“Dar pe vremea aceea străzile erau ringul lor de dans, iar eu îmi târşâiam picioarele după ei, aşa cum am făcut toată viaţa cu oamenii care mă interesează, pentru că singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mântuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii..”
Haotic şi zgomotos, inocent şi curajos, simplu şi arzător, Pe drum e mai mult decât povestea călătoriei celor doi nebuni frumoşi ai Americii anilor 50’, Sal Paradise şi Dean Moriarty. Iar drumul nu e niciodată scopul, ci doar pretextul unei călătorii de regăsire a sinelui. Drumul e Dean Moriarty. Drumul e pofta de viaţă. E autostrada pe care nu conduci, ci te laşi condus. Acest Huckleberry Finn al secolului XX e mai mult decât sex, droguri, muzică jazz şi maşini în viteză, e povestea unei generaţii care s-a desprins de canoane pornind în căutarea unui sens.
Recenzia mea completa o puteti citi aici:
http://www.azicitesc.com/drumul-e-viata/
© 2012 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu