Desertul pentru totdeauna, de Octavian Paler


Desertul lui Paler este aidoma acelor istorii cu batrinul taran care-si presimte nesmintit sfirsitul, care isi cheama, deplin impacat, familia la capatii, cerindu-si iertare de la fiecare, sau, dimpotriva, mustrindu-l pe unul, avertizindu-l pe altul, impacindu-i pe cei certati si impartindu-si atent mostenirea, indicindu-i fiecaruia ce, cit si cum sa faca la inmormintare, totul intr-o liniste suverana, pentru care «moartea este singurul lucru sigur din viata», iar fatalitatea nu exista decit ca legitimare a normalitatii.” (Dan C. Mihailescu)

Desertul pentru totdeauna = O alta carte scrisa de Octavian Paler  ce nu m-a dezamagit.O carte in care mi-am recunoscut propriile temeri si in care Octavian Paler se confeseaza cu o profunda sinceritate.In care il cunoastem in primul rand ca om.


Randuri pline de intelepciune si care te indeamna sa meditezi asupra propriei vieti, dar mai ales, iti aminteste sa o traiesti in loc sa te pierzi in visare.Nota de pesimism, teama autorului si regretul resimtite pe alocuri te fac sa fi mai atent la fiecare aspect al vietii tale, dorindu-ti sa nu devii un "ratat", sa nu lasi viata sa treaca pe langa tine.


Cateva citate:
“E prima oara, cred, ca-mi inteleg esecurile. Pana acum, n-am avut niciodata taria de a recunoaste ca destinul meu a fost decis de defectele mele.”

“Se pare ca iubim de fapt ceea ce ne lipseste. 

“Toata viata m-am aparat, m-am ferit, am pus intre mine si ceilalti o bariera, am stat la panda. Nu m-am daruit in intregime, mi-am pastrat cai de retragere, mi-am protejat singuratatea, am fost "rac" si chiar mai rau decat atat, incarcerat in mine insumi, incat am preferat de multe ori sa-mi dramuiesc pasiunile decat sa nu le pot controla. Mi-a placut sa ma cred un "animal afectiv" si, chiar, am fost, dar am pus langa "animalul afectiv", ca gardian, un "animal rational". Probabil, aici s-a aflat sursa esecurilor mele. N-am putut fi un cerebral pur, nici nu mi-am lasat sensibilitatea neingradita.

“Dar ce stiu azi mai bine decat atunci cand credeam, invartind limbile ceasului
desteptator, ca timpul poate fi dat inapoi? Poate, doar ca mecanismul iluziilor se strica si el, ca orice mecanism.

Copilaria = varsta de aur. Tot ce urmeaza e decadere. Exil. Nostalgie a nestiintei pierdute.“

“Viata nu e o opera de arta. E, mai degraba, un bazar in care gasesti de toate, inclusiv nimicuri. “

"Intr-o zi, vei afla si tu, baiete, ca nu moartea e greu de infruntat, ci viata".

“Exista lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facand greseala sa le cauti le pierzi.

"Dumnezeu n-are nevoie de credinta ta. Tu ai nevoie sa crezi in El. Iti inchipui, cumva, ca Dumnezeu depinde de tine? Dumnezeu nu exista ca sa-i ceri tu ceva. Abia dandu-i, esti vrednic de El. Intelegi?"

“Incep sa nu mai fiu sigur ca singuratatea e oglinda cea mai limpede in care te poti privi.

“Fericirea nu exista decat dupa ce ai pierdut-o.“

“Dupa parerea doctorului Luca, un visator poate oscila intre realitate si reverie ca un clovn intre ras si plans.“

Cu o usurinta pe care n-o pot pune decat pe seama superficialitatii, am neglijat, sistematic, ceea ce oameni din Lisa au intuit instinctiv; ca lumea nu e facuta pentru visatori; mai ales pentru visatorii care se multumesc sa-si viseze viata. In principiu, civilizatia nu suprima “gorila” din noi, ci “copilul”. Dar inclusiv in existenta mea as putea gasi dovezi ca, dupa ce ne “civilizam” si ne “educam” instinctele, ne pomenim, intr-o zi, obositi si bantuiti de indoieli. In fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil sa dau un raspuns cinstit.

Intelepciunea e plina de restrictii: sa nu faci, sa nu dregi, sa te abtii. Or, daca retinerile ar avea valoare, ar insemna ca eu am fost de mic intelept. Lipindu-ma de ziduri, stand mereu in defensiva, am facut ce recomanda inteleptii. Si ce-am reusit? Sa trec niste “balti”. Am pierdut nenumarate ocazii de a iesi din barlogul vietii interioare. M-am umplut de melancolii, precum cainii de purici. M-am ales cu intelegerea ireparabilului.

Sau o puteti citi/descarca aici:Octavian Paler - Desertul Pentru Totdeauna





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

2 comentarii:

Anonim 27 aprilie 2013, 12:33  

I always spent my half an hour to read this web site's articles or reviews every day along with a cup of coffee.

my web-site :: diet plans for women to lose weight

Anonim 28 aprilie 2013, 13:12  

continuously i used to read smaller articles which as well clear their motive, and that is also happening with this post which I am reading here.


Feel free to surf to my page waist to hip ratio

Trimiteți un comentariu