Conform legii NMSA 25-2-10, a SUA, aspartamul este o substanţă otrăvitoare, care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii aspartamului au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe nocive şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei şi totuşi au insistat ca aspartamul să fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie să se folosească mănuşi şi măşti de protecţie chimică, şorţ special şi purificatorul de aer!
Lobbyştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali atroce, care, ştiind cât de nocivă este această otravă, mint cu neruşinare, condamnând oamenii la moarte. Mulţumită acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul s-a bucurat până acum de 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în 7 până la 9 mii de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator s-a găsit aspartam şi în produse care nu îl aveau menţionat pe etichetă. Odinioară aflat pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!
Pentru obţinerea aspartamului se utilizează metode de inginerie genetică
Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt NUTRASWEET, EQUAL, SPOONFUL, EQUAL-MEASURE, CANDEREL, BENEVIA, NEOTAME. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică. Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre procesul lui de obţinere, dar efectele sale nocive sunt evidente.
Compania producătoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 de milioane de dolari. Aspartamul este un drog foarte sofisticat, care nu ar fi putut fi descoperit niciodată „accidental“. Chimistul despre care se spune că şi-a lins degetele atunci când lucra la un medicament împotriva ulcerului nu a fost intervievat niciodată. Oare de ce?
Efectul aspartamului este intensificat de prezenţa glutamatului şi a altor excitotoxine. O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D. Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs în ultimele decenii şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de creştere RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi metanol.
Mecanismul de acţiune al aspartamului
În urma procesului de metabolizare în corpul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, dicetopiperazină (DCP), aproximativ 40% acid aspartic, 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifică faptul că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Niciun aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.” El a mai arătat că fenilalanina este mai bine metabolizată de către rozătoare decât de oameni. Aşa-numitele suplimente alimentare cu fenilalanină izolată, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine comercializate, fie dintr-o crasă ignoranţă, fie dintr-o răutate intenţionată. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând în timp la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.
Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat că un tânăr care bea peste 4 băuturi răcoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.
În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu din organism. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomandă o doză-limită de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însă 1 l de băutură dietetică îndulcită cu aspartam conţine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizează: „Cei care consumă o cantitate foarte mare de băuturi aşa-zis dietetice zilnic, ingerează 250 mg de metanol pe zi, adică de 32 de ori mai mult decât limita admisă pe zi, stabilită de EPA. „Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi în acid formic, ambele fiind toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă letală. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la mai puţin de 30 ml. Conţinutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi, care îi scad concentraţia atunci când metanolul este eliberat în organismul uman.
Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea Furtună în Deşert. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură ambiantă de peste 40 de grade C. Numeroşi soldaţi au manifestat diverse tulburări, identice cu simptomele otrăvirii cu aspartam.
Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol realizate pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult decât atât, formaldehida este recunoscută ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele străine să fie recunoscute de către sistemul imunitar ca antigene şi care activează răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei acţiuni auxiliare a ei, formaldehida este inclusă în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate, în special în combinaţie cu moleculele de aspartam este atât de mare, încât produce reacţii grave autoimune ale ţesuturilor deformate de polimerizare a formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi şi astfel apare lupusul eritematos (o boală cronică ce se manifestă prin inflamaţie, durere şi leziuni ale ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le). Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Această încheiere a sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. În afară de pericolul de a genera atacul din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal. Chiar şi consumul moderat de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii pe viaţă. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pentru întreaga viaţă, invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică.
Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate. Toate ţesuturile sunt vătămate, căci dincolo de efectele neurologice de intoxicare, alcoolul metilic este cea mai puternică bază organică din organismul viu şi este şi un agent de polimerizare. Nu există scăpare în faţa acestei otrăviri, ea fiind obligatoriu metabolizată de către enzima alcooldehidrogenază a alcoolului metilic în formaldehidă, transferându-se 75% în citosol (citoplasmă) şi 25% în mitocondrie.
Capacitatea chelatoare a aspartamului
În limba latină chelate înseamnă gheară, iar în chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale. Unul dintre motivele pentru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge în timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves –, pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!
Efectele nocive ale acestei toxine au determinat apariţia unei noi boli: boala aspartamului
Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele care conţin aspartam, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Mulţi medici se referă la această simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot apărea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat că o mare parte a populaţiei suferă de efectele secundare asociate aspartamului, deşi nu au nici cea mai vagă idee de ce medicamentele, suplimentele şi plantele nu le vindecă simptomele. Apoi, există şi consumatori de aspartam care nu „par“ să sufere deloc de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantităţi mari putând duce şi la deces. Faţă de ceilalţi aditivi care se folosesc până în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (80-85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor. Consumul de aspartam generează următoarele afecţiuni:
LA NIVELUL OCHILOR
• conjuctivită
• dilatarea pupilei
• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor
• iritaţii, durere şi presiune oculară
• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi
• probleme la folosirea lentilelor de contact
• reducerea lichidului lacrimal
• cecitate, scăderea vederii şi/sau alte probleme de vedere, cum ar fi: înceţoşare, fulgerări luminoase, viziunea unui tunel, pete sau linii.
LA NIVELUL URECHILOR
• intoleranţă severă la zgomot
• probleme cu auzul, pierderea auzului
• tinitus (ţiuituri în urechi)
LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameţeală, clătinare din picioare, mers instabil, probleme de echilibru
• amorţeli ale extremităţilor, dureri ale extremităţilor
• artrită
• atacuri cerebrale parţiale sau complexe
• atacuri de panică
• confuzie
• convulsii
• crize de apoplexie
• crize epileptice
• durere locală, slăbiciune în membre
• dureri ale încheieturilor şi articulaţiilor
• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri faciale atipice
• dureri generalizate
• dureri musculare şi la nivelul scheletului
• febrilitate
• halucinaţii
• hiperactivitate acută şi nevoia de a mişca încontinuu din picioare
• hiperactivitate la copii sau adulţi
• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire
• îngreunarea vorbirii, dificultăţi de vorbire, dicţie neclară
• leşin, inconştienţă şi comă
• modificarea formei şi a texturii sânilor
• parestezie şi amorţeala membrelor
• retardare la copii
• senzaţie de greutate în corp
• spasme musculare
• tremurături ale muşchilor
• tremurături severe
• tulburări neurologice
• umflarea diferitelor părţi ale corpului
LA NIVEL PSIHOLOGIC/PSIHIATRIC
• agresivitate
• anxietate
• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)
• fobii
• insomnie, somnolenţă, probleme de somn
• iritabilitate
• modificări de personalitate
• oboseală accentuată
• schimbări rapide în calitatea şi intensitatea dispoziţiei
LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune
• modificări ale presiunii sanguine
• palpitaţii, tahicardie
• respiraţie astmatică
• respiraţie scurtă datorită modificării poziţiei
LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare
• constipaţie
• crampe
• diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere şi dificultăţi la înghiţire
• dureri abdominale
• greaţă, vomă
• modificarea apetitului
• modificarea sensibilităţii gustative
• modificări în greutate
• probleme ale sinusurilor
• probleme de salivare
• sete persistentă şi reţinerea apei în organism
• sialoree
• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv
• tuse cronică
• urme de sânge în vomă sau fecale
• uscarea gâtului, dureri de gât
LA NIVELUL PIELII
• la nivelul pieptului, agravarea alergiilor respiratorii (de exemplu, astmul)
• eczeme
• înroşirea feţei
• leziuni dermatologice
• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor
• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate
• urticarie şi alte probleme de piele
LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC
• accelerează şi generează apariţia diabetului la persoanele care sunt susceptibile la diabet, dar care nu ar fi dezvoltat niciodată această boală dacă nu consumau aspartam
• accelerează procesele clinice ale diabetului
• adenopatie
• agravarea hipoglicemiei
• agravează şi simulează retinopatia şi neuropatia diabetică
• diverse tulburări metabolice, anemie
• căderea părului sau subţierea lui
• agravarea complicaţiilor diabetice: retinopatie, cataractă, neuropatie şi gastropareză
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• creşte apetitul pentru carbohidraţi
• creşterea gradată în greutate
• diabet şi complicaţii ale diabetului
• dificultăţi în timpul sarcinii
• dismenoree
• hematurie
• hiperglicemie sau hipoglicemie
• modificarea coloraţiei unghiilor şi a pielii
• modificarea mirosului corporal
• modificări ale aspectului părului şi unghiilor
• modificări ale transpiraţiei
• noduli
• obezitate
• pierderea şi modificarea gustului
• probleme şi modificări menstruale
• produce un control scăzut asupra diabetului la pacienţii care iau insulină sau antidiabetice orale
• scăderea bruscă în greutate
LA NIVEL UROGENITAL
• impotenţă
• reducerea funcţiei sexuale
• tulburări sexuale
• dificultăţi de urinare
• modificări ale cantităţii urinei
• probleme urogenitale
• urinare frecventă şi senzaţie de arsură
ALTE TULBURĂRI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• probleme nespecifice
• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii
• sete excesivă, retenţia de lichide, umflarea picioarelor
CELE MAI GRAVE EFECTE
• comportament agresiv
• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la naştere (incluzând retardarea mintală) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci atunci când şi tatăl a consumat)
• dependenţa de aspartam şi apetitul exagerat şi incontrolabil faţă de dulciuri
• depresii severe
• hiperactivitate la copii
• moarte subită
• schizofrenie
• tendinţe suicidare
• ulcer peptic
• vătămarea iremediabilă a creierului
BOLI CAUZATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• deficit de atenţie
• epilepsie (forma „grand mal“ şi „petit mal“)
• fibromialgie
• hipotiroidie datorată mercurului din plombele dentare
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului (este o tumoare cu o rată foarte crescută de mortalitate, fiind asociată cu consumul de aspartam)
• lupus eritematos diseminat
• retardare mintală
• scleroză laterală amiotrofică
• scleroză multiplă
• sensibilitate crescută la amalgamurile dentare cu mercur
• sindromul oboselii cronice
• sindromul de mialgie eozinofilică (EMS)
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenomuri ale glandei pituitare, tumori uterine.
Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi depresia. Chiar şi o singură doză de aspartam creşte semnificativ nivelul de fenilalanină din sânge. Aceste tulburări încetează imediat după eliminarea aspartamului din dietă. Dacă unor persoane cu deficienţe genetice li se administrează aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate şi alte reacţii negative. Nu este de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari… pentru că el tratează toate aceste tulburări! Este tipic ca simptomele intoxicării cu aspartam să nu poată fi detectate de testele obişnuite de laborator sau de razele X. Tulburările şi bolile pot fi de fapt semnele intoxicării cu aspartam. Deşi există un număr foarte mare şi în continuă creştere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundaţia Americană pentru Tratarea Epilepsiei promovează practic aspartamul. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au fost monitorizate 80 de persoane care suferiseră anterior atacuri de apoplexie după ingerarea de aspartam. Institutul de Nutriţie Comunitară a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definiţiei generale date de FDA riscului iminent asupra sănătăţii publice, fapt care ar necesita imediata retragere de pe piaţă a produsului în cauză.” Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului, în anii care au urmat obţinerii licenţei aspartamului pentru băuturi (după 1983). Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D.Searle căuta să descopere un medicament pentru a combate sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consumă acest îndulcitor au migrene, iar G. D. Searle (compania producătoare) este de părere că rata efectelor negative este nesemnificativă în comparaţie cu milioanele de doze de băuturi cu aspartam, consumate zilnic de atâţia oameni la nivel planetar şi de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zahărului.
Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul că ruinează răspunsul sexual al femeii şi induce disfuncţii sexuale la bărbat. Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fătului prin avort sau generează defecte din naştere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fătului, punând un stigmat pe generaţiile care vor urma. Proprietăţile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente datorită structurii sale.
Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic
Anual, tone de aspartam sunt deversate în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză, în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară. Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme, obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, niciun medicament pe care îl ia nu este sigur.
Extras din lucrarea: ENCICLOPEDIA ADITIVILOR, Informaţii indispensabile românilor inteligenţi şi prudenţi, care nu vor să se lase otrăviţi cu aditivi, de Gregorian Bivolaru
Drumul către iad este pavat cu aspartam
O istorie a noastră (a românilor) un pic diferită de ce ni s-a predat...
M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.
Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut... Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
Cât la sută dinDacia
şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru), urmează altă întrebare:
Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?
şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limbalatină
Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi
"romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate.
Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "Soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor!!?? soldatul "roman"...
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele....
La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!
De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?!
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă... de fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani ân proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman.
Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina, atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian...
Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: "Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau "latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci", afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă! Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua.
Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică.
Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel.
Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri?
Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam... Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "în căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization", "The Aryans".
El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-dunărean este cel vizat!
Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tărtăria , când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgară", cu alfabet geto-dac! Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri.
în text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latină vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc.
Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "De ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?"
Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Romînă ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de ânţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...
Acest articol este extras dintrun text ce aparţine Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" ofNew York
http://www.roaim.comEi sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut... Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
Cât la sută din
şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru), urmează altă întrebare:
Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?
şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba
Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi
"romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate.
Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "Soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor!!?? soldatul "roman"...
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele....
La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!
De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?!
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă... de fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani ân proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman.
Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina, atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian...
Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: "Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau "latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci", afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă! Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua.
Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică.
Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel.
Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri?
Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam... Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "în căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization", "The Aryans".
El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-dunărean este cel vizat!
Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tărtăria , când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgară", cu alfabet geto-dac! Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri.
în text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latină vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc.
Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "De ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?"
Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Romînă ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de ânţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...
Acest articol este extras dintrun text ce aparţine Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of
multumesc...
Multumesc celor care inca mai cred in mine...
Si care inca mai au rabdare.
Multumesc celor care raman langa mine chiar si atunci cand eu ii alung....
Multumesc celor care ma ajuta sa merg mai departe chiar daca nu merit ajutorul lor..
Multumesc celor care ar trebui sa se bucure cand viata mea e intoarsa pe dos
Dar totusi,ma surprind,cand ma incurajeaza...
As fi vrut sa fi si tu printre ei...
Multumesc si celor care azi ma ranesc,
Maine, ei sunt cei care ma intaresc...
Multumesc
©
2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
....Ultimul prieten...
Ce sunt prietenii?Se presupune ca sunt acele persoane care sunt alaturi de tine si la bine dar si la greu.Dar cum se face ca ai mei prieteni, cum dau de greu,cum se fac disparuti.Asa patesc mereu indiferent ca e vorba de prieten-amic sau prieten-iubit...ma are,cand am o problema ma lasa,cand imi merge iar bine, ma vrea inapoi....dar nu mai merge asa cu mine,ori imi stai alaturi orice ar fi, ori poti sa iti iei zborul....
Da,stiu, veti spune ca e vina mea, ca eu sunt dificila, ca nu stiu ce vreau, ca sunt nehotarata, ca va scot din sarite, ca mereu ma plang ca una,ca alta...Nu zic ca nu sunt asa, ba chiar recunosc, sunt in mare parte asa, stiu ca e si vina mea, poate chiar vreo 90% vina mea, si doar restul a voastra....Dar ai stiut de la bun inceput in ce te bagi, aminteste-ti, nu ti-am spus eu cu gura mea inca din primele zile ca e taaare greu cu mine, ca sunt complicata, ca nu ai cum sa ma intelegi, ca deasta prefer sa fiu singura pt ca ii scot mereu din sarite pe ceilalti cu felul meu de a fi, ca deasta imi pierd mereu prietenii, ca nu mai fac fata haosului in care traiesc eu, iti amintesti? Poate ca nu m-ai crezut....poate ca ai uitat, sau pur si simplu nu ai luat in seama...asta e treaba ta, nu mai e vina mea...
Stii...mereu fac asa....spun una si fac alta...nu pentru ca as fi nehotarata,nu as stii ce vreau etc....ci pentru ca mereu se da o lupta in mine intre ceea ce vreau/imi place si ceea ce trebuie....sunt zile in care cedez ispitei si fac ceea ce imi place,zile in care sunt puternica si imi stapanesc impulsurile si normal ca sunt diferita/fac alegeri diferite...
Cred ca prima oara s-a intamplat cu Neda...oricat de mult tineam la el ,tot eu am fost cea care a spus stop pentru ca am stiut ca nu e bine sa fiu cu el, am stiut ca imi fac rau singura...si chiar daca si acum dupa 4 ani inca mai simt ceva, inca mi-e dor de el si as vrea sa-l revad si as putea oricand, ma abtin....pentru ca stiu ca odata gustat din fructul oprit,dependenta e garantata...si asta e un drum pe care nu mai vreau sa merg din nou...
Urmatorul probabil a fost Marius...si poate cel de care imi pare rau cel mai mult....singurul care mi-a pus lumea la picioare, cu toate ca nu meritam nimic....imi aduc si-acum aminte de certurile cu el,cand eu vroiam sa ne despartim,ii spuneam ca eu nu il merit, ca sunt rea...el imi spunea ca nu-i asa, ca ma cunoaste prea bine si stie ca sunt buna.....sau cand ma intreba cum pot fi asa,uneori atat de calda si afectuoasa, alteori atat de rece si indiferenta...imi pare rau...stiu ca probabil altul care sa ma trateze cu atata grija,afectiune,respect, ca el,nu voi mai gasi probabil....si l-am pierdut doar din vina mea....eu si libertatea mea stupida...dar ce era sa stiu la 17 ani......si cu el poate as mai avea sanse acum ...poate....dar stiu ca e in zadar...pentru ca drumurile noastre sunt diferite...si pentru ca asa cum se spune, unde "scuipi, nu mai poti linge".
Era sa uit de Ben...poate cel mai important dintre toti...singurul cu care aveam 100% sanse sa fiu fericita...eram ca doua picaturi de apa...impartaseam acelasi vise,idealuri...parea ca suntem facuti special unul pentru celalalt....vorbeam ore in sir despre tot felul de nimicuri, de la razboiul ruso-turc si pana la Dumnezeu, de la cum ne vom creste copiii si pana la ce cariera vrea fiecare...nu il deranja ca mereu filozofam vrute si nevrute, nu il deranjau toate lucrurile socante pe care i le spuneam, sau impulsivitatea mea.....dar l-a deranjat cand am inceput sa ma port imatur, sa ma plang din orice si sa las impresia ca la cea mai mica problema renunt la tot...devenisem opusul a ceea ce avea el nevoie sa fiu/credea ca sunt, adica matura, responsabila, descurcareata, ambitioasa, hotarata, serioasa....peste asta am trecut cel mai greu, pentru ca viata cu el era un vis...caruia eu singura i-am pus capat...
C si G sunt ultimii din lista...Nu ii cunosc de prea mult timp...nu au avut nici unul statutul de iubit....si totusi i-am considerat prieteni...foarte buni....am avut incredere in ei mai mult decat in oricine altcineva...le-am impartasit lucruri pe care numai ei 2 le cunosc, despre care nu am vb nici cu cele mai bune prietene....pentru ca am crezut ca ei ma vor intelege...am mizat pe inteligenta si maturitatea lor,credeam ca asta va fi suficient...dar se pare ca nu a fost pentru ca in final i-am pierdut si pe ei,primind aceleasi reprosuri: ca sunt imatura, nehotarata, schimbatoare.....
Mi-am calcat in picioare demnitatea pentru unii...am luat-o razna/pe cai gresite din cauza altora...mi-am facut rau singura prefacandu-ma ca sunt ceva ce nu am fost niciodata, doar pentru a le face lor pe plac si pentru a ma dori in viata lor...si tot eu am fost considerata vinovata la sfarsit...
Eu imi asum partea de vina, dar voi?
De ce spun ultimul prieten?Care e ultimul prieten?G e picatura care a umplut paharul...el m-a facut sa spun stop,pana aici! m-a facut sa deschid ochii si sa vad cat de mult rau imi faceam singura, si pt ce?un pic de atentie, poate si ceva laude?si cu ce-am ramas?sechele fizice, psihice...am ajuns sa urasc ceea ce ar trebui sa imi placa, am ajuns sa nu mai am incredere in nimeni....si totusi nu-l invinovatesc...stiu ca e vina mea in mare parte, ca nu am fost clara si nu am spus ce vreau...dar totusi sa ma pui sa imi cer scuze cand altii au gresit?
Despre C ce pot sa spun...decat ca imi pare rau...el chiar nu a gresit cu nimic...nu fata de mine...imi pare rau...pentru ca a inteles mai mult decat altii, dar totusi nu destul...as fi sperat ca macar pe el sa nu il pierd...ma asteptam ca macar el sa aiba rabdare cu mine...dar si de data asta am dat cu batul in balta...
Spun ultimul....pentru ca spun stop...pentru ca nu mai vreau nici un prieten de nici un fel....nu mai vreau sa ranesc pe nimeni cu felul meu de a fi...nu mai vreau sa fiu perfecta la inceput pentru ca apoi sa destram iluzia...nu mai vreau probleme si complicatii...
Spun stop pentru ca iau o pauza...pentru ca asa cum spunea si C, trebuie sa imi revizuiesc comportamentul, si pentru a face asta trebuie sa ma impac cu mine insumi, sa trasez niste linii clare, reguli pe care sa nu le mai incalc...trebuie sa invat mai intai sa ma accept si sa ma iubesc pe mine, ca sa te pot apoi iubi pe tine ...
Si totusi...pentru ca niciodata nu e de vina doar unul 100% ...singura invinuire pe care vi-o aduc voua e ca nu ati avut rabdare si nu ati luptat pt mine/noi ....asta ma face sa trag urmatoarea concluzie: ori nu v-a pasat suficient de mult, ori orgoliul vostru e mult prea mare...
Dincolo de acest lung sir de relatii esuate, inimi frante....ceva bun tot a iesit....am descoperit care imi sunt defectele, am descoperit unde gresesc....iar acum nu imi mai ramane decat sa schimb asta....imi pare rau ca involuntar...s-a nimerit sa fiti voi "cobaii" care m-au ajutat sa ma cunosc mai bine...
Stiu ca nu se schimba cu nimic situatia...nu astept/nu vreau nimic de la voi....vreau doar ca inainte sa pun punctul final sa va mai spun o data:
Imi pare rau .
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
...si timpul e sa renuntam la masti...
Dar cum nimic nu e vesnic si toate au o limita, poate ca e timpul sa renunt la roluri/masti, poate ca e timpul sa fiu eu si-atat, indiferent ca ceilalti sunt sau nu de acord cu asta. Stiu care vor fi urmarile: cu totii vor fi dezamagiti de mine, imi vor spune ca imi bat joc de viata mea, ca imi ratez sansele, ca fac o prostie, stiu ca se vor uita toti cu privirea aceea la mine spunand "uite-o si pe asta, nu a fost in stare sa faca x si y lucru, si se mai credea desteapta". Nu, nu eu m-am crezut desteapta, voi ati crezut asta despre mine, oricat am insistat eu ca nu sunt, voi m-ati silit sa ma mentin la un anumit nivel ridicat pt a a-mi pastra reputatia de "desteapta". Dar poate ca nu sunt, sau poate ca nu vreau sa fiu.Cel putin nu in sensul in care vreti voi.
Atatia ani am fost un fals , o impostoare, am fost ceea ce m-au vrut sau crezut altii. Atatia ani nu am avut curajul sa fiu eu ,de teama ca voi fi respinsa, sau critica, sau judecata. Dar stai putin, ce fraiera, si voi ce ...ati fi sa ma criticati pentru ca aleg sa fiu EU...pentru ca atata timp cat a fi eu insumi nu inseamna a face rau cuiva, sau mie insumi, nu vad ce motiv ati avea...dimpotriva, a fi eu e cel mai bun, frumos lucru pe care as putea sa il fac...Da, e socant adevaratul meu Eu, pentru ca sunt diferita, pentru ca am valori si idealuri diferite, dar nu uita, diferit nu inseamna prost.... Nu ma critica pentru ca nu vreau sa fac parte din turma, pentru ca eu o iau la stanga atunci cand toti cotesc la dreapta, nu ma judeca pentru ca sunt singurul cerc intr-o lume de patrate...
Am tacut cand vroiam sa vorbesc( pentru a evita dispute), am facut multe lucruri ce nu mi-au placut( pentru a fi acceptata de ceilalti sau placuta) mi-am facut rau singura pentru a fi in rand cu ceilalti...am reprimat fiecare pornire,sentiment, gand, idee, actiune...doar pt a nu iesi din tipar,doar pt a nu-i rani/dezamagii pe altii...Dar toate astea s-au adunat si nu mai au loc, e normal sa simt acum ca explodez....ma simt ca un cos de gunoi in care am permis altora sa-si vare toate mizeriile, ma simt ca un sac de box in care toti au lovit pentru a-si satisface orgoliul...
Sunt multe de spus si din pacate inca nu am curajul sa vorbesc atat de liber sa-ti spun direct motivele si in afara de asta, "You wanna know the truth,but can you handle it?".Crede-ma...ar fi intr-adevar un soc sa afli totul... nu ma cunosti poate decat 10% ...pentru ca am tinut mereu totul in mine....dar ...habar nu ai de nimic....poti sa ma critici cat vrei, sa crezi ce vrei despre mine...eu stiu adevarul...si sunt mai mult decat fericita ca totusi pretul platit nu e atat de mare, consecintele nu sunt atat de grave pe cat ar fi putut sa fie....sunt inca in viata....asta e destul....si pentru asta consider ca sunt puternica, pentru ca nu e zi in care sa nu cad, sa nu fiu tarata prin mocirla, dar mereu gasesc forta necesara sa ma ridic si sa o iau de la capat...
Mda, stiu, tu vei spune ca sunt slaba, vei spune ca nu am ambitie, ca nu duc nimic pana la capat, ca mereu ma razgandesc, mereu ma plang.Dar cine e mai slab, cel care face o gresela, isi da seama de ea dar continua in acelasi fel ca, deh, daca te schimbi prea des ce crede lumea despre tine,sau pur si simplu de teama schimbarii nu fac nimic.Eu spre deosebire de restul, daca vad ca am facut o greseala, incerc sa o indrept indiferent de ce spun altii....Daca azi spun da si maine nu, nu e pt ca as fi schimbatoare si nu stiu ce vreau.In zilele cand spun nu sunt puternica si ma pot impune, pot fi eu insami...in zilele in care spun da, cedez ispitei....Spre deosebire de altii care considera ca daca au cedat o data ispitei, de ce sa nu cedeze zilnic.Spre deosebire de altii eu lupt zilnic cu mine insami pentru a fi asa cum stiu ca trebuie sa fiu, asa cum am eu pretentia sa fiu....
Da,stiu ca probabil nu ai inteles nimic din ce am spus pana acum,dar numai pentru ca tu nu ai inteles nu inseamna ca nu am dreptate,nu inseamna ca ai dreptul sa ma judeci...
De-acum incolo vreau sa fiu eu 100% ....daca lumea e plina de oameni falsi, daca toti urmeaza turma, de ce sa fiu si eu asa?De frica?De ce sa nu am curajul sa fiu diferita?Vreau sa fiu eu chiar daca o sa-i dezamagesc pe toti, chiar daca o sa-i bucur pe cei care abia asteapta sa-mi ia locul,chiar daca o sa las in urma multi asa zisi prieteni care odata ce nu voi mai fi atat de usor de manipulat, se vor da disparuti....Vreau sa fiu cum vreau eu, indiferent ce vrei tu sa fiu....pentru ca o viata am si trebuie sa o traiesc in asa fel incat eu sa fiu multumita de ea...tu ai viata ta, traieste-o cum vrei si nu incerca sa imi impui mie ce sa fac...
Si ce daca nu vreau faima,bani, pozitie sociala, siguranta zilei de maine, o casa o masina, un barbat si un copil? Astea le poate obtine oricine si oricum sunt trecatoare....Eu vreau sa obtin mai mult, vreau lucruri care sa nu fie roase de timp, vreau eternitatea, ma condamni pentru asta?
Si am sa fiu Eu...indiferent ce crezi tu...pentru ca asa cum spunea si Maica Tereza, pana la urma totul e intre mine si Dumnezeu, nu intre mine si tine/voi....
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
Iarta-mi neputinta de a fi ceea ce crezi tu ca sunt
Iertati-ma rude,prietene, amici
Ca nu pot fi ceea ce-am fost si credeti ca sunt...
Iarta-ma ca nu sunt om de cuvant,
Iarta-ma ca mereu ma plang,
Iarta-ma ca nu-ti aduc bucurii,
Iarta-ma ca sunt mereu nemultumita,
Iarta-ma ca nu stiu sa fiu fericita.
Iarta-ma ca te resping cand de fapt te vreau,
Iarta-ma ca cer in loc sa dau,
Iarta-ma ca nu stiu ce vreau
Iarta-ma ca-ti irosesc timpul,
Iarta-ma daca te fac de rusine,
Iarta-ma ca te dezamagesc,
Iarta-ma ca nu pot sa iti arat ca te iubesc,
Iarta-ma ca ma urasc,
Iarta-ma ca azi ma opresc
Si nu mai lupt
Pentru ceva ce niciodata nu am vrut,
Nu pentru mine...
Iarta-ma ca am obosit,
Sa ma prefac,
Ca pot.
Tot ceea ce astepti sa pot...
Iarta-ma ca azi nu mai vreau
Sa fiu ce vrei tu sau altul
Iarta-ma ca azi nu vreau decat
Sa fiu EU.
Iarta-ma ca azi vreau sa
UIT de TOT.
Iarta-ma ca am fost totul
Si acum aleg sa fiu nimicul.
Iarta-ma ca vreau sa ma iubesc pe mine
Inainte de a te iubi pe tine.
Iarta-ma ca am nevoie
Sa fiu BINE
Ca sa fiu cu TINE,
dar nu sunt BINE...
Iarta-ma.
EU nu pot sa ma IERT.
INCA.
Iarta-ma ca nu vreau decat sa fiu EU...
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
Cine crede in suflete-pereche?
Exista multe legende legate de suflete-pereche,n-am sa vorbessc prea mult despre ele,le gasiti foarte usor pe google...
Se spune ca la inceput oamenii erau fiinte androgine, cu 4 maini, 4 picioare si un cap cu doua fete,erau jumatate parte masculina,jumatate parte feminina.Zeus,fiind gelos pe ei( sau in alte variante, din cauza indepartarii lor de divinitate) i-a pedepsit separandu-i si fortandu-i sa-si petreaca toata viata/vietile cautandu-se.
Povestea mea incepea intr-o noapte de iunie....Nici nu banuiam ca din acel moment avea sa se schimbe totul,atat de brusc si de mult...ca practic eram intoarsa pe dos...uragan,cutremur,tornada sunt cuvinte mult prea slabe in intensitate pentru a descrie ceea ce s-a petrecut in sufletul si in viata mea datorita Lui...Nu cred ca stiam de la bun inceput sa el e sufletul meu pereche....Desi a fost de ajuns o singura privire pentru a declansa....am stiut ca cel putin e dragoste la prima vedere.Indiferent de ce-a urmat intre noi,bune,sau mai mult rele,am stiu intotdeauna ca el nu e un oarecare ci e El,Acela...
Cum am stiu?Greu de spus,anumite lucruri nu se pot descrie,ci doar simti,caci numirea lor le diminueaza cu mult semnificatia.....Mereu eram intrebata ce anume vad la el,mi se spune si eram constienta ca nu e atragator,nu e inteligent,nu e bogat, nu e nici macar un tip de treaba,ba chiar puteam sa-i insir numeroasele defecte si nici o calitate....Nu stiam ce sa raspund initial,mai tarziu spuneam ca ma atrage ceea ce vad in privirea lui.
Abia ceva ani mai tarziu am descoperit ce inseamna cu adevarat dragoste, ca nu poti iubi cu adevarat decat atunci cand il iubesti pe celalalt pur si simplu,nu pt un motiv anume.Daca spui ca il iubesti pentru ca e intelegstor,glumet, afectuos etc...e clar...il iubesti conditionat..iar daca motivele pentru care il iubesti ar disparea...daca el ar deveni dintr-o data rece,ursuz,indiferent...si dragostea ta pt el s-ar duce...Ori asta nu e dragoste....Dragoste e ceea ce simteam eu pentru el, cand il iubeam fara motiv, fara sa ma faca fericita in vreun fel, fara sa fiu atrasa fizic de el...
Va intrebati poate ce s-a intamplat intre noi?Nu,din pacate nu am ramas impreuna...poate ca timpul e de vina...poate ca uneori pierzi lucrurile bune pentru ca apar la momente nepotrvite....eram prea mici amandoi si imaturi,eu 15,el 18 ani...
Si totusi cum sunt asa sigura ca el e "The One" ? Pai,in afara de motivul de mai sus, mai e si felul in care mi-a schimbat el viata....enorm de mult...si in mare parte in bine, cu toate ca partile mai neplacute ale relatiei cu el au fost cele care au condus la schimbari majore si benefice...El e cel care m-a rupt din banalitatea acestei lumi, care mi-a deschis ochii si m-a facut sa fiu diferita( da,si dicila,stiu :) )si sa ma orientez si spre cele interioare,nevazute :) .De asemenea el e cel care mi-a dat putere, care m-a facut sa fiu imuna suferintei, care m-a facut sa privesc lumea cu ochi de copil,si sa pastrez mereu,vie,in suflet speranta...
Nu sunt cu el si totusi sunt fericita cand imi amintesc de el, nu sunt trista ca ne-am despartit, nu l-am pierdut definitiv, stiu cu siguranta ca intr-un final, intr-o alta viata vom fi impreuna, pentru ca il simt,e o bucata rupta din mine ...Si ma bucur stiind ca ceea ce sunt azi, ceea ce e mai bun in mine, e datorita lui.Nu pot decat sa am rabdare si sa continui pe drumul cel bun si intr-un final, vom fi iar unul....
Cum trebuie noi sa privim relatia dintre noi si cel pe care il consideram suflet-pereche?In primul rand nu trebuie sa comfundam iubirea cu sufletul-pereche, iar apoi sa nu avem idee gresita ca daca ne intalnim jumatatea trebuie sa ramanem cu ea.Multi oameni nici macar nu-si intalnesc jumatatea,asa ca trebuie sa fim recunoscatori daca noi am gasit-o deja.Scopul unei asfel de reuniuni nu e sa ramanem impreuna, putem sta impreuna 2 minute,2 zile sau 20 de ani...nu asta conteaza...ceea ce conteaza e ceea ce ne ramane in urma acestei regasiri, ce invatam, cum ne schimba...pentru ca asta e in fond scopul, sa ne oferim sprijin unul altuia in evoultia spirituala, sa ardem karma negativa ce s-a acumulat intre noi de-a lungul vietilor...
Un suflet pereche sau mai multe?Eu consider ca exista 2 termeni diferiti"jumatate" si "suflete-pereche".Cu toate mai sus am folosit conceptul de suflet pereche vorbind despre El, sensul e de fapt de "jumatate".Jumatatea e de fapt sufletul-pereche principal, pt ca,da,exista si suflete pereche secundare.Sunt alti oameni pe care ii intalnim de-a lungul vietii si fata de care,fara nici un fel de explicatie logica ne simtim atrasi.Nu e atractie fizica, nu e pt ca ne-ar placea caracterul lor,ci pt ca ne regasim in ei, pentru ceea ce vedem in ochii lor, ca doar nu degeaba se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...
Ce putem face legat de celalalte suflete-pereche?Nimic,sa nu ne ambalam prea tare, rolul lor e mai minor,pot face parte din viata noastra cateva zile,sau cateva luni,ii putem vedea zilic sau o data pe an...Important e sa nu-i confundam cu jumatatea noastra sau cu dragostea.Trebuie sa realizam ca sunt persoane pe care le intalnim pentru ca avem nevoie de ei, sau ei de noi pentru a progresa in viata, si tot ceea ce trebuie noi sa facem e sa decsoperim motivul pentru care ne-a fost destinat sa-i intalnim, sa decsoperim lectia ce trebuie invatata...
Stiu, e complicat cu iubirea, si de mule ori daca stam sa o analizam isi pierde tot farmecul sau mai in ceata ne baga.....asa ca sfatul meu e, daca nu stiti ce sa faceti, ascultati-va inima, pentru ca de obicei ea e cea care are dreptate
Dragii mei, Iubiti-va mult, dar frumos, si nu uitati ca-i ,, o mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere “…( I L caragiale )
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
