....Ultimul prieten...




Ce sunt prietenii?Se presupune ca sunt acele persoane care sunt alaturi de tine si la bine dar si la greu.Dar cum se face ca ai mei prieteni, cum dau de greu,cum se fac disparuti.Asa patesc mereu indiferent  ca e vorba de prieten-amic sau prieten-iubit...ma are,cand am o problema ma lasa,cand imi merge iar bine, ma vrea inapoi....dar nu mai merge asa cu mine,ori imi stai alaturi orice ar fi, ori poti sa iti iei zborul....

Da,stiu, veti spune ca e vina mea, ca eu sunt dificila, ca nu stiu ce vreau, ca sunt nehotarata, ca va scot din sarite, ca mereu ma plang ca una,ca alta...Nu zic ca nu sunt asa, ba chiar recunosc, sunt in mare parte asa, stiu ca e si vina mea, poate chiar vreo 90% vina mea, si doar restul a voastra....Dar ai stiut de la bun inceput in ce te bagi, aminteste-ti, nu ti-am spus eu cu gura mea inca din primele zile ca e taaare greu cu mine, ca sunt complicata, ca nu ai cum sa ma intelegi, ca deasta prefer sa fiu singura pt ca ii scot mereu din sarite pe ceilalti cu felul meu de a fi, ca deasta imi pierd mereu prietenii, ca nu mai fac fata haosului in care traiesc eu, iti amintesti? Poate ca nu m-ai crezut....poate ca ai uitat, sau pur si simplu nu ai luat in seama...asta e treaba ta, nu mai e vina mea...

Stii...mereu fac asa....spun una si fac alta...nu pentru ca as fi nehotarata,nu as stii ce vreau etc....ci pentru ca mereu se da o lupta in mine intre ceea ce vreau/imi place si ceea ce trebuie....sunt zile in care cedez ispitei si fac ceea ce imi place,zile in care sunt puternica si imi stapanesc impulsurile si normal ca sunt diferita/fac alegeri diferite...

Cred ca prima oara s-a intamplat cu Neda...oricat de mult tineam la el ,tot eu am fost cea care a spus stop pentru ca am stiut ca nu e bine sa fiu cu el, am stiut ca imi fac rau singura...si chiar daca si acum dupa 4 ani inca mai simt ceva, inca mi-e dor de el si as vrea sa-l revad si as putea oricand, ma abtin....pentru ca stiu ca odata gustat din fructul oprit,dependenta e garantata...si asta e un drum pe care nu mai vreau sa merg din nou...
Urmatorul probabil a fost Marius...si poate cel de care imi pare rau cel mai mult....singurul care mi-a pus lumea la picioare, cu toate ca nu meritam nimic....imi aduc si-acum aminte de certurile cu el,cand eu vroiam sa ne despartim,ii spuneam ca eu nu il merit, ca  sunt rea...el imi spunea ca nu-i asa, ca ma cunoaste prea bine si stie ca sunt buna.....sau cand ma intreba cum pot fi asa,uneori atat de calda si afectuoasa, alteori atat de rece si indiferenta...imi pare rau...stiu ca probabil altul care sa ma trateze cu atata grija,afectiune,respect, ca el,nu voi mai gasi probabil....si l-am pierdut doar din vina mea....eu si libertatea mea stupida...dar ce era sa stiu la 17 ani......si cu el poate as mai avea sanse acum ...poate....dar stiu ca e in zadar...pentru ca drumurile noastre sunt diferite...si pentru ca asa cum se spune, unde "scuipi, nu mai poti linge".

Era sa uit de Ben...poate cel mai important dintre toti...singurul cu care aveam 100% sanse sa fiu fericita...eram ca doua picaturi de apa...impartaseam acelasi vise,idealuri...parea ca suntem facuti special unul pentru celalalt....vorbeam ore in sir despre tot felul de nimicuri, de la razboiul ruso-turc si pana la Dumnezeu, de la cum ne vom creste copiii si pana la ce cariera vrea fiecare...nu il deranja ca mereu filozofam vrute si nevrute, nu il deranjau toate lucrurile socante pe care i le spuneam, sau impulsivitatea mea.....dar l-a deranjat cand am inceput sa ma port imatur, sa ma plang din orice si sa las impresia ca la cea mai mica problema renunt la tot...devenisem opusul a ceea ce avea el nevoie sa fiu/credea ca sunt, adica matura, responsabila, descurcareata, ambitioasa, hotarata, serioasa....peste asta am trecut cel mai greu, pentru ca viata cu el era un vis...caruia eu singura i-am pus capat...

C si G  sunt ultimii din lista...Nu ii cunosc de prea mult timp...nu au avut nici unul statutul de iubit....si totusi i-am considerat prieteni...foarte buni....am avut incredere in ei mai mult decat in oricine altcineva...le-am impartasit lucruri pe care numai ei 2 le cunosc, despre care nu am vb nici cu cele mai bune prietene....pentru ca am crezut ca ei ma vor intelege...am mizat pe inteligenta si maturitatea lor,credeam ca asta va fi suficient...dar se pare ca nu a fost pentru ca in final i-am pierdut si pe ei,primind aceleasi reprosuri: ca sunt imatura, nehotarata, schimbatoare.....

Mi-am calcat in picioare demnitatea pentru unii...am luat-o razna/pe cai gresite din cauza altora...mi-am facut rau singura prefacandu-ma ca sunt ceva ce nu am fost niciodata, doar pentru a le face lor pe plac si pentru a ma dori in viata lor...si tot eu am fost considerata vinovata la sfarsit...

Eu imi asum partea de vina, dar voi?

De ce spun ultimul prieten?Care e ultimul prieten?G  e picatura care a umplut paharul...el m-a facut sa spun stop,pana aici! m-a facut sa deschid ochii si sa vad cat de mult rau imi faceam singura, si pt ce?un pic de atentie, poate si ceva laude?si cu ce-am ramas?sechele fizice, psihice...am ajuns sa urasc ceea ce ar trebui sa imi placa, am ajuns sa nu mai am incredere in nimeni....si totusi nu-l invinovatesc...stiu ca e vina mea in mare parte, ca nu am fost clara si nu am spus ce vreau...dar totusi sa ma pui sa imi cer scuze cand altii au gresit?

Despre C ce pot sa spun...decat ca imi pare rau...el chiar nu a gresit cu nimic...nu fata de mine...imi pare rau...pentru ca a inteles mai mult decat altii, dar totusi nu destul...as fi sperat ca macar pe el sa nu il pierd...ma asteptam ca macar el sa aiba rabdare cu mine...dar si de data asta am dat cu batul in balta...

Spun ultimul....pentru ca spun stop...pentru ca nu mai vreau nici un prieten de nici un fel....nu mai vreau sa ranesc pe nimeni cu felul meu de a fi...nu mai vreau sa fiu perfecta la inceput pentru ca apoi sa destram iluzia...nu mai vreau probleme si complicatii...

Spun stop pentru ca iau o pauza...pentru ca asa cum spunea si C, trebuie sa imi revizuiesc comportamentul, si pentru a face asta trebuie sa ma impac cu mine insumi, sa trasez niste linii clare, reguli pe care sa nu le mai incalc...trebuie sa invat mai intai sa ma accept si sa ma iubesc pe mine, ca sa te pot apoi iubi pe tine ...

Si totusi...pentru ca niciodata nu e de vina doar unul 100% ...singura invinuire pe care vi-o aduc voua e ca nu ati avut rabdare si nu ati luptat pt mine/noi ....asta ma face sa trag urmatoarea concluzie: ori nu v-a pasat suficient de mult, ori orgoliul vostru e mult prea mare...

Dincolo de acest lung sir de relatii esuate, inimi frante....ceva bun tot a iesit....am descoperit care imi sunt defectele, am descoperit unde gresesc....iar acum nu imi mai ramane decat sa schimb asta....imi pare rau ca involuntar...s-a nimerit sa fiti voi "cobaii" care m-au ajutat sa ma cunosc mai bine...

Stiu ca nu se schimba cu nimic situatia...nu astept/nu vreau nimic de la voi....vreau doar ca inainte sa pun punctul final sa va mai spun o data:

                          Imi pare rau .



 © 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved



1 comentarii:

Anonim 15 decembrie 2009, 14:13  

sti bine ca nu ii vina ta....asa sunt toti...
cu timpul trec toate :)

Trimiteți un comentariu