Si intotdeauna a fost un motiv de frustrare faptul ca nu reuseam sa fiu cat de cat perfecta in toate privintele. Mereu ma simteam rusinata de defecte, greseli, considerandu-ma nedemna de apreciat, urmat ca model.
In primul rand mi-as fi dorit ca pentru verisoara mea sa fiu un model. Simt ca nu merit sa fiu decat in putine privinte, nu in totalitate cum as vrea.
Cel mai teama mi-era in relatii, ca il voi face pe celalalt sa sufere, ca il voi schimba in sens rau. Ca il voi transforma dintr-un baiat bun intr-unul care sa urasca fetele.
Cu impresia asta am ramas....ca eu nu fac altceva decat sa distrug vieti. In ciuda faptului ca am mereu cele mai bune intentii.
Si totusi, in ultima vreme, pe zi ce trece descopar cat de mult m-am inselat.
Am influentat oamenii ce au trecut prin viata mea, dar nu in rau, ci in bine. I-am facut mai puternici, i-am invatat sa iubeasca, le-am aratat ca pot gasi si iubire sincera si dezinteresata. I-am facut sa iasa din rutina, din zona de confort, sa isi doreasca mai mult de la viata. I-am ajutat sa inteleaga mai bine ce inseamna o relatie. Le-am aratat ca exista fericire, caa exista si oameni buni, sau care sunt in stare sa dea totul pentru iubire.
Azi nu mai cred ca sunt o piaza rea ce raneste oamenii, le distruge vietile. Azi stiu ca si pe aceia pe care ii ranesc, ii ajut cumva, le fac un bine. Azi m-am convins din nou, pentru a doua oara in ultimele saptamani, ca am o influenta puternica si benefica asupra celor care le dau o bucatica din inima mea.
Sa dau exemple? Sa spunde despre LC cat de inalte aspiratii si-a setat de cand m-a cunoscut pe mine? Sa spun ca desi nu are mai multi ani ca mine, il admir pentru ca si-a atins deja numeroase obiective? Obiective despre care, cand mi-a vorbit acum vreo 2-3 ani, m-au amuzat, considerandu-l naiv...
Sa spun despre B. care desi are de 3 ori varsta mea, imi urmeaza sfaturile cand vine vorba de relatii, care mi-a multumit pentru ca l-am ajutat sa o inteleaga pe femeia iubita.
Si poate multi altii despre care nici nu stiu ca i-am influentat....
Nu e o lauda, ci un lucru pentru care am muncit, am suferit, m-am schimbat. Mai intai a trebui sa invat eu sa zbor. M-am lovit de crengi, am cazut din copaci, de pe stanci,dar pana la urma am reusit.
Acum iti pot da si tie aripi.
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu