Soareci si oameni,de John Steinbeck

 Cred ca a trecut mai mult de un an de cand mi-am propus sa citesc Soareci si oameni, de John Steinbeck.Mereu am amanat.Nu stiu de ce, mi-era teama ca nu o sa imi placa.Ma asteptam la un stil greoi, rigid...poate ceva in genul Virginiei Woolf.

Pana la urma s-a dovedit a fi o carte mult mai buna decat as fi crezut.E scurta,se citeste usor si cu mare placere.Pe mine m-a fascinat inca de la prima pagina.Limbajul e deosebit si-ti da impresia de familiaritate, de confesiune sincera.John Steinbeck are un stil simplu, lipsit de artificii, foarte direct as spune, pentru ca nu-ti epuizeaza mintea cu tot felul de complicatii, de sensuri ascunse.Si totusi nu-i lipseste profunzimea.

Chiar daca aest roman relateaza despre oameni,locuri si fapte din istoria Statelor Unite,din anii 30' , mesajul este cat se poate de actual.Unele lucruri nu se schimba niciodata.Oamenii se simt singuri si izolati, tanjesc dupa companie.Fiecare porneste in viata cu anumite vise, in care crede cu tarie,pana cand realitatea le smulge aceste vise, punandu-i in "banca" lor.

Titlul as zice ca ilustreaza tocmai felul in care oamenii,destinul lor, visele lor pot fi strivite tot atat de usor cum poti strivi niste soareci.Uneori fara sa vrei,sau paradoxal, din compasiune, exact cum Lennie omora soarecii prin simplul act de a-i mangaia.Exact cum  va sfarsi chiar el...odata cu visul sau...

Romanul este de fapt povestea lui George si Lennie, doi barbati atat de diferiti, si totusi legati printr-o stransa prietenie si care sunt nevoiti sa se mute de la o ferma la alta pentru ca Lennie mereu face cate o boacana.

 Este interesant de observat felul in care Steinbeck ne prezinta femeia in acest roman.Singurul personaj feminin este nora proprietarului fermei la care lucreaza George si Lennie.Femeia apare ca un obstacol,ca un "bocluc" ce duce la pierzanie.Ca o ispita  as indrazni sa spun, ca o...desfranata...cand de fapt tot ce cauta e compania unei alte fiinte, pe cineva caruia sa i se poata confesa.

La fel de interesant e si felul in care se foloseste de animale pe post de simboluri(de soareci, iepuri,caini).
De personaje n-ai cum sa nu prinzi drag, in special de Lennie care in ciuda staturii impresionante, e un "copil mare"
Cineva spunea ca sfarsitul previzibil.Ei bine, eu nu sunt de acord.Pentru ca la fel cum George si Lennie i-au facut pe altii sa creada in visul lor de libertate, tot asa am crezut si eu pana la sfarsit ca vor reusi..

Soareci si oameni e o carte din care avem multe de invatat : despre puterea unei prietenii, despre cat de important e sa credem in visele noastre pana in ultima clipa,despre faptul ca oamenii pot face rau si fara intentie,despre cum scapa oamenii de cei care le sunt inutili.

E o carte care ar trebui sa ne faca recunoscatori pentru ceea ce avem, cat de luxos traim in comparatie cu personajele acestei cartii pentru care o casa si-un "petic" de pamant era un vis atat de irealizabil in cele din urma.

E o carte scurta, dar despre care s-ar putea scrie atat de multe...deci o carte care merita citita.


"

— Imi dai soarecu' ala, ori ma faci sa te pocnesc?

— Ce sa-ti dau?
— Stii foarte bine ce, afurisitule. Da-ncoa soarecu'!
Lennie baga mana in buzunar, cu sovaiala. Glasul incepu sa-i tremure

nitel.— Da' de ce sa nu poci sa-l tiu? Nu-i a lu' nimeni soarecu' asta. Nu-l

furai. Il gasii mort, langa drum.

Mana lui George ramanea intinsa, poruncitor. Cu incetineala, ca un
caţel care nu vrea sa aduca inapoi mingea aruncata de stapanul sau,
Lennie se apropie, se dete inapoi, se apropie iar. George pocni din degete,
tare, si la acest zgomot Lennie ii puse soarecele in mana.

— Da' nu faceam m'ca rau cu el, George. Numa' ce-l mangaiam."

“Geaba citesti carti. Omu’ are nevoie de altii langa el”
 
“Omu’ se ticaloseste daca n-are pe nimeni. Fie cum o fi, da’ sa fie cineva langa tine. Iti spui io, striga, iti spui io, omu’ cand e prea singur se imbolnaveste.”

Cartea o puteti comanda aici:http://www.librarie.net/carti/38427/Soareci-si-oameni-John-Steinbeck
Sau o puteti citi/descarca aici:
Steinbeck, John - Soareci si oameni

© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved