Exista multe legende legate de suflete-pereche,n-am sa vorbessc prea mult despre ele,le gasiti foarte usor pe google...
Se spune ca la inceput oamenii erau fiinte androgine, cu 4 maini, 4 picioare si un cap cu doua fete,erau jumatate parte masculina,jumatate parte feminina.Zeus,fiind gelos pe ei( sau in alte variante, din cauza indepartarii lor de divinitate) i-a pedepsit separandu-i si fortandu-i sa-si petreaca toata viata/vietile cautandu-se.
Povestea mea incepea intr-o noapte de iunie....Nici nu banuiam ca din acel moment avea sa se schimbe totul,atat de brusc si de mult...ca practic eram intoarsa pe dos...uragan,cutremur,tornada sunt cuvinte mult prea slabe in intensitate pentru a descrie ceea ce s-a petrecut in sufletul si in viata mea datorita Lui...Nu cred ca stiam de la bun inceput sa el e sufletul meu pereche....Desi a fost de ajuns o singura privire pentru a declansa....am stiut ca cel putin e dragoste la prima vedere.Indiferent de ce-a urmat intre noi,bune,sau mai mult rele,am stiu intotdeauna ca el nu e un oarecare ci e El,Acela...
Cum am stiu?Greu de spus,anumite lucruri nu se pot descrie,ci doar simti,caci numirea lor le diminueaza cu mult semnificatia.....Mereu eram intrebata ce anume vad la el,mi se spune si eram constienta ca nu e atragator,nu e inteligent,nu e bogat, nu e nici macar un tip de treaba,ba chiar puteam sa-i insir numeroasele defecte si nici o calitate....Nu stiam ce sa raspund initial,mai tarziu spuneam ca ma atrage ceea ce vad in privirea lui.
Abia ceva ani mai tarziu am descoperit ce inseamna cu adevarat dragoste, ca nu poti iubi cu adevarat decat atunci cand il iubesti pe celalalt pur si simplu,nu pt un motiv anume.Daca spui ca il iubesti pentru ca e intelegstor,glumet, afectuos etc...e clar...il iubesti conditionat..iar daca motivele pentru care il iubesti ar disparea...daca el ar deveni dintr-o data rece,ursuz,indiferent...si dragostea ta pt el s-ar duce...Ori asta nu e dragoste....Dragoste e ceea ce simteam eu pentru el, cand il iubeam fara motiv, fara sa ma faca fericita in vreun fel, fara sa fiu atrasa fizic de el...
Va intrebati poate ce s-a intamplat intre noi?Nu,din pacate nu am ramas impreuna...poate ca timpul e de vina...poate ca uneori pierzi lucrurile bune pentru ca apar la momente nepotrvite....eram prea mici amandoi si imaturi,eu 15,el 18 ani...
Si totusi cum sunt asa sigura ca el e "The One" ? Pai,in afara de motivul de mai sus, mai e si felul in care mi-a schimbat el viata....enorm de mult...si in mare parte in bine, cu toate ca partile mai neplacute ale relatiei cu el au fost cele care au condus la schimbari majore si benefice...El e cel care m-a rupt din banalitatea acestei lumi, care mi-a deschis ochii si m-a facut sa fiu diferita( da,si dicila,stiu :) )si sa ma orientez si spre cele interioare,nevazute :) .De asemenea el e cel care mi-a dat putere, care m-a facut sa fiu imuna suferintei, care m-a facut sa privesc lumea cu ochi de copil,si sa pastrez mereu,vie,in suflet speranta...
Nu sunt cu el si totusi sunt fericita cand imi amintesc de el, nu sunt trista ca ne-am despartit, nu l-am pierdut definitiv, stiu cu siguranta ca intr-un final, intr-o alta viata vom fi impreuna, pentru ca il simt,e o bucata rupta din mine ...Si ma bucur stiind ca ceea ce sunt azi, ceea ce e mai bun in mine, e datorita lui.Nu pot decat sa am rabdare si sa continui pe drumul cel bun si intr-un final, vom fi iar unul....
Cum trebuie noi sa privim relatia dintre noi si cel pe care il consideram suflet-pereche?In primul rand nu trebuie sa comfundam iubirea cu sufletul-pereche, iar apoi sa nu avem idee gresita ca daca ne intalnim jumatatea trebuie sa ramanem cu ea.Multi oameni nici macar nu-si intalnesc jumatatea,asa ca trebuie sa fim recunoscatori daca noi am gasit-o deja.Scopul unei asfel de reuniuni nu e sa ramanem impreuna, putem sta impreuna 2 minute,2 zile sau 20 de ani...nu asta conteaza...ceea ce conteaza e ceea ce ne ramane in urma acestei regasiri, ce invatam, cum ne schimba...pentru ca asta e in fond scopul, sa ne oferim sprijin unul altuia in evoultia spirituala, sa ardem karma negativa ce s-a acumulat intre noi de-a lungul vietilor...
Un suflet pereche sau mai multe?Eu consider ca exista 2 termeni diferiti"jumatate" si "suflete-pereche".Cu toate mai sus am folosit conceptul de suflet pereche vorbind despre El, sensul e de fapt de "jumatate".Jumatatea e de fapt sufletul-pereche principal, pt ca,da,exista si suflete pereche secundare.Sunt alti oameni pe care ii intalnim de-a lungul vietii si fata de care,fara nici un fel de explicatie logica ne simtim atrasi.Nu e atractie fizica, nu e pt ca ne-ar placea caracterul lor,ci pt ca ne regasim in ei, pentru ceea ce vedem in ochii lor, ca doar nu degeaba se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...
Ce putem face legat de celalalte suflete-pereche?Nimic,sa nu ne ambalam prea tare, rolul lor e mai minor,pot face parte din viata noastra cateva zile,sau cateva luni,ii putem vedea zilic sau o data pe an...Important e sa nu-i confundam cu jumatatea noastra sau cu dragostea.Trebuie sa realizam ca sunt persoane pe care le intalnim pentru ca avem nevoie de ei, sau ei de noi pentru a progresa in viata, si tot ceea ce trebuie noi sa facem e sa decsoperim motivul pentru care ne-a fost destinat sa-i intalnim, sa decsoperim lectia ce trebuie invatata...
Stiu, e complicat cu iubirea, si de mule ori daca stam sa o analizam isi pierde tot farmecul sau mai in ceata ne baga.....asa ca sfatul meu e, daca nu stiti ce sa faceti, ascultati-va inima, pentru ca de obicei ea e cea care are dreptate
Dragii mei, Iubiti-va mult, dar frumos, si nu uitati ca-i ,, o mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere “…( I L caragiale )
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu