Atunci citisem Viata pe un peron.
L-am redescoperit zilele astea si mi-am propus sa ii citesc intreaga opera
Am inceput cu Caminante.Nici acum la o zi de cand am terminat de citit nu stiu ce sa scriu.Nu ca nu as avea ce.Dar mi se pare imposibil de redat in cateva randuri.Pentru ca ceea ce a scris el nu sunt cuvinte, ci bucati de suflet.Are o profunzime ce le lipseste multor autori.Un fel special de a te atrage, a-ti deveni atat de familiar.Mi-as dori sa ma fi nascut mai devreme, sa fi avut onoarea de a-l cunoaste personal.Sa-l fi ascultat ore intregi povestindu-si viata.
Dar tot e pot sa fac e sa il citesc si sa scriu cateva cuvinte despre el, despre opera lui.
Caminante este exact asa cum spune si autorul, jurnal si contrajurnal mexican.Simtul de observatie al lui Octavian Paler il face mai mult decat un jurnal.E o lectura fascinanta in care aflam numeroase lucruri despre civilizatia azteca, maya despre Cortez, numeroase legende...O carte care te duce in trecut pentru a-ti explica prezentul.Paler face de asemenea numeroase comparatii intre diferitele culturi si civilizatii.O carte care te indeamna la cultura, deschizandu-ti apetitul pentru istorie, pentru mit si legenda.Cuvintele mele sunt totusi mult prea stangace pentru a exprima esenta cuprinsa in Caminante.Asa ca mai bine va las sa va delectati cu cateva( de fapt o multime) de citate din carte:
Citate:
“Cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub
toate cerurile si printre toti oamenii.
Si viseaza ca intr-o zi o va intalni din nou, nu stie
unde, poate intre ai sai.”
“Oricat am vorbi despre Icar, sufletele ne vor
apartine pamantului pe carel
zaresc fragmentar jos, punctat de paduri insingurate. “
“Inclusiv intelepciunea o vrem in forme
concentrate. Nu mai avem chef sa reluam rationamentele, sa cantarim
argumentele, vrem sa sarim direct la concluzie, nu mai avem rabdare sa citim o
carte intreaga, vrem o fraza frumoasa, inteleapta, atat. “
“La drept vorbind, exista doua Spanii. Una care
i-a dat lui Columb, dintr-un tezaur secatuit, sume importante pentru a achita
cu ele costul expeditiei. Alta care i-a dat lui Don Quijote doar un cal, un
scutier si o iluzie. Una care a amestecat crima cu rugaciunea si n-a cunoscut
mila. Alta care n-a cunoscut consolarea. Una careia Columb si Cortes
i-au adus mii de tone de aur. Alta careia blandul, uscativul si incapatanatul
Don Quijote i-a dat ceva care nu se poate cantari. “
“Pupila se dilata ca la pisici in intuneric si
privesti obiectele fara sa le mai vezi. Cum s-a zis, poate ca adevarurile mari
sunt uneori atat de aproape, incat doar de aceea nu le observam fiindca le cautam.
Ar trebui numai sa deschidem ochii si sa privim. “
“Astronomia ne-a ajutat sa parcelam timpul, sa
transformam neantul in secole, in ani, in zile, in clipe. Astfel, limitat, impartit,
clasificat, timpul putea fi inteles mai usor. El devenea istorie si viata
omeneasca .In aceasta cucerire era, insa, si o capcana. Impartind timpul, omul
a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca "azi" devine
"ieri" si ca umbra copacilor se alungeste spre asfintit. In clipa
aceea a devenit melancolic si a descoperit regretul. Dar era prea tarziu. “
“Exista orase carora le ajunge un mit, o fantoma,
un monument ca sa traiasca in umbra lor. “
“Uneori, pierdem fara sa stim ce sansa am risipit.
“
“Nu cumva,uneori, vrand sa atingem un mister il
risipim pentru totdeauna? “
"Priveste fara pretentia de a pricepe totul.
Exista lucruri pe care le vei intelege mai bine din amanunte si din taceri decat
din vorbe. Asa cum exista ganditori care pot fi intelesi mai bine din indoielile
lor decat din certitudinile lor".
“A te simti singur nu e doar dovada unui gol, ci si
o dovada ca inca n-ai pierdut legatura cu lumea. Remarci absenta celorlalti.
Uneori, numai prin singuratate suntem solidari. Cum spune un poet mexican:
"Exista zapezi pe vulcani, dar in maruntaiele lor arde focul".
"Dar chiar daca n-am avea, fetita mea, decat
suferinta pe pamant ― zicea tatal ― trebuie oare din pricina aceasta sa ne
temem? Trebuie sa stam intruna cu teama? Trebuie sa traimplangand? “
“Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti
a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte dintre ei.
“
“Dar lumea in care traim nu este, oare, si ea
jungla? O jungla civilizata, e drept, in care ipocrizia a pus o oarecare
ordine, dar in care nu cel mai bine dotat are castig de cauza. Si nu stiu ce e
de preferat. O selectie naturala sincera, ca in jungla, sau una cu instincte deviate.
“
“Tresar, amintindu-mi ca aztecii prevedeau pieirea
lumii actuale prin
cutremure. “
Cartea o puteti comanda aici: http://www.buybooks.ro/caminante-jurnal-mexican.html
Sau o puteti citi/descarca aici:Paler, Octavian - Caminante
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu