FEMEIA NISIPURILOR, de Kobo Abe

De Kobo Abe am auzit acum vreo doi ani,cand vazusem un coleg citind Femeia nisipurilor.Mi-a atras atentia titlul .Ma ducea cu gandul la un subiect mai ...fantezist.N-am ajuns sa o citesc atunci, uitasem de ea intre timp.Zilele astea am dat din nou peste ea asa ca am zis hai sa o citesc!(noaptea trecuta).N-as putea sa spun daca mi-a placut sau nu .Poate din cauza  ca ma asteptam la altceva.Sau poate ca pur si simplu am prea multe asteptari atunci cand citesc o carte.Da, cred ca asta e, sunt un cititor foarte pretentios.Dar e si normal.Eu nu citesc doar ca sa imi ocup timpul, sa evadez din realitate.Imi plac cartile in care sa ma regasesc, cartile care imi ofera raspunsuri la intrebari, care sa contina un bogat substrat psihologic,filozofic.
Dar sa revenim la Femeia nisipurilor.Pe scurt, cam asta e povestea:un profesor pasionat de entomologie,pe nume Nikki Jumpei pleaca in desert sperand sa gaseasca o noua specie de insecte.Ajuns intr-un sat cu casele ingropate in nisip, cautand adapost, el se trezeste sechestrat alaturi de o vaduva si silit la o munca sisifica de indepartare a nisipului.

Ce sa va mai spun despre acest roman?
Din cate am vazut pana acum e foarte apreciat.Majoritatea celor care l-au citit spun ca le-a placut.Parca pe masura ce scriu incepe sa imi placa si mie.Dar totusi raman la parerea mea initiala si anume ca desi e o carte bine  scrisa, nu e pe gustul oricui.
Tema cartii trebuie sa recunosc ca e foarte originala.Interesant este si rolul  atribuit nisipului, care pare de fapt personajul central.El accentueaza fragilitatea conditiei umane si reprezinta un protest fata de ideea de stabilitate:"Nisipul este antiteza formei"


Cartea este o meditatie asupra conditiei umane.Se fac referiri la mitul lui Sisif.
Surprinzator este faptul ca, desi initial individul se revolta impotriva absurdului existentei cotidiene,in final se adapteaza si isi accepta destinul,chiar daca se poate oricand elibera.

Datorita prezentei absurdului, pe mine acest roman m-a dus cu gandul  la Procesul lui Kafka, dar si la Iona de Marin Sorescu.Mesajul pe care il percep eu e acela ca destinului nu i te poti impotrivi.Ca oricat ai incerca, te prinde in mrejele lui si odata ce te adaptezi nu-ti mai doresti sa schimbi ceva.

Dar in afara de asta, am impresia ca cei care accepta absurdul sunt aceia care-i inteleg rostul.Sunt indivizi care nu-si gasesc menirea intr-o societate obisnuita.Ei isi afla locul doar in absurdul pe care initial il resping.
Cateva citate:
“Dar poate fi oare considerata stabilitatea o

conditie absolut indispensabila pentru existenta ? Nu cumva odioasa lupta pentru intrecere

apare tocmai pentru ca incercam sa ne mentinem intr-o pozitie imobila? Daca am renunta la

aceasta pozitie si ne-am lasa dusi de miscarile nisipurilor, lupta ar inceta repede”

"Singura cale sa eviti munca este sa muncesti. Nu munca in sine este pretioasa ; ci faptul

ca invingem munca prin munca. Adevarata valoare a muncii salasluieste in puterea

renuntarii la sine"

"Totusi exista o lege a probabilitatii, conform careia sansa de reusita este direct proportionala cu

numarul repetitiilor"

Cartea o puteti comanda de aici:http://www.buybooks.ro/femeia-nisipurilor.html

Sau citi/descarca aici:
Kobo Abe - Femeia Nisipurilor




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved