Dar cum nimic nu e vesnic si toate au o limita, poate ca e timpul sa renunt la roluri/masti, poate ca e timpul sa fiu eu si-atat, indiferent ca ceilalti sunt sau nu de acord cu asta. Stiu care vor fi urmarile: cu totii vor fi dezamagiti de mine, imi vor spune ca imi bat joc de viata mea, ca imi ratez sansele, ca fac o prostie, stiu ca se vor uita toti cu privirea aceea la mine spunand "uite-o si pe asta, nu a fost in stare sa faca x si y lucru, si se mai credea desteapta". Nu, nu eu m-am crezut desteapta, voi ati crezut asta despre mine, oricat am insistat eu ca nu sunt, voi m-ati silit sa ma mentin la un anumit nivel ridicat pt a a-mi pastra reputatia de "desteapta". Dar poate ca nu sunt, sau poate ca nu vreau sa fiu.Cel putin nu in sensul in care vreti voi.
Atatia ani am fost un fals , o impostoare, am fost ceea ce m-au vrut sau crezut altii. Atatia ani nu am avut curajul sa fiu eu ,de teama ca voi fi respinsa, sau critica, sau judecata. Dar stai putin, ce fraiera, si voi ce ...ati fi sa ma criticati pentru ca aleg sa fiu EU...pentru ca atata timp cat a fi eu insumi nu inseamna a face rau cuiva, sau mie insumi, nu vad ce motiv ati avea...dimpotriva, a fi eu e cel mai bun, frumos lucru pe care as putea sa il fac...Da, e socant adevaratul meu Eu, pentru ca sunt diferita, pentru ca am valori si idealuri diferite, dar nu uita, diferit nu inseamna prost.... Nu ma critica pentru ca nu vreau sa fac parte din turma, pentru ca eu o iau la stanga atunci cand toti cotesc la dreapta, nu ma judeca pentru ca sunt singurul cerc intr-o lume de patrate...
Am tacut cand vroiam sa vorbesc( pentru a evita dispute), am facut multe lucruri ce nu mi-au placut( pentru a fi acceptata de ceilalti sau placuta) mi-am facut rau singura pentru a fi in rand cu ceilalti...am reprimat fiecare pornire,sentiment, gand, idee, actiune...doar pt a nu iesi din tipar,doar pt a nu-i rani/dezamagii pe altii...Dar toate astea s-au adunat si nu mai au loc, e normal sa simt acum ca explodez....ma simt ca un cos de gunoi in care am permis altora sa-si vare toate mizeriile, ma simt ca un sac de box in care toti au lovit pentru a-si satisface orgoliul...
Sunt multe de spus si din pacate inca nu am curajul sa vorbesc atat de liber sa-ti spun direct motivele si in afara de asta, "You wanna know the truth,but can you handle it?".Crede-ma...ar fi intr-adevar un soc sa afli totul... nu ma cunosti poate decat 10% ...pentru ca am tinut mereu totul in mine....dar ...habar nu ai de nimic....poti sa ma critici cat vrei, sa crezi ce vrei despre mine...eu stiu adevarul...si sunt mai mult decat fericita ca totusi pretul platit nu e atat de mare, consecintele nu sunt atat de grave pe cat ar fi putut sa fie....sunt inca in viata....asta e destul....si pentru asta consider ca sunt puternica, pentru ca nu e zi in care sa nu cad, sa nu fiu tarata prin mocirla, dar mereu gasesc forta necesara sa ma ridic si sa o iau de la capat...
Mda, stiu, tu vei spune ca sunt slaba, vei spune ca nu am ambitie, ca nu duc nimic pana la capat, ca mereu ma razgandesc, mereu ma plang.Dar cine e mai slab, cel care face o gresela, isi da seama de ea dar continua in acelasi fel ca, deh, daca te schimbi prea des ce crede lumea despre tine,sau pur si simplu de teama schimbarii nu fac nimic.Eu spre deosebire de restul, daca vad ca am facut o greseala, incerc sa o indrept indiferent de ce spun altii....Daca azi spun da si maine nu, nu e pt ca as fi schimbatoare si nu stiu ce vreau.In zilele cand spun nu sunt puternica si ma pot impune, pot fi eu insami...in zilele in care spun da, cedez ispitei....Spre deosebire de altii care considera ca daca au cedat o data ispitei, de ce sa nu cedeze zilnic.Spre deosebire de altii eu lupt zilnic cu mine insami pentru a fi asa cum stiu ca trebuie sa fiu, asa cum am eu pretentia sa fiu....
Da,stiu ca probabil nu ai inteles nimic din ce am spus pana acum,dar numai pentru ca tu nu ai inteles nu inseamna ca nu am dreptate,nu inseamna ca ai dreptul sa ma judeci...
De-acum incolo vreau sa fiu eu 100% ....daca lumea e plina de oameni falsi, daca toti urmeaza turma, de ce sa fiu si eu asa?De frica?De ce sa nu am curajul sa fiu diferita?Vreau sa fiu eu chiar daca o sa-i dezamagesc pe toti, chiar daca o sa-i bucur pe cei care abia asteapta sa-mi ia locul,chiar daca o sa las in urma multi asa zisi prieteni care odata ce nu voi mai fi atat de usor de manipulat, se vor da disparuti....Vreau sa fiu cum vreau eu, indiferent ce vrei tu sa fiu....pentru ca o viata am si trebuie sa o traiesc in asa fel incat eu sa fiu multumita de ea...tu ai viata ta, traieste-o cum vrei si nu incerca sa imi impui mie ce sa fac...
Si ce daca nu vreau faima,bani, pozitie sociala, siguranta zilei de maine, o casa o masina, un barbat si un copil? Astea le poate obtine oricine si oricum sunt trecatoare....Eu vreau sa obtin mai mult, vreau lucruri care sa nu fie roase de timp, vreau eternitatea, ma condamni pentru asta?
Si am sa fiu Eu...indiferent ce crezi tu...pentru ca asa cum spunea si Maica Tereza, pana la urma totul e intre mine si Dumnezeu, nu intre mine si tine/voi....
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu