As vrea sa spun ca mi-a placut,dar nu pot.Mi s-a parut o poveste mult prea...seaca,rece,care nu trezeste in mine nici un sentiment.Desigur, cei care apreciaza frazele scurte si la obiect, lipsa artificilor, si a substraturilor filozofice sau psihologice, vor spune ca e o carte pe gustul lor.Eu as zice ca e o carte "pe fuga" la fel ca lumea in care traim,potrivita cu generatia "fast"(daca avem fast food de ce n-am avea si fast book)Multi au sarit in apararea acestei carti spunand ca e "putin" dar "bun"..Eu nu cred in principiul "mult si prost/putin si bun" .
O carte scrisa dupa un tipar tipic: Doi indragostiti pe care ii desparte razboiul, se reintalnesc peste ani.Ea inca il iubeste, el si-a refacut viata alaturi de o alta.
Citate:
“In viata fiecaruia
se intimpla ca, dintr-o data, poarta trintita in nas sa se intredeschida, zabrelele
sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decit un poate, lumea sa se
transfigureze, un singe nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta.”
“Alerg spre iesire
ca sa ajung la poarta aceea si ca sa-i strig: Einar! Adio! Sa fii fericit pe pamint
sigur, aici ne inecam, curind ne vom scufunda cu totul, si — chiar daca scapam
— nu vom mai fi aceiasi...”
“Inca din prima mea tinerete, consideram ca fiecare om pe lumea
asta isi are al sau no man's land, unde
isi este propriul lui stapin. Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta
celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si
cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare
om, din cind in cind, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in
mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamina, sau o zi
pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o seara la alta
sau de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele.”
“Destinul cobora afectuos scara de la vechea-i caleasca si ma poftea sa ma
urc in ea. Dar daca priveai mai indeaproape vedeai ca-i o gluma urita: destinul
imi intindea o cursa... Ajunsesem chiar sa-mi spun: poate ca intotdeauna mi-am pus
prea multe intrebari. Unii nu se gindesc asa mult; acestia sint mai fericiti. Si
daca mi-as fi ingaduit, macar o singura data, sa nu ma gindesc? Ce-ar fi sa iau aceasta invitatie ca pe un lucru bun, sa
accept Venetia ca pe un dar, fara sa ma astept sa vad iesind vreun sarpe sau
vreun liliac din cutia cu ciocolata sau din buchetul de flori?”
“Acum, cind o usa
se deschide sau cind o fereastra se ridica, eu nu ma mai las podidita, ca altadata,
de lacrimi de recunostinta! Nu profit de toate prilejurile si nu ma inclin in
fata tuturor ingaduintelor. Dupa tot ceam vazut, nu mai am pofta sa fiu, in
nici o privinta, animalul pe care-l pui sa mearga la pas, pe care-l dresezi, pe
care-l trimiti unde vrei, pe care-l indopi sau il lasi sa moara de foame, pe
care-l pedepsesti sau il rasplatesti pentru ca a ascultat de comenzi.”
Cartea o puteti comanda aici:http://www.librarie.net/carti/58656/Trestia-revoltata-Nina-Berberova
Sau o puteti citi/descarca aici:
Nina Berberova - Trestia revoltata
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu