Povestiri orientale, de Marguerite Yourcenar

Pe zi ce trece sustin tot mai mult cat de importanta e  imprejurarea in care citesti o carte.Un singur moment in care atentia iti este distrasa de altceva e suficient pentru a-ti scapa esenta unei povesti,pentru a o cataloga drept banala, lipsita de valoare.E exact ce mi s-a intamplat mie la prima lectura a cartii .Abia recitind-o am reusit sa surprind anumite aspecte.

Sunt carti pe care citindu-le poti sa sari peste o pagina sau chiar mai multe, fara sa pierzi nimic,si sunt carti  precum cea scrisa de Marguerite Yourcenar,Povestiri orientale,in care un singur rand pierdut sau citit cu neatentie face ca farmecul povestii sa-ti scape printre degete.

Cartea contine 10 povestiri,din care patru sunt transcrieri, mai mult sau mai putin libere ale unor basme si legende autentice.Izbavirea lui Wang-Fo pleaca de la un apolog daoist din China veche;Zambetul lui Marko si Laptele mortii provin din doua balade balcanice medievale.Kali deriva dintr-un mit hindus.Cel care le-a iubit pe nereide si Vaduva Aphrodissia au ca punct de pornire fapte diverse ori  superstitii din Grecia.Sfanta-Fecioara-a-Randuneleor este dimpotriva,o fantezie personala a autoarei.In Cea din urma dragoste a printului Ghenghi personajele si cadrul povestirii sunt imprumutate de la romanul Ghenghi-Monogatari  al romancierei  Murasaki Shikibu.Moartea lui Marko Kralievici are ca punct de plecare un fragment dintr-o epopee sarbeasca .Mahnirea lui Cornelius Berg a fost conceputa pentru a servi drept incheiere unui roman.

Dintre cele 10 povesti, cel mai mult mi-au placut Izbavirea lui Wang-Fo si Kali.Mi-a placut in mod deosebit ideea cu pictorul care a disparut in marea din propriul tablou.Ma ducea cu gandul la felul in care si noi oamenii ne pierdem in realitatea pe care am creat-o, uitand ca nu e decat o iluzie.Ne pierdem in propriile vise si uitam sa traim.Uneori nu mai distingem granita dintre real si fantastic.E incredibila puterea noastra de creatie, imaginatia, dar nu e tocmai un lucru bun cand cadem in mrejele propriilor plasmuiri.

Ceea ce altii lauda, naturaletea laconica cu care sunt schitate aceste povesti, e singurul lucru care mie nu mi-a placut la acestea.Cred ca uneori, incercand sa rezumi o poveste, lucrurile pe care le omiti ii rapesc din puterea de fascinatie.Vei simti mereu ca ceva lipseste.


Cateva citate:

"M-ai mintit, Wang-Fo, batrane impostor: lumea nu este altceva decat o ingramadire de pete confuze , manjite pe vid, de un pictor zanatic, sterse mereu de lacrimile noastre."


"El a iesit din lumea faptelor si a intrat in cea a amagirii, si cateodata ma gandesc ca amagirile sunt poate chipul pe care il iau, in ochii oamenilor de rand, realitatile cele mai ascunse si cele mai adanci."


"Capul meu neprihanit a fost insotit cu un trup blestemat, spuse ea.Vreau si nu  vreau, sufar si simt placere, mi-e sila de viata si frica de moarte.Nici unul dintre noi nu e intreg, zise inteleptul.Toti suntem mai multe lucruri deodata, crampeie, umbre, naluci.Veacuri dupa veacuri, toti numai ne-am inchipuit ca plangem, ca ne bucuram."

E o carte pe care o recomand oricui.


Cartea o puteti comanda aici:http://www.librarie-online.com/povestiri-orientale-p-14594.html
 Sau o puteti citi/descarca aici:
Marguerite Yourcenar - Povestiri orientale


 P.S.  : Si mai fermecati ati fi de aceasta carte daca ati alege-o in format audio.(Lectura:Oana Pellea).Preferabil sa o ascultati seara inainte de a adormi, cu ochii inchisi.Ati fi pe loc transportati in acea magica lume orientala.Ce ar putea fi mai placut de atat,de a recrea acea atmosfera de demult, din copilarie, cand parintii va citeau seara inainte de culcare.




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved