Schimbarile...

Eşti aşa cum eşti pentru că aşa vrei să fii. Dacă realmente ai vrea să fii altfel, ai fi deja în plin proces de schimbare.
De fiecare data cand am vrut sa schimb ceva la mine incercam sa imi stabilesc un program, sa hotarasc momentul inceperii schimbarii, sa planific fiecare pas in parte...
Ziceam ceva de genul : "De maine am sa..." , "De maine nu o sa mai..."..
Mereu esuam.
Nu poti sa schimbi ceva decat daca incepi de azi, de acum.
Si totusi...cele mai bune, drastice si stabile schimbari au loc pe neasteptate, fara sa iti dai seama.
E ceva ce recent mi-am dat seama.

Sa plec de-acasa, sa dorm la altcineva, sa stau in aceeasi camera cu cineva mai mult de o zi pentru mine era un adevarat chin. Eram stingherita. Ma simteam ca si cum as fi stat in capul persoanei de langa mine. Ma simteam ca un apendice, in plus.Simteam ca nu pot fi eu, nu eram in apele mele, trebuia sa ma controlez sa nu fac un gest gresit.
De o saptamana sunt plecata/mutata de acasa. Si nici macar n-am realizat schimbarea. N-am realizat ca m-am adaptat, m-am acomodat.
M-am schimbat.
E un aspect minor si totusi, e un pas inainte...
Schimbarile uneori se intampla pur si simplu, nu le planifici.

E chiar amuzant. In fiecare zi descopar cate un lucru schimbat la mine. Nu ma mai recunosc. Si asta in sensul bun. De cand am eu atata tupeu? De cand vorbesc atat de mult? De cand ma iubesc asa cum sunt? De cand am incerdere in mine? De cand mi-e asa usor sa ma fac remarcata? De cand reusesc sa le rezolv pe toate asa bine? De cand am renuntat la dependenta de nefericire, de cand imi doresc sa fiu cat mai aproape de perfectiune, dar sunt constienta ca pot fi fericita si fara.

Asa ca daca eu am putut sa ma schimb, si tu poti. Eu am putut pentru ca am renuntat la teama, nu mi-e frica de iubire, nu mi-e frica de greseli, de suferinta. Deasta eu pot si tu inca nu poti. Pentru ca tu nu renunti la teama. Iar daca nu renunti la teama nu vei schimba nimic. E pacat sa ai ocazia sa faci niste schimbari si sa-i dau cu piciorul unei asemenea sanse, doar pentru ca ti-e teama. Doar pentru ca nu ai curajul sa risti, tu vrei doar lucruri sigure. Ai o varsta, trezeste-te la realitate, schimba-te acum cat nu e prea tarziu. Acum ai sansa. Acum ai sustinere. Acum are cine sa te inteleaga. Fugi si prinde fericirea, ca nu-ti va bate de doua ori la usa. Ea se duce la urmatorul care o primeste. Fericirea nu sta la casa la care nu e dorita. De ce o alungi? De ce o alungi daca o vrei? Nu fa ca mine, nu fugi de fericire. Ca n-ai sa ai parte de norocul meu, nu o poti alunga si apoi prinde din urma.

Mi-a parut rau de mine, mi-am plans de mila ca nu puteam schimba nimic. Dar mai rau imi pare cand vad ca sunt atatia ca mine, cum eram eu. Imi pare rau mai ales pentru ca ei nu vor avea sansa sa isi dea seama cat de mult gresesc, cat rau isi fac singur. Imi pare rau pentru oamenii care se tem asa mult de schimbare. Care se tem sa piarda, sa renunte si apoi sa o ia de la capat...

Eu m-am schimbat...tu ce mai astepti?


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved