Ai plans vreodata de fericire? Poate tie inca ti se pare paradoxal. Mie nu.
Eu da, am plans si chiar recent, in ultimele zile, saptamani....
"Pai ce s-a intamplat? Ce-ai primit? Ce-ai obtinut /reusit?" ai sa ma intrebi.
Ciudat...nimic...nimic din toate astea....nu am nimic mai mult decat aveam si inainte. Ba chiar dimpotriva, daca as sta sa analizez as gasi multe motive pentru a fi nefericita. (as gasi...asta nu inseamna neaparat ca as avea).Sunt singura, ma simt mai singura ca oricand, m-am saturat de singuratate, prea multi ani au fost....
Si totusi sunt fericita.Nu pentru ceea ce am, ci pentru ceea ce stiu, pentru ceea ce simt, pentru tot ce cunosc.
Asta e fericirea autentica...sa fi fericit inainte de a-ti fi implinit dorintele(fara ele)...
Sunt fericita pentru ca stiu ca pot orice imi propun.Stiu ca visele mele sunt atat de aproape de mine incat le pot atinge. Atat de usor...si mult mai repede decat speram.
Poate ca stia Coelho ce stia cand a spus ca daca iti doresti ceva cu adevarat tot universul conspira la realizarea dorintei tale.
Sunt fericita. Pentru ca azi sunt mai convinsa ca niciodata ca totul depinde de mine. Ca sunt ce aleg sa fiu, cum aleg sa fiu. Imi pictez singura tabloul vietii. Daca uneori aleg sa pictez in alb-negru e numai vina mea.
Inca nu am nimic din tot ceea ce imi doresc.
Si totusi sunt fericita.
Azi stiu ca Dumnezeu nu iti da un vis, fara a-ti da si posibilitatea de a-l implini.
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu