Si tu cauti fericirea?

Mda, cu siguranta imediat  ce ai citit titlul, ai zis in gandul tau ceva de genul : Uite, inca o "desteapta" care vrea sa-mi bage pe gat solutiile ei minune pentru a descoperi fericirea.

Nu. Nu iti garantez fericirea daca vei tine cont de ceea ce iti spun eu.Nici macar nu cred in fericirea in care crezi tu.(Si totusi am sa iti vorbesc despre fericire ca si cum as crede in ea)

E plin internetul de oameni dispusi sa te sfatuiasca ce si cum sa faci.Care vor sa urmezi calea lor, care sustin sus si tare ca ei au solutia cea mai buna rapida/usoara. Nu degeaba ni se spune generatia fast ( fast-food, speed dating, quickies etc.). Mi-a placut tare mult ce-a spus un tip ( Norris Cole) legat de asta : "Speed dating is like fast food, instant gratification with a greasy aftertaste."

Vrem totul atunci cand batem din palme si fara sa depunem vreun efort. Nici nu-i de mirare ca nu suntem fericiti atata timp cat continuam sa fim superficiali.

Da, ai vazut bine, superficialitatea asta a noastra e o piedica in calea fericirii. Si daca vrei sa spui ca tu nu esti superficial, eu iti sugerez sa te studiezi mai cu atentie, sa cauti un pic pe google ce inseamna acest cuvant.(Nu te supara pe mine ca ti-am spus-o, nu e cu intentii rele.Si eu, recunosc, mai am inca o anumita doza de superficialitate, dar incerc sa scap de ea)

Revenind la oile noastre: Eu mai degraba vreau sa iti spun ce sa nu faci atunci cand cauti fericirea .Si nu iti spun vreo chestie luata de prin carti motivationale sau mai stiu eu ce.
Tot ce iti spun vine din experienta mea personala

Ma tot gandesc la ce-a spus Octavian Paler:    


"M-am intrebat atunci daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai  cel ce a cunoscut deznadejdea poate intelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh." . 

N-am cum sa nu-i dau dreptate. Oricarui lucru ii patrunzi sensul abia dupa ce i-ai cunoscut si opusul. Tot asa e si cu fericirea asta. Daca nu cunosti si suferinta, n-ai cum sa faci distinctie intre cele doua, si n-ai cum sa apreciezi fericirea.

Fericirea este rezultatul descoperirii că nu este necesar să ai ceea ce vrei.

Citeam mai demult o carte de psihologie in care se vorbea despre ceva de genul asta. Si autorul zicea ca noi singuri ne provocam suferinta si ne privam de fericire. De ce? Pentru ca  punem atata pret pe dorintele noastre. Ne sfatuia sa ne revizuim atitudinea in ceea ce priveste dorintele si sa ne spunem ceva de genul: Da, vreau asta foarte tare, din tot sufletul imi doresc, dar nu e absolut necesar.Se poate si fara.Nu-i nimic daca nu obtin acest lucru. O sa fiu putin suparat, dar in nici un caz nefericit.Era doar o dorinta si-atat, nu o necesitate."

Cea mai mare parte din fericirea noastra depinde de dispozitia noastra, nu de context.O alta greseala pe care o facem este sa conditionam trairea fericirii de indeplinirea dorintelor.De cate ori nu ai zis ceva de genul: "Daca as avea mai multi bani/ mai putine kilograme/ mai mult timp liber etc., as fi mai fericit?". Ceea ce refuzam sa intelegem e ca niciodata nu ne vom putea implini toate dorintele pentru ca mereu apar altele, si in felul acesta, bazandu-ne fericirea pe aceste dorinte, nu o vom obtine niciodata.

Evident, mai exista si exceptii de la orice regula. Mai sunt si oameni(extrem de rar) care datorita ambitiei, perseverentei si motivatiei, reusesc sa obtina tot ceea ce isi propun. Si eu am facut parte din aceasta categorie( zic la timpul trecut pentru ca intre timp mi-am pierdut motivatia). Judecand dupa logica "implinirea tuturor dorintelor garanteaza fericirea" ar fi trebuit sa fiu fericita, nu?
Crezi ca am fost?
Da, o saptamana, doua....
Pentru ca la un moment dat stii ce-am zis? Ce plictisitor e sa ai parte numai de fericire! Vreau toata paleta de emotii! Vreau sa am iar pentru ce lupta, vreau sa am vise de implinit si pentru care sa ma chinui zi de zi.
(da, stiu ca suna a nebunie, dar asta sunt eu,  nu pot accepta ideea de a fi fericita in sensul pe care il atribuie oamenii acestei notiuni)

Fericirea asta asa cum o vad oamenii, mie mi se pare o utopie.

Eu am avut-o si am renuntat de bunavoie la fericire.
Si poate ca nu fara sens.
Pentru ca fericirea ce o aveam atunci era una instabila, una care se baza pe dorinte, pe anumite aspecte materiale.Adica una ce putea fi spulberata la prima rafala de vant.

Nu-mi trebuie o asemenea fericire iluzorie.Alergati voi dupa ea. ( Un proverb japonez zice: A cauta fericirea e ca si cum ai vana vantul  sau ai incerca sa prinzi o umbra)

Eu caut alt ceva.(Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o)

Nu stiu ce e fericirea de fapt. Poate ca nici nu e ceva anume, nu are o definitie. Pentru fiecare are alt sens.
Si nici nu ma intereseaza sa stiu ce-i fericirea.

Tot ceea ce vreau e ca zi de zi sa fiu impacata cu mine insami si cu alegerile pe care le fac, sa stiu ca in fiecare zi fac tot ceea ce e posibil pentru a-mi indeplini visele.

Fericirea nu e o destinatie ci un mod de a trai, o alegere. Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea.
Pentru ca fericirea nu are legatura cu a avea ceva. Ci cu a fi intr-un anumit fel care sa permita fericirii sa se instaleze. Acest fel se refera la deschiderea pe care o ai fata de fericire. Deschidere posibila doar daca ai mereu inima usoara, sufletul impacat si senin in orice conditii, oricat de grele. Pentru fericire trebuie sa fii mereu deschis. Altfel, neajunsurile vietii ajung sa para de zece ori mai mari.


Desi scriu asta abia acum la sfarsit, e una dintre cele mai mari greseli, pe care le fac in special femeile: ne lasam fericirea pe mana altora, asteptam ca un Fat-Frumos sa vina sa trezeasca Frumoasa Adormita din noi.
Nu o sa vina nici un El sa te trezeasca din visul asta prostesc.
Trezeste-te tu singura(la realitate) !
Preia fraiele, tu esti singura responsabila pentru fericirea ta!



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved