Zeii insisi,de Isaac Asimov

Si daca as fi citit cartea fara sa stiu autorul,n-aveam cum sa nu imi dau seama ca e vorba de Isaac Asimov.Sunt anumite particularitati ale stilului sau care il fac inconfundabil.Si mai ales sunt temele pe care le abordeaza.

Prima parte a cartii nu mi-a placut.Mi s-a parut ca seamana mult prea mult cu Ultima intrebare.Eram oarecum dezamagita vazand ca si aceasta carte se invarte in jurul unui subiect asemanator, al unui "ce se va intampla cand/daca..?"

Nici ultima parte nu mi-a placut.A fost atat de diferita, atat de...nepotrivita cu stilul lui Isaac Asimov.Iar personajele Hallam si Barron Neville m-au scos din sarite.

Si  totusi, a doua parte, cea intitulata"zeii insisi" a fost perfecta, compensand banalitatea capitolului initial si a celui final.Asimov isi dovedeste inca o data talentul, prin lumea pe care o construieste.Un univers atat de diferit de ceea ce ne asteptam.O lume in care cuplurile sunt formate din trei persoane: un Rational, un Parental si o Emotionala.O lume in care fiintele se hranesc cu energie solara.

O carte care as putea spune ca...este si despre mandrie,despre incapatanare.O carte in care personajele iti dovedesc ca nu trebuie sa te fi nascut geniu intr-un domeniu ca sa poti realiza lucruri marete, sau sa faci anumite descoperiri.Tot ce iti trebuie este dorinta de cunoastere,curiozitate,intuitie,inteligenta emotionala.Este o carte care iti  arata ca poti fi orice iti doresti, nu neaparat ceea ce te-ai nascut( exact asa cum Dua desi era o emotionala, era in stare si sa rationeze)

 Trebuie sa recunosc ca pe alocuri am fost plictisita de numeroasele notiuni stiintifice.Dar in acelasi timp m-au facut sa imi doresc sa fi stiut mai multa fizica si chimie pentru a le intelege mai bine.

Initial cand m-am apucat de citit aceasta carte,judecand dupa titlu credeam ca subiectul se va axa pe lumea zeilor-ceea ce m-ar fi surprins intr-un roman scirs de Asimov-dar ma inselasem.Presupun ca titlul are legatura cu urmatorul citat din carte: "Schiller, un dramaturg german de-acum trei secole, intr-o piesa despre Ioana D'Arc, a spus: <<impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zada>>".

 Ceva tipic personajelor lui Isaac Asimov , dar care caracterizeaza atat de bine lumea in care traim, este ignorarea pericolului si siguranta ca  daca e sa se intample ceva rau aceasta va fi peste mult mult timp, cand noi nu vom mai fi in viata: "Chiar daca, intr-o buna zi, topirea va deveni imposibila si Cei Moi vor pieri, asta se va intimpla cu mult, mult dupa ce cu totii am fi murit, lipsiti de hrana, daca n-am utiliza celalalt Univers."

"Toate sursele de energie din universul nostru se epuizeaza. Nu putem face nimic. Totul curge la vale intr-o singura directie si putem forta o temporara urcare inapoi, doar folosind avantajul unei < adincimi > mai mari in vecinatate. Daca vrem energie folositoare si vesnica avem nevoie de un drum care s-o ia la vale in ambele sensuri. Acesta e un paradox in universul nostru; este logic ca atunci cind cobori intr-o directie, sa urci in directie opusa."

N-as putea spune ca a fost o carte extraordinara, care m-a tinut cu sufletul la gura sau m-a impresionat in mod deosebit.Si totusi e o carte buna, pentru simplul fapt ca te face sa iti pui anumite intrebari.



 Cartea o puteti comanda de aici :http://www.cartile.ro/?p=editors&ed=Teora&limit=0,20&page=1

Sau o puteti citi/descarca aici:
Asimov - Zeii insisi


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved