Romanul Strainul,
scris de Albert Camus, a aparut in 1942. Acesta face
parte din „ciclul
absurdului”, o trilogie
compusa din romanul „Strainul”, eseul Mitul lui Sisif si piesa de teatru Caligula,
constituind fundamentul filozofiei camusiene: absurdul, din cadrul existentialismului. Pe baza acestui roman, tradus in 40 de limbi, Luchino Visconti a realizat o adaptare cinematografica in
1967.
Mi-a placut si nu mi-a placut aceasta carte.Din partea unui autor preum Camus ma asteptam la mai multa analiza si la un ton mai serios, mai tragic, pe cand in Strainul el l-am gasit a fi un ton plictisit,glumet.E buna.Dar e si enervanta.Nu cartea in sine, ci personajul, Meursault, sau mai bine spus comportamentul lui.Te scoate in sarite felul lui de-a fi, de a reactiona.Cu aceasta ocazie, prin prisma acestui personaj mi-am dat seama cat de enervanta poate fi propria mea nepasare, pentru ca da, trebuie sa marturisesc ca ma aseman lui Meursault in aceasta privinta.
.
E o carte care te duce cu gandul la Kafka-Procesul, atat datorita temei-absurdul, cat si al unui alt lucru ce il au in comun cele doua opere si anume procesul.Si totusi exista o mare diferenta intre cele doua.Lumea lui Kafka e una absurda, dar in care eroul incearca sa fie rational, sa gaseasca o logica in tot ceea ce i se intampla.In schimb, la Albert Camus, se pastreaza aceiasi lume absurda, dar omul nu incearca sa caute vreun sens in viata lui, in tot ceea ce se petrece.La Camus, eroul cartii se resemneaza in fata destinului, il accepta si nu incearca sa il inteleaga.Nu se revolta.
Meursault e un personaj detasat.E ca si cum nimic nu i s-ar intampla lui.Ca si cum ar fi partas la toate astea doar ca un spectator.Si oricat de enervant ar fi asta pentru cititor la inceput, pe parcurs nu doar ca te obisnuiesti cu el, ci esti tentat sa-i dai dreptate.Felul in care el se poarta nu e altceva decat o filozofie de viata, si una chiar destul de populara printre cunoscatori.
Reactiile lui sunt de multe ori de-a dreptul comice.Cel putin pe mine m-au amuzat.Mai ales acel "Mi-e indiferent" care ii este caracteristic.( la fel si mie).
Faptul ca nu se revolta nu se lupta, toata aceasta detasare a lui, te-ar face sa-l crezi un om nu prea dotat intelectual, ci unul care a ajuns sa isi traiasca viata in mod mecanic.Eu nu sunt de acord cu acest luru dimpotrica, il consider un tip deosebit de inteligent.Si curajos, pentru ca e in stare sa spuna adevarul pentru ca are curajul sa se abata de la normele societatii si sa traiasca asa cum simte el nevoia.De ce inteligent?Exact datorita aspectelor pentru care este condamnat de ceilalti pentru ca nu plange, pentru ca regreta.Sincer, nici eu nu vad ce sens ar avea.Oricat de mult ai plange sau ai regreta nu vei schimba nimic, ce e facut, facut raman.Sa faci aceste lucruri ar insemna ca nu poti merge mai departe, ca ramai ancorat in trecut.Iar Meursault probabil ca stie acest lucru, tocmai de aceea el actioneaza intr-un mod ce pare absurd.E un om de admirat pentru sinceritatea sa si pentru faptul ca nu e asemenea celorlalti,e un om fara masti, fara o mie de fete
.Iar condamnarea lui o vad mai degraba ca pe o condamnare de catre societate a celor care nu urmeaza turma(indiferent ca modul lor de viata e unul corect sau dimpotriva unul mult mai bun).El devine un Strain pentru ceilalti, doar pentru ca alege alt mod de viata.Pentru ca refuza sa intre in jocul vietii si sa piarda timp inutil incercand sa analizeze,incercand sa se prefaca a fi altceva decat e in realitate.
Chiar daca eu nu cred intr-o lume absurda si lipsita de sens, chiar daca (in ciuda asemanarii cu personajul in ceea ce priveste idiferenta) nu ma pot desprinde de obisnuinta de a analiza totul sau a cauta un sens vietii, e o carte care mi-a placut.Nu pentru felul in care e scrisa, pentru actiune, ci pentru personajul Meursault.
“Mama spunea
adesea ca nu esti niciodata pe deplin nenorocit.”(oricat de pesimista ar parea cartea pentru unii, eu zic ca nu e, si tocmai asta dovedeste citatul de mai sus)
“Iti faci intotdeauna
idei exagerate despre ceea ce nu cunosti. Eram nevoit sa constat ca, dimpotriva,
totul era simplu : masina este la acelasi nivel cu omul care se indreapta spre
ea. Ai merge spre ea asa cum ai merge in intimpinarea unui om. Si asta era de
asemenea penibil. Urcarea pe esafod, ascensiunea in plin cer, imaginatia gasea in
acest caz de ce sa se agate. Dar aici, mecanismul strivea totul: erai ucis cu
discretie, cu putina rusine si multa precizie. “
putin in rationamentul
meu ,acest gol teribil pe care-l simteam in mine la gindul a douazeci de ani de
viata care va sa vie. Dar n-aveam decit sa-l inabus, inchipuindu-mi ce ar fi gindurile
mele peste douazeci de ani, cind va trebui totusi sa ajung acolo. Devreme ce
murim, cum si cind n-are importanta, e evident.”
“Daca as fi fost
nevoit sa traiesc in scorbura unui copac uscat fara alta ocupatie decit sa
privesc culoarea cerului deasupra capului meu, incetul cu incetul m-as fi obisnuit.
As fi asteptat trecerea stolurilor de pasari calatoare sau ciocnirea norilor asa
cum asteptam aici cravatele bizare ale avocatului meu si asa cum, intr-o alta
lume, rabdam pina simbata ca sa string in
brate trupul Mariei. Ori, gindindu-ma bine, nu eram intr-un pom uscat.
Altii erau mai nenorociti decit mine. Asta era de altfel o idee de-a mamei si
ea o repeta adesea, ca pina la urma te obisnuiesti cu toate.
Dar in acel
moment ma si obisnuisem sa nu mai fumez si aceasta pedeapsa nu mai exista
pentru mine.”
“A incepe
sa gandesti inseamna a incepe sa fii ros pe dinauntru.”(cata dreptate are aici, cu cat gandesti mai mult, cu atat mai tare te rod gandurile, precum un sobolan roade o haina veche pana ce nu mai ramane nimic din ea)
“Libertatea
este dreptul de a nu minti.”(paradoxal poate...caci a nu minti se presupune ca e o obligatie, nu un drept...si totusi sunt cazuri in care nu ai dreptul sa spui adevarul....cei ce spun adevarul ajung mereu sa fie condammnati).
ceea ce avea sa
vina, de ziua de azi sau de cea de maine. “
Cartea o puteti comanda aici: http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-103-786-8/Albert-Camus__Strainul-Ciuma-Caderea-Exilul-si-imparatia
Sau o puteti citi/descarca aici:
Albert Camus - Strainul
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu