar n-am realizat schimbarea. N-am realizat ca m-am adaptat, m-am acomodat.
M-am schimbat.
E un aspect minor si totusi, e un pas inainte...
Schimbarile uneori se intampla pur si simplu, nu le planifici.

E chiar amuzant. In fiecare zi descopar cate un lucru schimbat la mine. Nu ma mai recunosc. Si asta in sensul bun. De cand am eu atata tupeu? De cand vorbesc atat de mult? De cand ma iubesc asa cum sunt? De cand am incerdere in mine? De cand mi-e asa usor sa ma fac remarcata? De cand reusesc sa le rezolv pe toate asa bine? De cand am renuntat la dependenta de nefericire, de cand imi doresc sa fiu cat mai aproape de perfectiune, dar sunt constienta ca pot fi fericita si fara.

Asa ca daca eu am putut sa ma schimb, si tu poti. Eu am putut pentru ca am renuntat la teama, nu mi-e frica de iubire, nu mi-e frica de greseli, de suferinta. Deasta eu pot si tu inca nu poti. Pentru ca tu nu renunti la teama. Iar daca nu renunti la teama nu vei schimba nimic. E pacat sa ai ocazia sa faci niste schimbari si sa-i dau cu piciorul unei asemenea sanse, doar pentru ca ti-e teama. Doar pentru ca nu ai curajul sa risti, tu vrei doar lucruri sigure. Ai o varsta, trezeste-te la realitate, schimba-te acum cat nu e prea tarziu. Acum ai sansa. Acum ai sustinere. Acum are cine sa te inteleaga. Fugi si prinde fericirea, ca nu-ti va bate de doua ori la usa. Ea se duce la urmatorul care o primeste. Fericirea nu sta la casa la care nu e dorita. De ce o alungi? De ce o alungi daca o vrei? Nu fa ca mine, nu fugi de fericire. Ca n-ai sa ai parte de norocul meu, nu o poti alunga si apoi prinde din urma.

Mi-a parut rau de mine, mi-am plans de mila ca nu puteam schimba nimic. Dar mai rau imi pare cand vad ca sunt atatia ca mine, cum eram eu. Imi pare rau mai ales pentru ca ei nu vor avea sansa sa isi dea seama cat de mult gresesc, cat rau isi fac singur. Imi pare rau pentru oamenii care se tem asa mult de schimbare. Care se tem sa piarda, sa renunte si apoi sa o ia de la capat...

Eu m-am schimbat...tu ce mai astepti?


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Oare ma iubeste?

 Cate dintre noi nu ne-am pus aceasta intrebare macar o data.In orice relatie suntem tentati sa ne punem aceasta intrebare.Ne intrebam daca cel de langa noi ne iubeste, si daca da, cum ne putem da seama.Uneori aceasta intrebare ajunge sa ne obsedeze, sa ne-o punem in fiecare zi, ceea ce duce la o teama constanta, nesiguranta, ajungem sa punem la indoiala sentimentele celui de langa noi( chiar daca ele exista), doar din simplul motiv ca nu ne dam seama de ele.
 Nu cred ca exista un raspuns valabil pentru toata lumea.Asa cum suntem diferiti, iubim diferit, exista si diverse mijloace prin care le aratam celorlalti ca ii iubim.

 Multe femei considera ca sunt iubite daca partenerul le spune acest lucru in mod frecvent( cuvinte frumoase), altele se simt iubite atunci cand iubitul face anumite gesturi de afectiune(le saruta, imbratiseaza,mangaie, etc.) , altele percep iubirea in gesturi ceva mai...materiale(un trandafir,bomboane de ciocolata,un ursulet de plus un inel...intr-un cuvant- cadouri).
Totusi...eu cred ca iubirea nu are legatura cu nici unul dintre aceste lucruri.E adevarat catoate astea sunt  mijloace prin care el iti poate dovedi ca te iubeste.Dar nici unul dintre ele nu iti poate oferi garantia ca barbatul respectiv chiar te iubeste in modul cel mai profund si serios.Sunt destui barbati in ziua de azi care stiu sa fie fermecatori folosindu-se de mijloacele mai sus amintite, si totusi intentiile lor nu au nici o legatura cu iubirea.Tot ce vor e....de alta natura.Nu-i de mirare ca in ziua de azi cuvintele si-au pierdut adevarata lor valoare, cand aruncam atat de des in stanga si-n dreapta  cate un "te iubesc"  doar pentru beneficile pe care le obtinem de pe urma lui.

Nu.Nu si iarasi nu.Nu asa se dovedeste iubirea.Dupa ce-am stat si-am analizat(muuuuult timp) oameni, relatii, sentimente, concluzia mea(raspunsul la intrebare) ar fi urmatoarea:
Te iubeste  cel care vrea sa devina un om mai bun pentru tine.Cel care e constient de defectele sale(sau de aspectele ce pot fi imbunatatite) si,pentru tine, se hotaraste sa le indrepte.Cred ca asta e cel mai frumos gest de iubirea pe care il poate face cineva.Sa se schimbe, sa isi imbunatateasca viata, sa evolueze.Pentru tine.Fara ca tu sa-i fi cerut vreodata asa ceva.Fara ca macar sa-i fi atras atentia in privinta respectivelor lucruri care nu sunt in regula.Sa se schimbe de buna voie si nesilit de nimeni.O relatie cladita de doi oameni dispusi sa se schimbe unul pentru celalalt, sa fie mai buni, ar trebui sa aiba mult mai multe sanse de a fi una trainica.Un astfel de om, dispus sa isi corecteze defectele, din proprie vointa, pentru cel pe care il iubeste, e dupa mine unul destul de inteligent.

 Orice relatie ar trebui sa aiba asa ceva la baza.O relatie cu adevarat potrivita, benefica, e cea care te face sa vrei sa fii si sa devii un om mai bun.Una care te face sa stagnezi, ba chiar te trage in jos, e una de care-zic eu- ar trebui sa te feresti.

Asta ar fi raspunsul din punctul meu de vedere.Oare ma iubeste?Urmareste-i cu atentie comportamentul si observa daca de cand sunteti impreuna a incercat sa schimbe ceva la el, in bine, fara ca tu sa-i fi cerut asa ceva.Observa daca de cand sunteti impreuna are aspiratii mult mai inalte.Daca incearca sa arate mai bine, sa castige mai mult, sa se comporte mai frumos, sa renunte la anumite vicii.

Totusi, nu uita sa fi realista.Daca nu observi nici o schimbare, nu dispera.Ai rabdare,shimbarile se petrec in timp.Nu te astepta la schimbari majore de pe o zi pe alta.Tine cont si de schimbarile marunte pe care le face(faptul ca nu mai fumeaza in preajma ta stiind ca te deranjeaza, sau ca a redus cantitatea de alcool pe care o consuma, sau ca jumatate din banii pe care ii cheltuia la pariuri prefera acum sa-i puna deoparte pentru a te duce pe tine la restaurantul tau preferat). Si-apoi....cum am mai spus, oamenii sunt diferiti, nu toti au aceasta capacitate de a se schimba.Mai ales ca nu e deloc usor sa faci schimbari, sa renunti la anumite deprinderi.Multi oameni nu au aceasta capacitate analitica, nu isi pot observa in mod obiectiv propriile defecte, deci nu au cum sa schimbe ceea ce nu pot vedea.Asa ca nu pot afirma despre concluzia mea ca e una valabila la modul general.

Nu oricine iubeste mult poate sa faca acest lucru..Dar cine se schimba pentru iubit/iubita, cine vrea sa devina un om mai bun pentru el/ea, e clar ca il/o iubeste cu adevarat.De asta nu ma indoiesc.



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved