A cui e oare vina?Poate si a mea.Dar nu cred ca in totalitate.E si vina lor, a mediului in care am crescut,a destinului...Toti sunt vinovati, sau poate ca nu e vina nimanui.Ma intreb, oare sunt imatura pentru ca asa a fost sa fie, sau pentru ca asa vreau eu?Oare nu cumva refuz sa cresc?
"Ai doar 20 de ani" vor spune unii."Am deja 20 de ani" voi spune eu.Ca varsta ma simt deja "batrana".Dar oricat de "coapta" mi-ar fi mintea sau trupul, sufletul refuza sa treaca pragul,sa treaca de la copilarie la maturitate.Ciudat,cand aveam 15 ani toata lumea imi spunea ca sunt prea matura pentru varsta mea, ca am prea mult tupeu.Acum,dupa 5 ani toata lumea ma considera imatura, se intreaba ce-i cu atata timiditate .
N-as fi crezut, dar sunt dovada vie a faptului ca e posibil,oamenii pot regresa.Sper ca n-am sa ajung ca Benjamin Button, sa regresez intr-atat incat sa ma pierd de tot.Sa fie asta oare o incercare de a trai acele experiente de care n-am avut parte, sau am avut prea putin?Oare n-am fost copil destul?
Poate ca da.Poate din cauza faptului ca la 14-15 ani am fost mai mult decat trebuia sa fiu(ca si cum ar fi adaugat cineva din greseala ani vietii mele), acum,pentru a exista un echilibru, sunt mai putin decat trebuie sa fiu, decat pot sa fiu( ca si cum acum mi s-ar fi luat acei cinci ani care i-am primit cand aveam 15).
Poate ca am fost prea mult rasfatata.Poate din cauza ca am fost mereu tratata ca un copil( parintii refuza de multe ori sa vada c-au crescut copiii mari) am uitat sa cresc, sa fiu matura.Am trait intr-o zona de confort care nu mi-a permis sa ma schimb, sa ma dezvolt prea mult.Eu cred ca pentru a te maturiza ai nevoie de experiente sociale, de situatii extreme in care sa inveti sa iei decizii, sa iti asumi responsabilitatea, sa depinzi doar de tine.Cum as fi putut avea aceste experiente intre 4 pereti, sau din paginile unei carti?
Si totusi de ce trebuie sa fim maturi cand trebuie sa fim maturi?De ce atata graba sa crestem?E vreo regula vreo lege, care spune ca la 20 de ani trebuie sa fi matur si cu tupeu?Nu e oare alegere noastra cand sa iesim din cocon?De ce trebuie ca oamenii(oricat de bine intentionati ar fi) sa taie coconul in care ne aflam si ne elibereaza in lume cand inca nu suntem pregatiti.De ce nu inteleg ca noi trebuie sa facem asta, ca avem nevoie de tot acest chin,ca doar facand efortul de a ne elibera singuri ne putem dezvolta.
Vreau sa cresc.Vreau sa fiu om(nu copil)...candva.Dar lasa-ma sa cresc singura.Lasa-ma sa gresesc,sa imi asum vina, sa invat ca viata e si cu bune si cu rele.Sa scap de povara perfectiunii.
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu