"Ai grija ce iti doresti. Eu am simtit aceasta
pe pielea mea. Dorintele sunt brutale si neiertatoare. iti ard limba de indata ce le-ai rostit si nu mai poti sa le retragi.
"
O
carte care incepe asa n-are cum sa nu-ti capteze atentia.E ca si cum ai fi avertizat ca patrunzi intr-o lume fabuloasa, plina de mituri.
Un basm pentru adulti as putea spune.O lume in care granita dintre real si fantastic dispare.
O fetita isi pune o dorinta.Mama ei moare intr-un accident de masina.(V-ati prins care fusese dorinta?).Acest lucru o va bantui 30 de ani de-acum incolo si o va transforma in ceea ce ea numeste Regina de gheata.
Ea devine obsedata de ideea de moarte.Din nou isi pune o dorinta si este lovita de fulger.Dar supravietuieste si ajunge sa-l cunoasca pe Lazarus Jones(un alt supravietuitor al fulgerului,care fusese mort timp de 40 de minutes si-apoi a revenit la viata.).Astfel femeia de gheata incepe o relatie cu barbatul de foc.Nu stiu de ce dar Lazarus e personajul meu preferat.
O poveste despre iubire, pierdere,transformare si vindecare.Despre oameni care-si ascund adevarata natura.Fiecare om are o poveste care-i motiveaza comportamentul.Viata nu trebuie sa o percepem ca fiind alba sau neagra.De multe ori vedere ne este incetosata si judecam gresit lucrurile exact asa cum in Regina de gheata personajul principal se invinovateste pentru moartea mamei,crede ca nimeni nu o place.
Invatam ca trebuie mai intai sa inveti sa te iubesti/accepti pe tine, ca sa poti sa le faci loc si altora in viata ta.Uneori e nevoie de un eveniment tragic care sa te trezeasca la realitate, sa produca o schimbare.
Si ce este oare Regina de gheata daca nu o metafora a zidului de gheata,pe care fiecare dintre noi il construieste in jurul sau din cauza temerilor.Ne inchidem in noi, ne ascundem in intuneric,de teama ca odata ce vom dezvalui adevarata noastra fata vom spulbera vraja si nu vom fi acceptati.Ne simtim vinovati si nedemni de fericire asa sa ne ascundem de ea.
Cateva citate:
"Sunt oamenii atrasi unul
de altul din cauza povestilor pe care le poartă in ei?"
"Povestea este intotdeauna despre cautarea
adevarului, indiferent de ce
putea aduce
cu sine. Chiar cand nimic nu era ceea ce parea a fi, cand totul era ascuns,
exista un centru de
care nici eu nu puteam fugi: cea care, cu
adevarat, eram, ceea ce simteam, ceea ce
eram in sinea mea."
"Cel
mai bun fel de-a muri este în timp ce traiesti."
“Care este diferenta dintre dragoste si obsesie? Nu
te-au facut amandoua sa
stai treaz noaptea, sa bantui pe strazi, o victima a propriei tale
imaginatii,
a propriei inimi? Nu te-ai scufundat in amandoua, cu capul inainte, in
nisipuri
miscatoare? Nu era fiecare barbat indragostit un prost si fiecare femeie
o
sclava? Dragostea era ca ploaia: s-a transformat in gheata sau a
disparut. Acum
o vezi, acum nu o mai gasesti, indiferent cat mult cauti. Dragostea s-a
evaporat; obsesia era mai reala; durea, ca un ac in fund, o piatra in
pantof.
Nu disparea intr-o clipa. Un telefon de dimineata plin de regrete. O
scrisoare
care spunea, Draga, la revedere din partea mea. Obsesia avea un gust
familiar.
Ceva ce stiai de o viata. Se instala si statea la panda; ramanea cu
tine."
“Am pus trandafirii in congelator pentru a
doua zi. Pastrare la rece pentru o inima rece.”
“Puteam sa-mi pun o dorinta si sa o transform in
sange Si oase. Asta cum i s-ar parea? Aveam gheata in vene; eram mai rece si
mai distanta decat o planeta intunecata si lipsita de soare. Daca asta voia, in
acest caz puteam fi femeia perfecta pentru el.”
“A
umplut cada cu apa. Tot ce puteam auzi era apa de la robinet. Am inteles ca era
singurul mod in care puteam fi impreuna – elementele cele mai atrase unele de
altele sunt cele care se distrug unele pe altele. M-am aplecat si am pus o mana
in cada, improscand in toate partile. Apa era rece ca gheata. O simteam pana pe
sira spinarii.”
“- Nu intelegi? Nu ascunzi ceea ce crezi ca
este frumos. Ascunzi ceea ce nu este in regula. Ascunzi ca esti un monstru.”
“Nu-i de mirare ca ma tineam departe de bunatatea
oamenilor; imi facea mai mult rau. Poti sa lupti impotriva cruzimii, cu
unghiile si cu dintii, dar compasiunea te copleseste, te ia cu totul, te face sa
fii constient de toate greselile.”
“cand esti impreuna cu cineva, ti se pare ca esti
unica fiinta care nu e singura. Atat de diferit, deoarece atunci cand esti indragostit,
asta-i ironia: iti simti singuratatea atat de tare incat te doare. Atunci cand
nu sunt cu tine.”
Am citit-o acum un an si ceva.Dar e una din putinele carti ce mi-au ramas intiparite atat de bine in minte.De ce?Poate pentru ca m-am regasit si eu printre exemplele din carte.Cert este ca sunt multe femei care s-ar recunoaste in cazurile prezentate.E o carte pe care eu o recomand oricarei femei.O carte care te ajuta sa te cunosti mai bine, sa iti observi comportamentul, anumite tipare care s-au format de-a lungul anilor.O carte cu multe raspunsuri la intrebarile tale.
Unii psihologi considera ca e gresit sa cautam cauza problemelor( din prezent) in trecut,in copilarie.Eu sunt de acord cu Robin Norwood(psiholoaga) care spune ca felul in care s-au dezvoltat relatiile cu parintii(sau cu alte persoane) in copilarie, afecteaza puternic felul in care relationam(cu barbatii) in prezent.O spun din experienta.
Iubirea se preupune ca e un sentiment placut.Nu si in cazul in care e in exces.Pentru ca da,se poate iubi prea mult,si astfel iubirea se transforma in suferinta.Acesta este subiectul cartii lui R.Norwood,femeile care iubesc prea mult.Din aceasta carte aflli daca si tu faci parte din aceasta categorie.Afli care sunt motivele pentru care alegi mereu parteneri nepotriviti si alegi sa ramai intr-o relatie care iti dauneaza.Dar de asemenea inveti cum sa depasesti aceasta situatie, cum sa scapi de tiparele care te-au adus mereu in aceasta ipostaza,sa te vindeci.
Cateva fragmente din carte:
„Daca parintii s-au
raportat la noi in maniera ostila, critica,
brutala, manipulativa,
sufocanta, superprotectoare, sau altfel
spus, improprie, asta simtim
noi ca e „bine" pentru noi cand
intalnim pe cineva care
exprima, fie si foarte subtil, tonuri ale
acelorasi atitudini
si comportamente."
“Femeile care iubesc obsesiv
sunt
impovarate de teama -
teama de singuratate, teama de a nu fi
demne de iubire, teama de a nu fi ignorate, abandonate
sau
distruse. Ne daruim dragostea in speranta ca barbatul de care
suntem obsedate ne va
alunga temerile. in loc de asta, temerile
si obsesiile noastre se
adancesc pana intr-atat, incat dorinta de
a darui dragoste pentru a
primi, la randul nostru, iubire, devine
izvorul de energie al vietii
noastre. Si pentru ca strategia
noastra nu da rezultatele
scontate, ne straduim si iubim si mai
mult. Iubim peste masura.”
“Al tau e, poate, rolul
de salvator. Pentru femeile care iubesc
prea mult, e ceva obisnuit
si linistitor sa simta ca au grija
(manipuland si controland)
de o alta persoana. Din viata lor
haotica si/sau carentiala,
ele au ales aceasta cale ca modalitate
de a se simti in siguranta,
si de a castiga o oarecare acceptare
de sine. Ele procedeaza
astfel cu prietenii, cu membrii familiei si
adesea, si in cariera.
Sau poate joci rolul de
persecutor, femeia inclinata sa gaseasca culpa,
sa arate cu degetul si sa
indrepte lucrurile. Iar si iar, aceasta
femeie recreeaza lupta cu
fortele intunecate care au invins-o in
copilarie, sperand sa invinga
in lupta acum, la maturitate.
Suparata din copilarie si
cautand sa se razbune in prezent
pentru trecut, ea e luptatoarea,
razboinica, oratoarea, scorpia.
Ea simte nevoia sa
pedepseasca. Ea cere scuze, recompense.
Si, in sfarsit, poti fi
victima, cea mai neajutorata din cele trei
roluri, negasind nici o
optiune, decat sa fii la cheremul
comportamentului celorlalti.
Poate ca, intr-adevar, n-ai avut ce
face in copilarie si ai
fost o victima nevinovata a intamplarilor,
dar acum rolul este atat
de binecunoscut, ca iti poti trage forta
din el. Exista o doza de
tiranie in slabiciune; moneda ei este
De Kobo Abe am auzit acum vreo doi ani,cand vazusem un coleg citind Femeia nisipurilor.Mi-a atras atentia titlul .Ma ducea cu gandul la un subiect mai ...fantezist.N-am ajuns sa o citesc atunci, uitasem de ea intre timp.Zilele astea am dat din nou peste ea asa ca am zis hai sa o citesc!(noaptea trecuta).N-as putea sa spun daca mi-a placut sau nu .Poate din cauza ca ma asteptam la altceva.Sau poate ca pur si simplu am prea multe asteptari atunci cand citesc o carte.Da, cred ca asta e, sunt un cititor foarte pretentios.Dar e si normal.Eu nu citesc doar ca sa imi ocup timpul, sa evadez din realitate.Imi plac cartile in care sa ma regasesc, cartile care imi ofera raspunsuri la intrebari, care sa contina un bogat substrat psihologic,filozofic.
Dar sa revenim la Femeia nisipurilor.Pe scurt, cam asta e povestea:un profesor pasionat de entomologie,pe nume Nikki Jumpei pleaca in desert sperand sa gaseasca o noua specie de insecte.Ajuns intr-un sat cu casele ingropate in nisip, cautand adapost, el se trezeste sechestrat alaturi de o vaduva si silit la o munca sisifica de indepartare a nisipului.
Ce sa va mai spun despre acest roman?
Din cate am vazut pana acum e foarte apreciat.Majoritatea celor care l-au citit spun ca le-a placut.Parca pe masura ce scriu incepe sa imi placa si mie.Dar totusi raman la parerea mea initiala si anume ca desi e o carte bine scrisa, nu e pe gustul oricui.
Tema cartii trebuie sa recunosc ca e foarte originala.Interesant este si rolul atribuit nisipului, care pare de fapt personajul central.El accentueaza fragilitatea conditiei umane si reprezinta un protest fata de ideea de stabilitate:"Nisipul este antiteza formei"
Cartea este o meditatie asupra
conditiei umane.Se fac referiri la mitul lui Sisif. Surprinzator este faptul ca, desi initial individul se revolta impotriva
absurdului existentei cotidiene,in final se adapteaza si isi accepta
destinul,chiar daca se poate oricand elibera.
Datorita prezentei absurdului, pe mine acest roman m-a dus cu gandul la Procesul lui Kafka, dar si la Iona de Marin Sorescu.Mesajul pe care il percep eu e acela ca destinului nu i te poti impotrivi.Ca oricat ai incerca, te prinde in mrejele lui si odata ce te adaptezi nu-ti mai doresti sa schimbi ceva.
Dar in afara de asta, am impresia ca cei care accepta absurdul sunt aceia care-i inteleg rostul.Sunt indivizi care nu-si gasesc menirea intr-o societate obisnuita.Ei isi afla locul doar in absurdul pe care initial il resping. Cateva citate: “Dar poate fi oare considerata stabilitatea o
conditie absolut indispensabila pentru existenta ? Nu cumva odioasa lupta pentru intrecere
apare tocmai pentru ca incercam sa ne mentinem intr-o
pozitie imobila? Daca am renunta la
aceasta pozitie si ne-am lasa dusi de
miscarile nisipurilor, lupta ar inceta repede”
"Singura cale sa eviti munca este sa
muncesti. Nu munca in sine este pretioasa ; ci faptul
ca invingem munca prin munca. Adevarata
valoare a muncii salasluieste in puterea
renuntarii la sine"
"Totusi exista o lege a probabilitatii,
conform careia sansa de reusita este direct proportionala cu
Este o carte fascinanta care mi-a
acaparat atentia inca de la primele pagini.Despre Casa somnului, de Jonathan
Coe am aflat citind o alta carte cu
un subiect asemanator-Dormi,de Annelies Verbeke.Acum pot in sfarsit sa fac
comparatii si sa trag o concluzie:cartea lui Coe este mult mai complexa
din toate punctele de vedere.
Nu e o carte care iti mentine
interesul constant, ci pe masura ce actiunea evolueaza,devii tot mai
interesat.Mereu apare cate un element care te ia prin surprindere.
De fapt totul e interesant la acest
roman, atat modul in care este construita naratiunea(alternarea
prezentului cu trecutul),cat si relatiile care se stabilesc intre
personaje si felul in care evolueaza pe parcurs.
Tema centrala a cartii este somnul,mai precis
tulburarile de somn
Interesant este si spatiul in care
este plasata actiunea.Campusul universitar Ashdown(in trecut) devenit in
prezent clinica doctorului Dudden, specializat in tratarea celor care au
probleme cu somnul(narcoleptici,insomniaci,cei care vorbesc in somn).Ciudat e faptul ca fosti
studenti ai universitatii in trecut,ajung in prezent sa fie tratati in
aceasta clinica.Chiar doctorul,Gregory Dudden fusese unul dintre
studenti.Acest doctor mi se pare unul dintre cele mai interesante
personaje.E atat de obsedat de somn incat pare mult mai nebun decat cei pe
care ii trateaza.Demna de mentionat este ideea lui ca somnul este boala secolului ce reduce o treime din
viata omului(partial ii dau dreptate,cu cat dormi mai putin cu atat mai
mult timp iti ramane pentru alte activitati,si aici eu sunt un exemplu
perfect,nedormind prea mult,mi-am permis sa citesc in fiecare noapte cate
un roman).Ideile obsesive ale doctorului,experimentele sale,imi aduc
aminte de un alt doctor,personaj al cartii lui John Saul,Umbra(o carte pe
care de asemenea o recomand)
Firul epic se tese in jurul a patru
destine,patru personaje principale:narcoleptica Sarah care de multe ori nu
poate distinge visul de realitate,senibilul Robert care se indragosteste
de aceasta, Terry un cinefil insomniac ce ajunge sa nu doarma mai mult de
5 minute pe noapte,Gregory studentul la psihiatrie si fost prieten al lui
Sarah, ajuns in prezent doctorul Dudden.
Cel mai surprinzator este gestul din
final,schimbarea la care recurge Robert din dragoste obsesiva pentru Sarah
In loc de citate inchei cu poezia pe care Robert o scrisese pentru Sarah:
Dupa primele 50 de pagini eram tentata sa las cartea din mana.Ma bucur ca nu am facut-o.Inceputul e intr-adevar plictisitor si debusolant,caci te pierzi printre atatea personaje ce par a-si fi ratat destinul.Cartea am putea spune ca este constituita din doua parti:inceputul in care este prezentata viata fiecarui personaj,si partea a doua in care destinele personajelor se unesc,mai exact calatoria lor pe mare si apoi prin labirint.
Ceea ce atrage atentia la acest roman este in primul rand faptul ca L.Durrell l-a construit in jurul mitului cretan(labirintul,minotaurul).Dar ceea ce ii da cu adevarat valoare este impletirea realului cu mitologicul,dimensiunea psihologica si cea spirituala a romanului.
Subiectul este simplu:un grup de britanici(un pictor pe nume Campion,un medium-Fearmax, sotii Truman,Dra. Virginia Dale,Dra. Dombey capitanul Baird, si lord Graecen)pornesc intr-o calatorie spre Creta unde isi propun sa viziteze labirintul din apropierea localitatii Cefalu.Motivul acestei calatorii este pentru majoritatea acela de a-si vindeca anumite traume.Calatoria prin labirint are si o valoare simbolica,ei fiind intr-un moment de cotitura al vietii.Ceea ce se petrece in labirint ii pune fata in fata cu o criza, fiind nevoiti sa gaseasca o rezolvare, deci sa-si depaseasca trauma/impasul.Oare cati dintre ei vor gasi iesirea din labirint?Cert este ca soarta fiecarui personaj va avea o semnificatie alegorica,alegerile pe care le fac in incercarea de a se salva sunt cele care le contureaza destinul.
Cateva citate:
"La urma urmei daca privesti moartea ca fiind continuarea unui proces care se desfasoara deja de o buna bucata de vreme,nici nu mai e ceva chiar atat de grav cum pare in realitate"
"Ne indreptam simbolismul interior spre exterior in lumea din jur, intr-un inteles deosebit de real noi cream lumea din jur,pentru ca o facem sa reflecte chiar simbolismul nostru interior,valabil numai pentru noi.Fiecare din noi duce cu sine are in el o masinuta de facut mituri care de multe ori incepe sa functioneze fara ca noi sa ne dam seama de asta.Astfel s-ar putea spune ca ne conducem existenta folosind o logica poetica extraordinar de exigenta obtinem exact ceea ce cerem, nici mai mult nici mai putin"
"Cand principiul moarte ajunge sa se afirme in viata noastra realitatea in sine devine vizibila,se deschide astfel incat,in loc sa te detasezi de ea urmarindu-i evolutia ca pe ceva exterior,incepi sa o produci asa cum viermele de matase isi face propria gogoasa.Individul devine imuabil in propriul sau destin si incepe in mod irezistibil sa isi produca propriul mit personal adica realitatea sa.In jurul sau se acumuleaza treptat un fel de ectoplasma mitologica care-i determina actiunile si vorbele.Se formeaza gogoasa in care-nu stiu cum sa-i spun altfel-este ingropat eul sau nemuritor.Intre timp atitudinea sa intelectuala vizavi de viata si societate se anchilozeaza iremediabil ca un os atrofiat.Tot ce face este fortat sa faca prin insasi natura rolului sau "mito-paeic";cum spunea Luther:"Ma aflu aici,nu pot face altcumva".
Daca ar fi sa compar(precum mi-e obiceiul) Labirintul intunecat cu o alta opera literara, cred ca aceasta ar fi Nopti la Serampore de Mircea Eliade.Asta pentru ca L.Durrel reuseste sa isi invaluie poveste intr-o aura de mister, finalul(din punctul meu de vedere) fiind unul deschis care ne face sa ne intrebam daca totul a fost doar un truc,o pacaleala doar imaginatia, sau intr-adevar exista acea "lume a sacrului"
Va spun inca de pe-acum ca nu e o carte pe gustul oricui.Nu e o carte pe care o citesti ca sa te delectezi cu o poveste frumoasa, nu e o carte pe care sa o citesti oriunde, oricand.
Atat despre ce nu e, acum sa va spun ce este aceasta carte:
In primul rand e o carte e trebuie citita atunci cand mintea e limpede.O carte adresata celor care-si pun intrebari despre libertate, despre limita,creator,destin.Pentru ca da, asta e tema cartii.Desi veti vedea ca aceste teme sunt prezentate altfel decat va asteptati.Nu mai bine, nu mai prost, ci doar altfel, dintr-un alt unghi.
Liiceanu isi numea cartea "o apologie a vagului ".Lucrurile vagi la care se referea fiind omul,Dumnezeu,libertatea.
Ceea ce ne transmite Gabriel Liiceanu prin aceasta carte este ca putem transcende determinarile generale si ne putem crea un destin individual parcurgand cei trei pasi:alegere,proiect,hotarare
Sunt multe idei demne de retinut in carte,dar am extras cateva care mie mi s-au parut mai esentiale si care m-au pus pe ganduri :
"De aceea cei care nu iubesc si nu sunt iubiti isi pierd identitatea.Cand nimeni nu ne-a iubit si n-am iubit pe nimeni nu suntem decat eul gol care se releva in frica.Cand nimeni nu ne iubeste nu apucam sa avem un chip si avem chipul nimanui.Suntem,fara ca propriu-zis sa fim."
"Iubirea de sine este premisa libertatii"
"Un om cu IQ ridicat, cu o inteligenta testabil stralucita, poate sa fie din plin victima prostiei ca incremenire in proiect"
"In ultima instanta, maladiile de destin sunt disfunctii ale libertatii in sfera posibilului,bazate pe o proasta cunoastere de sine"
"Promisiunea nu poate fi niciodata un credit.Promisiunea nu este decat un avans al implinirii, o aluzie a ei."
"Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine insuti"
"A nu stii ce e frica nu e un semn al prezentei curajului, ci al ignorarii primejdiei, iar cel care nu cunoaste frica, nu cunoaste deopotriva curajul.Caci a avea curaj inseamna a stii ce este frica si a te hotara.Frica autentica este un instinct negociabil la nivelul libertatii.Pentru ca face parte din economia hotararii primejdioase si a curajului, pentru ca se naste o data cu ele ea devina frica libera.Frica libera este frica invinsa si de aceea, in mod esential curaj"
Majoritatea celor pasionati de lectura evita cartile de psihologie.De ce faceti asta?Nu trebuie sa fi student la psihologie sau psiholog, ca sa citesti o astfel de carte.Nici macar nu trebuie sa fi pasionat de acest domeniu.Gandete-te un pic cat de folositoare iti poate fi o carte de genul asta! Daca ai probleme pun pariu ca nu te duci la psiholog.Nu trebuie sa le lasi asa nerezolvate.Pune mana si citeste o carte de psihologie care are ca subiect problema ta(fie ea depresie,paranoia,dependenta,relatii nepotrivite etc).Da,stiu,vei spune ca degeaba citesti ca nu intelgi nimic, ca prea sunt folositi termeni de specialitate.Te contrazic.Eu nu am invatat psihologie de undeva,de la cineva...si totusi citesc carti de psihologie si ceva ceva tot inteleg.Asa ca....daca eu pot, poti si tu.
Poate prima carte de psihologie despre care am ales sa scriu(e ultima citita deasta scriu despre ea) nu e cea mai nimerita nefiind pe lista celor usor de citit sau adresata oricui.Dar totusi...poate cuiva ii va starni interesul.Eu am gasit-o destul de folositoare.Nu este 100% teorie, ci fiecare notiune teoretica este explicata printr-un caz real.Ceea ce faciliteaza intelegerea teoriei.De asemenea citind respectivele cazuri e mai usor sa te regasesti in ele.
In continuare am sa va prezint cateva informatii extrase din carte:
Ca sa spunem lucrurilor pe nume, un individ isi construieste o imagine idealizata despre sine, deoarece nu se poate tolera pe sine asa cum este in realitate; dar asezandu-se pe sine pe un piedestal isi poate tolera inca si mai putin Eul real, si incepe sa tune si sa fulgere impotriva acestuia, sa-l dispretuiasca si a il faca sa geama sub jugul propriilor sale exigente irealizabile.El oscileaza apoi intre autoadoratie si autodispret, intre imaginea sa idealizata si imaginea de sine dispretuita, fara a dispune de nici un fel de hinterland statornic in care sa se poata retrage.
Adesea singurele sentimente traite in mod constient si clar sunt reactiile de frica si furie.
In desfasurarea conflictului, exista trei directii in care individul se poate misca:spre oameni, contra lor, sau se poate indeparta de ei.
Individul ce face parte din categoria cu o atitudine "spre oameni" este cel care se conformeaza, care se alatura celui mai puternic.Este cel care are nevoie de apartenenta, de protectie.
In cazul in care se misca impotriva oamenilor, ii percepe pe acestia drept ostili si se decide sa lupte cu ei.Este individul care mereu se indoieste de intentile celorlalti, mereu suspicios .
In cazul in care se indeparteaza de oameni, el nu vrea nici sa lupte impotriva lor, nici sa apartina grupului.Este individul care considera ca nu are nimic in comun cu ceilalti si deci nu vrea sa aibe nici un fel de tangente cu acestia, ci sa fie lasat in pace in lumea sa.
Asteptarile(indiferent ca sunt exprimate sau doar preupuse) pe care ceilalti le au de la el(vorbim despre nevrotic) il vor face rebel si dificil.Se conformeaza doar ca sa evite neintelegerile dar in sinea sa respinge toate regulile si standardele conventionale.Sfaturile le percepe ca pe o incercare din parte celorlalti de a-l domina, de a-l manipula.
Pe primul loc pentru ei este punerea unei distante emotionale intre ei si ceilalti.Ei trag in jurul lor un fel de cerc magic in care nimeni nu poate patrunde chiar daca in aparenta par foarte sociabili."Izbucnirile" generate de anxietate apar in momentul in care au impresia ca cineva se amesteca in treburile lor.
Conflictul normal priveste o alegere reala intre doua posibilitati, amandoua considerate dezirabile, sau se refera la convingeri deopotriva de pretuite de persoana care face alegerea.De aceea are posibilitatea sa ajunga la o decizie realizabila,chiar daca ii vine greu sa ia o decizie si ii cere un anumit sacrificiu.Persoana nevrotica,ina, inghitita de prapastia conflictului,nu este libera sa aleaga.Ea este impinsa, de forte la fel de constrictive, in directii opuse,fara a dori sa porneasca pe vreuna din ele.De aceea decizia,in sensul uzual al termenului este imposibila.Nevroticul este impotmolit, neavand nici o iesire
De multe ori privim cu invidie sau admiratie la acei oameni a caror viata pare a decurge lin.Dar aparenta poate fi amagitoare.Adesea din cauza apatiei, a conformismului, sau din oportunism, oamenii pe care ii invidiem sunt de fapt oameni incapabili sa faa fata unui conflict .Sunt pur si simplu oameni care se lasa sa pluteasca in voia curentului.
Cam asta am considerat eu mai esential in carte.Fragmentele extrase sunt pe alocuri modificate/simplificate pentru a fi mai usor de inteles.Mai...scurt si la obiect.
O carte care mi-a atras atentia din prima.De ce?Pai cum de ce, nu-i evidenta asemanarea?Ea(personajul feminin al cartii) Maya, eu Satmaya, ea-insomniaca ce doarme doar vreo 2 ore pe noapte, eu-insomniaca ce imi dorm orele in timpul zilei.
Si totusi...am ramas un pic cam dezamagita.Titlul promitea mult mai mult.Ma ateptam la ceva mai multa psihologie,la o analiza mai amanuntita a insomniacilor,cauze, tratament, efect...etc...
Dar sa nu ma intelegeti gresit, nu spun ca-i o carte slaba.E o carte perfecta pentru noptile in care n-ai somn.O carte care te face sa fi recunoscator pentru privilegiul de a dormi vreo 6-7 ore pe noapte.
De la bun inceput te capteaza paginile parca prea realiste, tonul paradoxal, cand glumet, ironic, cand extrem de depresiv.Personajele principale sunt Maya si Benoit.Ei au in comun aceiasi problema:imposibilitatea de a dormi.Cartea zugraveste aventurile lor nocturne:trezirea oamenilor din somn, hoinareala prin cafenele,intalniri...
Ce mi-a placut mie cel mai mult e "relatia" pe care Benoit o dezvolta cu balena("nu e balena, e casalot!!!" ar tipa acum Benoit la mine) si apoi cu fluturele Ernest(devinit apoi Ernestine).Vedem aici cum oamenii, cu cat sunt mai solitari cu atat mai tare se ataseaza de animale.Singurii prieteni fideli ai omului, care-l accepta asa cum e.
Spuneam ca ma asteptam la mai multa analiza psihologica, asta nu inseamna ca e total absenta.E doar ceva mai subtila,pentru cei cu ochiul format.Astfel vedem cum intr-adevar barbatii cauta o femeie care sa le aduca aminte(macar vag) de mama lor.Vedem cum copiii sunt etichetati din cauza parintilor, sau ce efecte are asupra lor prea multa/prea putina dragoste.
Daca ar fi sa gasesc un singur substantiv care sa contina esenta intregii carti, acesta ar fi "delir".Un delir nocturn al Mayei si al lui Benoit, sub influenta insomniei.O insomnie ce parca duce la...dezagregare....Da, nu ma pot abtine sa nu compar o carte cu o alta...Asa ca trebuie sa marturisesc ca citind Dormi! imi imaginam un peisaj tipic bacovian, in care totul este supus dezagregarii sub actiunea ploii(in roman sub actiunea insomniei).
Ce mi-a mai placut mie la aceasta carte e ca...pare a ne "spune" mai subtil ca oricat de "pierduti" am fi, salvarea ne-o gasim atunci cand intalnim pe cineva asemenea noua, cu aceiasi problema.In cazul de fata insomnia.
Concluzia ar fi ca ...e totusi o carte pe care as recomanda-o.
La final cateva citate:
"Cu o vreme in urma, conform panourilor publicitare, viitorul era luminos si portocaliu, insa, dupa umila mea parere, el continua sa fie negru" (pag. 60)
"Viata asta, trebuie sa inveti sa o strangi in brate" (pag.99)
"Poate ca cele mai euforice saruturi sunt cele la care te astepti cel mai putin , iar cele mai frumoase momente cele pe care nu ai avut timp sa le distrugi gandindu-te la ele in prealabil.Poate ca stiusem asta dintotdeauna." (pag 85)
"Si-a atunci Sofie si-a petrecut un brat peste mine, fiindca ea facea parte din acea categorie de oameni care ii imbratiseaza in somn pe altii. Am vrut sa-l indepartez, dar n-am facut-o, fiindca eu faceam parte din cealalta categorie, a celor care nu mai simtisera de mult un brat petrecut peste ei." (pag 88)
"Purgatoriul era fara indoiala mai bland pentru cei care furau lucruri atat de lipsite de gust." (pag 96).
"Asta a fost ultima zi care a contat. restul a fost pur si simplu o viata."
Ah!Era sa uit...Multi dintre cei care au citit aceasta carte au comparat-o cu altele 2:"Casa somnului de Johnatan Coe" si "Clopotul de stila de Sylvia Plath".Din pacate toti au fost de parere ca cele doua din urma sunt mult mai bune.Dar totusi, sa nu uitam ca doar pentru ca exista carti mai bune axate pe subiecte asemanatoare, asta nu inseamna ca Dormi! de Annelies Verbeke e o carte proasta.Sa faci asta e ca si cum ai spune ca un elev de nota 9 este unul prost doar pentru ca exista si elevi mai buni, de nota 10.Fiecare carte e valoroasa in felul ei,pentru o anume categorie de cititori.
Le-am trecut si pe cele doua pe lista mea.Cand o sa le citesc, o sa imi permit si eu sa fac comparatii.
Pana atunci va las nite linkuri:
Imparatul mustelor este o carte care merita citita.Lectura ei nu implica dificultati,subiectul fiind in aparenta unul destul de simplu:Un grup de baieti ajunge pe o insula pustie in urma unui accident aviatic.Departe de lumea corupta a adultilor, acestia au sanse un vieti noi, diferite.Ei intemeiaza o comunitate proprie cu legi inspirate dupa cele ale lumii din care provin.Copii se impart in doua tabere, pornind un razboi sangeros, cu o finalitate tragica.
Imparatul mustelor,titlul acestui
roman provine de la capul de scroafa(pe care
se adunasera mustele)pe care baietii l-au infipt intr-un par, ca ofranda inchinata bestiei, si este un simbol
al raului.De fapt titlul este o traducere a numelui Beelzebub, un demon puternic
considerat uneori a fi diavolul in persoana.
Totusi eu as da o alta interpretare
acestui titlu.Ralph era in fond”imparat” peste un roi de muste.Binenteles “muste”
fiind o metafora pentru baieti si care simbolizeaza fragilitatea fiintei umane care
poate fi strivita atat de usor ca si o musca.Chiar
si de o fiinta aparent nevinovat precum un copil.
Un
citat foarte sugestiv, pe care eu il vad ca un motto al intregului
roman,
sugerand ca samburele raului se afla sadit in fiecare din noi, nu
trebuie
cautat in afara, el se ascunde in spatele aparentei inocente“N-are cine sa te
:ajute.Doar eu.Iar eu sunt fiara[..]Auzi colo, sa credeti ca ati putea
vana si
ucide fiara![..]Stiai, nu?Eu sunt o parte din tine.Vino mai aproape, mai
aproape mai aproape.Din pricina mea nu puteti face nimic?Din pricina mea
lucrurile sunt asa cum sunt?
Fiecare
personaj are rolul sau bine definit in strutura
romanului, fiind reprezentativ pentru o anumita tipologie umana, si
sugerand atat fragilitatea ierarhizarilor umane cat si faptul ca suntem
prizonierii contextului social si al datului genetic.
Imparatul mustelor e un roman din care am avea
multe de invatat despre societate si despre natura omului.Asta daca l-am
citi cu atentie:
Felul in care,la sfarsitul
romanului , Jack a invatat sa foloseasca teama baietilor de bestie pentru a-I
controla- ne aminteste de felul in care religia si superstitia pot fi
folosite ca instrumente de putere/manipulare
Romanul este in esenta o alegorie trista asupra
tendintei umane de a reveni in mod violent la instincte, atunci cand
omul este
pus in fata anumitor conditii: izolare, lipsa unui reper spatial sau
temporal
Mai invatam si despre frica...frica irationala care duce la fapte impulsive precum uciderea lui Simon in roman.
Descoperim de ce regulile(pe care toti le blamam si am vrea sa nu existe) sunt atat de necesare intr-o societate.
Invatam ca de cele mai multe ori nu cel mai bun, mai destept, sau mai calificat ajunge conducator...ci...liderul e mereu cel care se pricepe mai bine in a manipula oamenii
Invatam ca uneori in spatele unui lider se afla altcineva care are idei geniale dar care nu are curajul sa iasa in fata
Invatam ca izolarea de influentele din exterior nu e suficienta pentru starpirea raului si crearea unui Paradis Invatam ca oamenii pot sa si regreseze, nu doar sa progreseze.
Dar mai presus de toate facem o descoperire tulburatoare si anume ca raul nu poate fi urmarit si ucis, el este mereu prezent in sufletul fiecarei fiinte umane si nu asteapta decat contextul potrivit pentru a pune stapanire pe noi.
Si nu in ultimul rand invatam despre pierderea inocentei:
"O clipa ii trecu prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioara plaja.Insula se calcinase, Simon murise iar Jack...il podidira lacrimile si-l zgaltaira hohote de plans.Pentru prima oara de cand se afla pe insula, se lasa prada lor; tremura coplesit de o durere care parea ca-i indoaie tot trupul.Vocea i se ridica pe sub fumul negru, in fata insulei ce se consuma in flacari.;molipsiti de lacrimile lui, ceilalti copiii mii incepura si ei sa tremure si sa planga in hohote.Iar in mijlocul lor, Ralph, nespalat, cu parul incalcit, murdar la nas, plangea sfarsitul nevinovatiei, bezna inimii omenesti si caderea in gol a adevaratului, a inteleptului sau prieten Piggy"
Florin
Sindrilaru, Gheorghe Craciun, Ramona Lapovita Jugureanu (coordonatori)
"Mari teme literare: dictionar-antologie de texte pentru clasa a
IX-a", Colectia Dictionarele Paralela 45 Seria Lyceum
The sound and the smell of the rain
The wind touching my skin and wake me up in the morning
Guys using parfume that smells like those tiny,nice colored candies that grandma used to put on cakes(actually I used to steal most of them, so I always got into trouble with grandma for that)
Ice cream
Bananas
being suntanned
Swimming(in the river)
Sneak in/out of my room...Climbing on the window everytime I come home in the middle of the night(like I did something bad staying so late-even if now I’m old enough so I’m allowed)
Dancing like no one sees me(even if the entire club is watching me…happens all the time :P )
Laughing with my cousin Ysa
Sleeping with my cat(Timmy)
Fishing with my dad
Gardening with my mum
Sitting in the car,in the front seat , next to my brother when he's driving
Watching movies about the “fight” between good and evil
Reading science-fiction books
Walking without shoes even when the heat of the sun made the rocks burn like hell so it’s a little painfull for my toes(but it still feels nice)
Walking in the rain without caring that I’ll get wet any maybe cold
When guys let me hang out with them, and treat me like I’m one of them
When a guy first tells me I’m smart, then pretty
When people let me help them(if not I feel useless)
When I learn(to do) something new
Watermelon
Blond hair
Tights
Wearing high heels at home
Doing silly things..the kind od things that usually only kids do..just for fun
Saying silly things to make people laugh
Making someone happy
Making people proud of me
When I get a hug from someone…anyone…I miss hugs
When people understand me(this almost never happen)
Sometimes I feel like I’m in the wrong place…at the wrong
time…Can it be possible?Can God make such a mistake and put someone were it
doesn’t belong?I always felt like this since..ever….at least since I can
remember…since I was 5 or 6 year old.Why do I get the impression that many
things(with a strong influence on my life) have started around that age, before
I was 7?
Whatever…
I feel like I should be living in the past…in a tough place…tough times…in a time and place when
people belived in their instincts …when people had faith….when people lived in
union with the nature….
I wish I could walk without shoes and no one to stare at me
for that…..feel the ground under my feet, feel the rocks, feel the grass…I wish
I could go out and dance in the
rain…feel the raindrops on my skin…I wish I could fall asleep in the woods,
looking at the stars, make a fire….i wish I could pack a small bag and
leave….move from town to town…work today as a waitress, tomorrow as a dancer,
another day as a dish washer….
That’s the kind of freedom I want…..having as few needs as
possible, only what I need to live from a day to another….living just for
knowledge…experience….
Am I asking for too much?Why everyone wants more, and I’m
the only one who needs less?Is that a bad thing?Is that why they judge me?Just because I can do/get more it
doesn’t mean I want it…I want different things then others ….
Sometimes I wish I was a carnie( you know, one of the
carnivale people)….that’s the kind of freedom I want….living under the
sky…having such a big “family” …..I wonder what type I would be…wich one would
be my trick, my thing…probably I would be a dancer….
-.that’s my idea of
happiness, doing what you love to do for a living.
It might sound funny for you, but... I wish I could live in a time
and place where dancers wouldn’t be seen
as whores so I could dance freely....
Do you really want freedom?
I bet you do.
We all dream about freedom.
But do we really know what freedom means?wich are benefits and the consequences?
You never know these things until you’re totally free.And most of the people will never get that kind of freedom.Too bad you’d say.
Really?
I tell you a secret.Sometimes the lack of freedom it’s actually good thing.How can I say this, you probably wonder.
Well, you know what they say: “be careful what you wish for ‘cause you just might get it”.It’s happens to me all the time.Some would say I’m lucky because I always get what I ask for.But no, it was always in my disadvantage.
For example, I always craved for freedom just like everybody else.And finally I got it.That kind of freedom people would kill for(metaphorically speaking).Awsome you’de say, lucky me,huh?
No….it’s nothing like that.
You may not realize it, but all good things come with a price.
Are you really willing to pay the price?
Do you even know what the price is?
Been there, done that,So I can tell you the truth.It’s a waste of time chasing freedom.It’s not worth it.The price is huge and unbareable for most of the people.
So,the price of freedom, do you know wich is?
LONELINESS.
That’s the price.
You’ll be free as a bird but you’ll have no one beside you.You might enjoy your freedom in the beginning.But for how long?How long do you think you can hang on without a human being beside you?We weren’t born as solitary beings so we can’t live like that.We need company and company means obligations.And obligations means you ain’t free.
It’s been a few months of freedom.Like any other, I was happy about it in the beginning.But now…God, how I crave for company….how I miss people…how I miss a word, a touch, a hug, a laugh….I’ve got the freedom I always wanted.But do I really need it?
The answer is NO.We don’t need freedom to live.Freedom won’t make us happier, by the contrary, once we realize the price of freedom we’d be even more unhappy that we were in the beginning.
You might say so what, if freedom won’t satisfy me I can always give up on it and return to my previous condition.
No.I must say you can’t do that..Most of the things you lose when you get freedom, you won’t have them back.You can’t play like that with people.Kick them in their ass because you want freedom, and when you’re sick of freedom ask the to come back.
Some things once you brake them, they remain broken…
So take my advice, forget about freedom.Enjoy your strings.That’s what makes us humans not wild beings.
Nu ti se pare adesea ca
medicamentele dupa ce ca sunt scumpe nici nu au efectul promis? Stii ca multe dintre
medicamentele pe care le iei pentru a trata o afectiune, se intampla sa
declanseze o alta, sa iti faca mai mult rau decat bine? Nu vreau sa incep
campanie impotriva medicamentelor.Vreau sa iti spun doar atat:Gandeste-te de
doua ori inainte de a trata ceva cu pastile.Daca afectiunea pe care o ai nu e
grava, ce te costa sa incerci sa o vindeci cu un tratament naturist?(in general
ceaiurile sunt de 10 ori mai ieftine decat pastilele...si au cam 0 efecte
adverse). Vorbesc in urma unei
experiente de cativa ani in care am facut comparatie( pe pielea mea) intre
pastile si ceaiuri. Asa ca m-am gandit sa fac
o lista cu cele mai utile, eficiente ceaiuri incercate de mine:
1.SUNATOARE
Esti depresiv? Cam nervos din fire? Bei cam des dar totusi iti pasa
de ficatul tau? Daca ai raspund DA la una din
intrebari uita de pastile.Incearca ceaiul de sunatoare (la mine efectele s-au simtit
dupa numai 3 zile)
2 .Urzică:
Anemic? Ten acneic? Ai vrea sa reduci efectele nocive
ale alimentelor nesanatoase pe care le consumi? Sau pur si simplu vrei sa iti
purifici organismul? Eu iti recomand ceaiul de urzica. In cazul in care esti preocupat
si sa dai jos cateva kilograme, atunci poti consuma pana la 2 litri de ceai de
urzici zilnic.Daca esti perseverent rezultatele nu vor intarzia. Ceaiul de urzica are actiune
diuretica, scade zaharul din sange, se recomanda in tratarea ranilor greu
vindecabile.Se mai poate folosi pentru întărirea rădăcinii părului, combaterea
seboreei şi a mătreţii.
3.Cozi de cirese.
E de-a dreptul miraculos in cazul
bolilor renale. Recomandari: litiaze renale infectii ale cailor urinare, cistite, nefrite iritatii mucoasa gastrica dureri articulare cauzate de reumatism menstruatii prelungite si dureri
mestruale
guta
probleme cu greutatea - un amestec de
matase de porumb cu flori de soc este solutia, datorita proprietatilor
hipoglicemiante, diuretice si usor laxative.
Incercat atat de mine cat si de mama
mea.Efectul a fost vizibil dupa o singura zi.Eu beau cate 1litru sau 2 pe zi…pentru
un efect mai rapid
In general, tratamentul dureaza
una-trei luni, apoi se face o pauza (ne sfatuieste dr. Iulia-Violeta
Vlad).
4.Busuiocul
Cel mai eficient leac pt
gripa/raceala? Ceai de
busuioc+miere+lamaie+scortisoara La o cana de ceai de busuioc eu
pun 2 lingurite de miere, sucul de la o jumatate de lamaie si o ligurita rasa
de scortisoara.
-Busuiocul este reechilibrant al activitatii endocrine,
stimulent al sistemului imunitar, tonic general, tonic nervos,
antidepresiv..
-Busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul
ficatului. De asemenea, consumul de ceai de busuioc scade efectul nociv al
nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange
prin inhalare sau ingestie.
Ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a
zaharurilor in grasimi. -cicatrizant
Puteti observa ca majoritatea ceaiurilor
pe care le-am recomandat sunt utile in cazul mai multor afectiuni...afectiuni
cu care majoritatea dintre noi ne
confruntam.Sunt foarte eficiente in cazul depresiei, acneei,obezitati,
problemelor renale,si mai ales in purificarea organismului.
Ceaiurile le puteti procura din orice farmacie/farmacie naturista.
Pentru mai multe detalii despre pretul ceaiurilor,compozitie,indicatii,administrare click aici:
Before the beginning, after the Great War between Heaven and Hell, God created the Earth and gave dominion over it to the crafty ape he called Man; and to each generation was born a creature of light and a creature of darkness; and great armies clashed by night in the ancient war between Good and Evil. And so it was until the day that a false sun exploded over Trinity, and Man forever traded away wonder for reason.
E lumea mea,dar poti si tu oricand sa fii o parte din ea
My favourite quotes
"Still waters run deep"
“Maybe I could have loved you better. Maybe you should have loved me more. Maybe our hearts were just next in line. Maybe everything breaks sometime.”
"Man needs what's worst in him in order to achieve what's best in him". "It matters not how many times you fall down. What matters most is how many times you rise"
"Labor omnia vincit improbus"
"If you want my future, forget about my past"
Sustin
Zen
Un mare maestru Zen a visat ca este un fluture care zboara.
In vis nu era constient de individualitatea sa ca persoana. Era doar un fluture.
S-a trezit brusc si s-a regasit pe sine ca persoana.
Apoi insa s-a gandit “Sunt un om care a visat ca este
fluture sau un fluture care viseaza ca este om?
Carti preferate
Aylin, o printesa in armata americana
Eckhart Tolle-Un Pamant nou
Jesus Hernandez-Operatiunea Walkiria
Osho-Vedanta
Siddharta-H.Hesse
Sittser-Voia lui Dumnezeu ca mod de viata
Ma gasiti si pe blogul(mai putin scris, mai multe poze) :