Ultima intrebare, de Isaac Asimov

Isaac Asimov e cel care mi-a starnit interesul pentru literatura SF.Asta se intampla acum multi ani, pe cand eram inca in scoala generala.Nu numai ca m-a determinat sa citesc tot mai multe carti din aceasta categorie,dar mi-a placut atat de mult incat m-a facut sa imi incerc norocul sa scriu si eu ceva asemanator.
 Nu degeaba multi zic despre el ca a fost unul dintre cei mai buni autori SF.Un deschizator de drumuri i-as spune eu.
Ultima intrebare este o nuvela scurta despre...ei bine...despre exact ceea ce spune si titlul, despre ultima intrebare.A cui intrebare?Probabil a lui Asimov.
Iar intrebarea este:
Cum putem reversa entropia? Acum probabil ca va intrebati ce e entropia.Nu?
 Entropia – În termodinamică, entropia este o măsură a cât de aproape de echilibrul termodinamic este un sistem termodinamic.

 Probabil tot n-ati inteles.Nu e atat de important sa stim ce e entropia.Important e faptul ca ea e in crestere, iar cand atinge un anumit nivel...acela e sfarsitul universului asa cum il stim.Acum ati inteles?

Actiunea din nuvela se petrece de-a lungul unei perioade de muuuuuulti ani.Din cand in cand, oamenii adreseaza unui computer  foarte inteligent(Multivac, Microvac etc) intrebarea legata de entropie.Ei vor sa stie daca soarele,stelele sau mai bine zis intreg Universul odata ce e pe moarte, mai poate fi readus la viata.De fiecare data computerul le raspundea ca nu are suficiente date pentru a da un raspuns.

 Cu toate ca e o nuvela SF, accentul nu cade pe aceasta latura ci mai mult asupra omului, naturii umane caracterizata de curiozitate, pentru ca nu altceva, ci mereu curiozitatea e cea care declanseaza de fiecare data aceiasi intrebare.Oamenii sunt curiosi despre lucrurile ce-i inconjoara, de viitor, de univers, de directia in care vor evolua lucrurile chiar daca la momentul respectiv ei nu vor mai fi in viata.

Dar la fel de mult este si despre ignoranta sau nepasare.Oamenii sunt doar curiosi despre cum va fi viitorul, si chiar daca intuiesc un sfarsit tragic, nu fac nimic  pentru a-l preveni.Se gandesc mereu la faptul ca au o vesnicie la dipozitie.Considera ca nu conteaza pentru ca oricum nu-i va afecta pe ei.Deci nu au de ce sa isi faca griji.Mereu cred ca au foarte mult timp la dispozitie.Pentru cine observa,acest lucru vine ca un avertisment.Vedeti cat de bine se potriveste cu situatia actuala?Pentru ca exact asa suntem noi, distrugem Pamantul, ii irosim resursele si nu ne pasa.Ca doar nu se termina cat noi suntem inca in viata, nu?Ce ne pasa de "mostenirea" pe care o lasam urmasilor.

Eu o vad ca pe o poveste realista si plauzibia daca punem la socoteala numeroasele aspecte ale societatii pe care Asimov le-a intuit.Este interesant cum creatia(computerul) ajunge sa isi intreaca, ba chiar sa-si salveze creatorul(omul).


 Cu toate ca nu mi-a placut felul in care au evoluat lucrurile, in sensul sa mi s-a parut un viitor de nedorit,mi-a placut totusi finalul:

"Şi AC spuse: "SĂ FIE LUMINĂ!"

Şi se făcu lumină..."

 Pe masura ce citesc tot mai multe carti SF realizez de ce urasc eu atat de mult tehnologia.Nici nu e de mirare,avand in vedere evolutia atat de previzibila a lucrurilor.Prefer o lume limitata in care sa imi fac eu cu mana mea lucrurile de care am nevoie, decat o lume "perfecta" in care sa primesc totul de-a gata, dar cu pretul dependentei de tehnologie si-a unui scop in viata.



In continuare puteti citi nuvela:

ULTIMA INTREBARE

                               Isaac Asimov

Ultima Intrebare a fost formulata pentru Intaia oara, pe jumatate In gluma, In ziua de 21 mai 2061, Intr-un moment cand omenirea pasea spre lumina. Intrebarea a aparut ca urmare a unui pariu pus pe cinci dolari la betie si faptele s-au petrecut dupa cum urmeaza:

Alexander Adell si Bertram Lupov erau doi dintre credinciosii slujitori ai lui Multivac. Ei cunosteau mai bine decat oricare alta fiinta ome­neasca ce anume se ascundea Inapoia fatadei reci, clicaitoare si palpaitoare - care se Intindea pe multi kilometri - a giganticului calcu­lator. Aveau, cel putin, o notiune despre planul general de relee si circuite care crescusera cu mult dincolo de punctul In care un singur om ar fi putut pricepe totul In mod exact.

Multivac se autoregla si autocorecta. Trebuia s-o faca, Intrucat nimic omenesc n-ar fi putut sa-I regleze si sa-I corecteze suficient de rapid, sau macar acceptabil. De aceea, Adell si Lupov se ocupau doar superficial de monstruosul gigant, Insa pe cat de bine o puteau face niste oameni. Introduceau date, adaptau Intrebarile la necesitatile sale si traduceau raspunsurile oferite. Cu siguranta, ei si toti cei aidoma lor aveau tot dreptul sa se Infrupte din gloria lui Multivac.

De cateva decenii, Multivac proiectase navele spatiale si calculase traiectoriile ce-i permisesera omului sa ajunga pe Luna, Marte si Venus, dar resursele sarace ale Pamantului nu putusera sustine expeditii si dincolo de aceste corpuri ceresti. Zborurile lungi necesitau prea multa energie. Pamantul Isi exploata carbunele si uraniul cu tot mai multa eficienta, Insa si zacamintele respective erau finite.

Treptat, Multivac Invatase destule ca sa raspunda mai precis la Intrebari profunde, iar la 14 mai 2061 ceea ce fusese teorie devenise fapt Implinit.

Energia Soarelui fusese stocata, convertita si utilizata direct la scara planetara. Pe Intregul Pamant, cuptoarele cu carbuni si centralele de fisiune a uraniului fusesera oprite si se actionase comutatorul care conecta planeta cu o statie spatiala cu diametrul de 1,5 kilometri, aflata pe orbita In jurul Pamantului, la jumatatea distantei pana la Luna. Acum, toata aparatura de pe Pamant functiona pe baza razelor invizibile de energie solara.

Sapte zile nu fusesera Indeajuns pentru a diminua valva starnita de eveniment, totusi Adell si Lupov izbutisera In cele din urma sa evadeze de la Indatoririle lor si sa se Intalneasca, In tihna, Intr-un loc unde nimanui nu i-ar fi trecut prin minte sa-i caute - In pustiile Incaperi subterane, pe unde se obtinea acces la portiuni din uriasul corp al lui Multivac. Lipsit de interventii exterioare, relaxandu-se si sortandu-si datele cu clicaituri lenese, Multivac Isi meritase de asemenea vacanta aceea, iar baietii erau Intru totul de acord. Nu avusesera nici o intentie - cel putin la Inceput - de a i-o disturba.

Adusesera cu ei o sticla si singura lor grija de moment fusese de a se destinde In tovarasia acesteia.

- Este uluitor cand stai sa te gandesti, zise Adell. (Invartea Inceti­sor cu o bagheta de sticla prin pahar, privind cubuletele de gheata ce se Inghesuiau s-o atinga, si pe chipul sau lataret se zareau cute de oboseala). Acum avem pe gratis toata energia pe care o vom putea utiliza vreodata! Daca am dori s-o exploatam, ne-ar ajunge sa topim Intregul Pamant Intr-o picatura uriasa de fier lichid impur, fara sa simtim ca am fi cheltuit vreun pic. Avem toata energia pe care am putea s-o folosim vreodata, pe vecie.

Lupov Isi lasa capul pe un umar. Facea gestul acesta cand dorea sa contrazica pe cineva, iar acum dorea sa contrazica, pe de o parte fiindca el trebuise sa aduca gheata si paharele.

- Nu chiar pe vecie, rosti el.

- La dracu', aproape pe vecie. Pana se consuma Soarele.

- Asta nu-nseamna "pe vecie".

- Bine, bine, miliarde si miliarde de ani. Poate chiar douazeci de miliarde de ani. Esti multumit?

Lupov Isi trecu degetele prin parul care Incepuse sa i se rareasca, parca pentru a se reasigura ca-i

mai ramasese ceva, si sorbi din pahar.

- Douazeci de miliarde de ani nu Inseamna "pe vecie".

- Oricum, va dura mult dupa moartea noastra, de acord?

- La fel vor dura zacamintele de carbune si uraniu.

- Asa-i, dar acum putem sa cuplam la Statia Solara orice nava spatiala, ca sa faca ruta Pamant-Pluto de un milion de ori, fara sa-si faca griji vreodata din cauza combustibilului. Asta n-ai putea face cu carbune si uraniu. Daca nu ma crezi, Intreaba-I pe Multivac.

- Nu trebuie sa-I Intreb pe Multivac. O stiu si eu.

- Atunci, nu mai tot critica lucrurile pe care le-a facut Multivac pentru noi! se enerva Adell. A facut numai bine.

- Cine-a zis ca n-ar fi facut bine? Eu spun doar ca un soare nu va dura pe vecie. Nimic altceva. Suntem In siguranta pentru douazeci de miliarde de ani, dar apoi ce se va petrece? - Lupov Indrepta un deget nesigur spre celalalt.

- Si sa nu-mi zici c-o sa ne cuplam la alt soare!

O vreme, domni tacerea. Adell ducea paharul la buze doar ocazional, iar ochii lui Lupov se Inchisera lent. Cei doi facusera o pauza de odihna. Apoi, Lupov deschise brusc ochii.

- Te gandesti c-o sa ne cuplam la alt soare, cand al nostru Isi va Incheia existenta?

- Eu muncesc, eu nu gandesc.

- Ba gandesti, Insa necazul cu tine e ca stai cam prost cu logica. Esti ca individul ala care a fost surprins de o aversa neasteptata si a fugit spre un palc de arbori, ca sa-si caute adapost. Nu-si facea nici un fel de griji, stii?, deoarece se gandise ca daca ploaia va razbi printr-un copac, se va putea muta sub altul.

- Am Inteles, zise Adell, nu-i nevoie sa tipi. Cand soarele nostru va disparea, vor fi disparut si celelalte stele.

- AI naibii sa fiu daca nu vor disparea! mormai Lupov. Totul a avut un Inceput In explozia cosmica originara, cand o fi fost ea, si totul va avea un sfarsit cand toate stelele Isi vor consuma combustibilul intern. Unele ard mai repede decat altele. Pai, alea gigante nu vor dura nici o suta de milioane de ani. Soarele nostru va dura douazeci de miliarde de ani si poate ca piticele vor dura o suta de miliarde de ani. Dar peste un trilion de ani, sa zicem, totul va fi In bezna. Entropia trebuie s-atinga nivelul maxim, asta-i!

- Stiu totul despre entropie, preciza demn Adell.

- Stii pe naiba!

- Stiu la fel de multe ca tine.

- Atunci, stii ca totul se va stinge Intr-o buna zi.

- Da, stiu. Cine zice ca nu va fi asa?

- Tu, prostovane! Tu ai zis ca avem toata energia care ne trebuie, pe vecie. Tu ai zis "pe vecie".

Fu randul lui Adell sa-I contrazica.

- Poate ca-ntr-o buna zi vom putea reface totul, spuse el.

- Niciodata.

- De ce nu? Candva...

- Niciodata.

- la-ntreaba-I pe Multivac.

- Intreaba-I tu. Punem prinsoare? Pe cinci dolari c-o sa raspunda ca nu se poate.

Adell era Indeajuns de cherchelit ca sa Incerce si, In acelasi timp, Indeajuns de treaz ca sa poata formula o Intrebare coerenta: "Va putea vreodata omenirea, fara sa-si cheltuiasca toata energia, sa readuca Soarele la splendoarea tineretii sale, chiar dupa ce el a murit de batranete?"

Probabil ca Intrebarea putea fi formulata si mai simplu: "Cum poate fi redusa masiv entropia Universului, pentru a reveni la nivelul initial?" Multivac Incremeni si amuti. Palpaiturile lente ale ledurilor sale Incetara, clicaiturile Indepartate ale releelor nu se mai auzira.

Apoi, tocmai cand tehnicienii, alarmati, simteau ca nu-si mai pot retine rasuflarea, imprimanta calculatorului Invie brusc. Sase cuvinte fura tiparite: DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.

- Pariul cade, sopti Lupov.

Plecara grabiti.

A doua zi dimineata, cu capetele pulsand dureros de mahmureala si cu gurile Imbacsite de alcool, cei doi uitasera cu totul de incident.

***

Jerrodd, Jerrodine si Jerrodette I si II priveau imaginea Instelata care se modifica In videoplat, pe masura ce trecerea prin hiperspatiu se desfasura pe durata ei atemporala. Brusc, pulberea scanteietoare de stele lasa loc In centrul ecranului unui singur corp cosmic stralucitor.

- Asta-i X-23, rosti Jerrodd cu convingere. Mainile sale subtiri i se Inclestara strans la spate si Incheieturile falangelor se albira. Surioarele Jerrodette avusesera parte de prima lor trecere prin

hiperspatiu si erau extrem de constiente de senzatia momentana de Inauntru-afara. Isi Inabusira chicotelile si se fugarira nebuneste In jurul mamei lor, intonand:

- Am ajuns la X-23, am ajuns la X-23, am ajuns...

- Liniste, copii! le potoli Jerrodine. Esti sigur, Jerrodd?

- Cum sa nu fiu sigur? replica el privind In sus catre proeminenta metalica de pe plafon, care strabatea cabina pe toata lungimea ei, intrand printr-un perete si disparand In peretele opus. De fapt, par­curgea Intreaga nava, de la un capat la celalalt.

Jerrodd nu stia mare lucru despre tubul gros de metal - doar ca se numea Microvac si ca oricine dorea i putea pune Intrebari. Chiar daca nu-I Intreba nimeni, el avea misiunea de a pilota nava spre destinatia prestabilita, de a se alimenta cu energie de la diversele Statii Energe­tice Subgalactice si de a calcula ecuatiile pentru salturile hiperspatiale.

Jerrodd si familia sa trebuiau doar sa astepte ajungerea la desti­natie, locuind In cabinele confortabile ale navei.

Odata, cineva ii spusese lui Jerrodd ca terminatia "ac" a lui Microvac ar fi fost acronimul pentru "analog computer" In engleza veche, dar barbatul se afla pe punctul de a uita si acest detaliu.

Privind videoplatul, ochii Jerrodinei se umezira.

- Nu ma pot stapani, murmura ea. Ma simt ciudat sa parasesc Pamantul pentru totdeauna.

- Nu Inteleg motivul! replica Jerrodd. Acolo nu aveam nimic, iar pe X-23 vom avea de toate. Nu vei fi singura. Nu vei fi un pionier al spa­tiului. Pe planeta traiesc deja peste un milion de oameni. Dumnezeule, stra-stranepotii nostri vor cauta planete noi, pentru ca X-23 va fi suprapopulata! - Dupa o pauza, adauga: Iti spun, dupa cum evolueaza explozia demografica, avem mare noroc ca zborul interstelar a fost pus la punct de calculatoare.

- Stiu, stiu, Incuviinta femeia fara chef.

Jerrodette I interveni prompt.

- Microvacul nostru e cel mai bun Microvac din lume.

- Si eu cred la fel, aproba Jerrodd ciufulindu-i parul.

Era Intr-adevar placut sa ai Microvacul tau, iar Jerrodd era Incantat ca facea parte din generatia sa si nu din alta. Pe vremea tineretii tatalui sau, singurele calculatoare erau niste masini imense, care acopereau sute de kilometri patrati. Pe o planeta exista un singur calculator, care se numea chiar asa - "Planetar AC". Timp de o mie de ani, crescusera mereu In dimensiuni, pentru ca apoi, aproape peste noapte, tehnologia sa se perfectioneze. In locul tranzistoarelor, aparusera valvele molecu­lare, astfel ca pana si cel mai Intins Planetar AC ocupa acum doar jumatate din volumul unei nave spatiale.

Jerrodd simti un fior de satisfactie, asa cum se petrecea ori de cate ori se gandea ca propriul sau Microvac era de nenumarate ori mai complex decat stravechiul si primitivul Multivac, cel care Imblanzise primul Soarele, si aproape la fel de complex ca Planetar AC-ul Paman­tului (cel mai mare dintre toate), care rezolvase primul problema calatoriei hiperspatiale si facuse posibil zborul spre stele.

- Atatea stele si atatea planete! suspina Jerrodine pierduta In propriile ei ganduri. Banuiesc ca familiile vor porni de-a pururi spre noi planete, asa cum facem noi acum.

- Nu chiar de-a pururi, surase Jerrodd. Intr-o buna zi, totul va Inceta, dar asta de-abia peste miliarde de ani. Peste multe miliarde de ani. Pana si stelele se sting, nu stii? Entropia trebuie sa creasca.

- Ce-i aia entropie, taticule? piui Jerrodette II.

- Entropia, dulceata mea, este un cuvant care descrie cum se opreste Universul. In cele din urma, totul se opreste, stii, asa cum s-a Intamplat cu robotelul tau vorbitor.

- Dar nu poti pune baterii noi, cum i-ai pus robotelului?

- Bateriile sunt chiar stelele, scumpa mea. Daca stelele se sting, nu mai exista baterii.

Imediat, Jerrodette I Incepu sa planga:

- Nu le Iasa, taticule! Nu lasa stelele sa se stinga!

- Uite ce-ai facut! suiera Jerrodine nervoasa.

- De unde sa fi stiut c-o sa se sperie? mormai Jerrodd.

- Intreaba-I pe Microvac! se tangui Jerrodette I. Intreaba-I cum se aprind din nou stelele!

- Haide, fa-o! Il Imboldi Jerrodine. Asa se vor linisti. Jerrodette II Incepuse si ea sa se smiorcaie. Jerrodd ridica din umeri.

- Gata, gata, scumpetelor! O sa-I Intreb pe Microvac ce trebuie facut. Nu va temeti - el o sa ne dea raspunsul.

II Intreba pe Microvac si adauga iute:

- Raspuns imprimat.

Luand banda Ingusta de celufilm, Jerrodd rosti vesel:

- Vedeti, Microvac spune ca se va Ingriji de toate, cand va veni clipa, asa ca nu trebuie sa va speriati.

- lar acum, copii, zise Jerrodine, e timpul sa va culcati. In curand vom ajunge In noul nostru camin.

Inainte de a distruge celufilmul, Jerrodd reciti raspunsul lui Micro­vac: DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT. Ridica din nou din umeri si privi pe videoplat. X-23 se apropia tot mai mult.

***

VJ-23X de Lameth privi In adancurile Intunecate ale hartii galactice tridimensionale la scara mica si spuse:

- Ma Intreb daca nu cumva e ridicol sa fim atat de preocupati de aceasta problema...

MQ-17J de Nicron clatina din cap.

- Nu cred. Stii bine ca, la actuala rata a expansiunii, galaxia se va popula In cinci ani.

Amandoi pareau a avea In jur de douazeci de ani, erau Inalti si cu corpuri perfecte.

- Cu toate acestea, zise VJ-23X, ezit sa Inaintez Consiliului Galac­tic un raport pesimist.

- Eu nici nu ma gandesc la alt tip de raport. Pune-i nitel In miscare. Trebuie sa-i punem In miscare.

VJ-23X suspina.

- Spatiul este infinit. O suta de miliarde de galaxii asteapta sa fie colonizate. Mai multe chiar!

- O suta de miliarde nu este un numar infinit si, cu trecerea timpului, devine tot mai putin infinit. Gandeste-te! Acum douazeci de mii de ani, omenirea a solutionat problema utilizarii energiei stelare, iar peste numai cateva secole a devenit posibila calatoria interstelara. Omenirea a avut nevoie de un milion de ani ca sa populeze o planeta micuta, iar apoi doar de cincisprezece mii de ani ca sa populeze restul galaxiei. Actualmente, populatia se dubleaza la fiecare zece ani...

- Pentru asta, il Intrerupse VJ-23X, putem multumi imortalitatii.

- Perfect. Imortalitatea exista si trebuie luata In seama. Recunosc ca ea are si partea aceasta mai putin convenabila. Galactic AC ne-a rezolvat multe probleme dar, stopand Imbatranirea si desfiintand moar­tea, a distrus toate celelalte solutii pe care le gasise.

- Presupun, totusi, ca n-ai dori sa renunti la viata.

- Catusi de putin, o lasa mai moale MQ-17J. Nu Inca. Nu sunt Indeajuns de batran. Tu cati ani ai?

- Doua sute douazeci si trei. Dar tu?

- N-am ajuns nici la doua sute. Sa revenim Insa la ideea mea. Populatia se dubleaza la fiecare zece ani. Dupa ce vom umple galaxia aceasta, urmatoarea va fi populata In zece ani. Inca zece ani si vom fi populat alte doua. Peste un deceniu - patru. Intr-o suta de ani, vom fi populat o mie de galaxii. Intr-o mie de ani, un milion de galaxii. In zece mii de ani, Intregul Univers cunoscut. Ce se va Intampla dupa aceea?

- O problema secundara, spuse VJ-23X, este cea a transportului. Ma Intreb cate unitati energetice solare vor fi necesare pentru a deplasa galaxii de indivizi dintr-o galaxie In urmatoarea?

- O Intrebare foarte pertinenta. Deja, omenirea consuma anual doua unitati energetice solare.

- lar majoritatea energiei respective este pur si simplu irosita. La urma urmelor, propria noastra galaxie emite anual o mie de unitati energetice solare, dintre care noi utilizam doar doua.

- De acord, Insa chiar si cu o eficienta de suta la suta, nu facem altceva decat sa amanam inevitabilul. Necesarul nostru energetic creste In progresie geometrica - chiar mai rapid decat populatia. Vom epuiza energia Inainte de a ramane fara galaxii colonizabile. E o problema interesanta. O problema foarte interesanta.

- Va trebui sa construim stele noi, din gazul interstelar.

- Sau din caldura disipata? Intreba ironic MQ-17J.

- Poate ca exista o modalitate de inversare a entropiei. Ar trebui sa-I Intrebam pe Galactic AC.

VJ-23X nu vorbise cu toata seriozitatea, dar MQ-17J Isi scoase din buzunar contactorul AC si-I aseza pe masa.

- Sunt gata sa-ntreb, spuse el. Este ceva cu care rasa umana va trebui sa se confrunte Intr-o buna zi.

Privi Incruntat micutul contactor AC. Era un cubulet cu latura de trei centimetri, conectat prin hiperspatiu cu marele Galactic AC, care slujea Intreaga omenire. Contactorul Insusi facea parte din Galactic AC.

MQ-17J ramase cateva clipe pe ganduri, Intrebandu-se daca Intr-o buna zi a vietii sale nemuritoare avea sa-I poata vedea Galactic AC. Acesta era de-a dreptul o planeta, una micuta, o plasa de raze de forta ce tineau materia, In interiorul careia fluxuri de submezoni Inlocuisera primitivele valve moleculare. In ciuda functionarii sale subeterice, Galactic AC avea un diametru de peste trei sute de metri.

- Poate entropia sa fie inversata? Intreba brusc MO-17J In con­tactor.

VJ-23X Il privi surprins.

- Auzi... de fapt, n-am vrut cu adevarat sa-ntrebi asta.

- De ce nu?

- Amandoi stim ca entropia nu poate fi inversata. Nu poti sa recladesti un copac ars din fumul si cenusa ramase.

- Aveti copaci pe planeta ta?

Raspunsul lui Galactic AC ii facu sa tresara si sa pastreze tacere. Vocea se auzi subtire si melodioasa din contactor: DATE INSUFI­CIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.

- Ai vazut? facu VJ-23X.

Ca atare, cei doi revenira la problema raportului pe care trebuiau sa-I prezinte Consiliului Galactic.

***

Mintea lui Zee Prime cuprinse noua galaxie, prea putin interesata de nenumaratele spirale de stele ce o alcatuiau. O galaxie pe care n-o mai vazuse pana atunci. Avea oare sa le vada pe toate? Erau atat de multe, fiecare cu propria ei Incarcatura umana... O Incarcatura mai degraba pasiva. Intr-o masura tot mai mare, adevarata esenta a omului se afla aici, In spatiu.

Minti, nu corpuri! Corpurile nemuritoare ramaneau pe planete, mentinute vreme de eoni In anabioza. Uneori, ele erau trezite pentru a efectua activitati fizice, dar asta se Intampla tot mai rar. Putini indivizi noi se nasteau ca sa se alature multimii incredibile, dar ce importanta avea? In Univers, exista prea putin loc pentru indivizi noi.

Zee Prime fu desteptat din reverie, Intalnind tentaculele cetoase ale altei minti.

- Sunt Zee Prime, spuse el. Tu cine esti?

- Sunt Dee Sub Wun. Din ce galaxie esti?

- Noi Ii spunem doar Galaxia. Dar tu din ce galaxie esti?

- Si noi o numim pe a noastra Galaxia. Toti oamenii numesc galaxia lor pur si simplu Galaxia si atat. De ce nu?

- Asa este. Toate galaxiile sunt la fel.

- Nu chiar toate. Rasa umana trebuie sa fi pornit dintr-o galaxie anume. Aceea este diferita.

- Din care galaxie? Intreba Zee Prime.

- Nu stiu. Universal AC ar trebui sa stie.

- Sa-l Intrebam? Brusc, sunt curios.

Perceptiile lui Zee Prime se extinsera pana ce galaxiile Insele se redusera si devenira o pulbere difuza pe un fundal mult mai maret. Sute de miliarde de galaxii, toate cu fiintele lor nemuritoare, toate purtandu-si Incarcaturile de inteligente cu minti ce rataceau liber prin spatiu. Una singura dintre ele era fara pereche, fiind galaxia de obarsie a omului. In trecutul sau neclar si Indepartat, ea cunoscuse o perioada cand fusese unica galaxie populata de oameni.

Zee Prime era extrem de curios sa vada galaxia aceea, asa Incat striga:

- Universal AC! In care galaxie a aparut omenirea?

Universal AC Il auzi, deoarece pe fiecare planeta si prin tot spatiul avea receptori ce duceau prin hiperspatiu catre un punct necunoscut unde se afla el.

Zee Prime auzise de un singur om ale carui ganduri razbisera In apropierea lui Universal AC, dar acesta nu zarise decat un glob stra­lucitor cu diametrul de jumatate de metru, aproape imposibil de privit direct.

- Dar cum este posibil ca Universal AC sa fie atat de mic? Intrebase Zee Prime.

- Cea mai mare parte a lui, venise raspunsul, se gaseste In hiperspatiu. Nu-mi pot imagina forma sub care exista acolo.

Nimeni nu si-o putea imagina, deoarece, Zee Prime stia prea bine, trecuse de mult ziua cand Omul jucase vreun rol In constructia unui Universal AC. Fiecare Universal AC Isi proiecta si Isi construia succe­sorul. Fiecare, In decursul existentei sale de peste un milion de ani, acu­mula datele necesare pentru a construi un succesor mai bun, mai com­plex, mai capabil, care avea sa-i cuprinda bazele de date si individua­litatea.

Universal AC Intrerupse gandurile ratacitoare ale lui Zee Prime nu prin cuvinte, ci printr-o indicatie. Mintea lui Zee Prime fu condusa In oceanul difuz de galaxii, dintre care una se mari treptat, aratandu-si stelele.

Un gand sosi de la o distanta infinita, dar perfect distinct: ACEASTA ESTE GALAXIA DE ORIGINE A OMULUI.

Era totusi la fel cu oricare alta galaxie si Zee Prime Isi tainui dezamagirea.

Dee Sub Wun, a carui minte Il Insotise, vorbi pe neasteptate:

- Si care dintre stele este steaua de origine a Omului?

Universal AC raspunse: STEAUA DE ORIGINE A OMULUI A DEVENIT O NOVA. ACUM ESTE O PITICA ALBA.

- Oamenii de acolo au murit? Intreba Zee Prime, surprins si aproape fara sa se gandeasca.

Universal AC raspunse: ASA CUM SE INTAMPLA IN ASEMENEA CAZURI, O LUME NOUA A FOST CONSTRUITA DIN TIMP PENTRU CORPURILE LOR MATERIALE.

- Da, bineInteles, zise Zee Prime, simtindu-se totusi coplesit de o senzatie de pierdere. Mintea lui Intrerupse legatura cu galaxia de origine a Omului si o lasa sa se retraga si sa se piarda printre punctu­letele difuze. Nu mai dorea s-o revada.

- Ce s-a Intamplat? Intreba Dee Sub Wun.

- Stelele mor. Steaua de origine a Omului este moarta.

- Toate trebuie sa moara. De ce n-ar muri?

- Insa cand toata energia va fi epuizata, corpurile noastre vor muri, si noi o data cu ele.

- Asta se va petrece peste miliarde de ani.

- Nu vreau sa se Intample nici chiar dupa miliarde de ani. Universal AC! Cum se poate opri moartea stelelor?

- Intrebi cum se poate inversa entropia, observa amuzat Dee Sub Wun.

lar Universal AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FlE INSUFI­CIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.

Gandurile lui Zee Prime revenira spre propria sa galaxie. EI nu se mai gandi la Dee Sub Wun, al carui trup se putea afla Intr-o galaxie situata la o departare de un trilion de ani-lumina sau pe planeta vecina. Nu era important.

Nefericit, Zee Prime Incepu sa colecteze hidrogen interstelar, cu care sa-si construiasca propria lui steluta. Daca stelele trebuiau sa moara Intr-o buna zi, cel putin cateva mai puteau fi construite.

***

Omul se gandi cu sine, deoarece, Intr-un fel, mental, Omul era unul singur. Era alcatuit dintr-un trilion de trilioane de trilioane de corpuri nemuritoare, fiecare avand locul sau, odihnindu-se linistit si neafectat de scurgerea timpului, Ingrijit de roboti perfecti, la fel de neafectati de scurgerea timpului, In vreme ce mintile tuturor corpurilor se contopeau liber Intre ele.

Omul rosti:

- Universul este pe moarte.

Omul privi galaxiile tot mai putin luminoase. Stelele gigant, risipi­toarele, disparusera demult, In distanta celui mai Indepartat trecut. Acum, aproape toate stelele erau pitice albe, murind treptat.

Din praful interstelar fusesera construite stele noi, unele prin proce­se naturale, altele de Om Insusi, dar si acelea piereau. Piticele albe puteau fi contopite, pentru ca din giganticele forte eliberate In felul acela sa se obtina alte stele, dar dintr-o mie de pitice albe se putea cladi o singura stea, care avea sa piara de asemenea.

Omul rosti:

- Grijuliu gospodarita, sub Indrumarea lui Cosmic AC, energia care a mai ramas In tot Universul va dura cateva miliarde de ani.

- Chiar si asa, spuse Omul, In cele din urma tot se va sfarsi. Oricat de atent ar fi gospodarita, oricat de eficient ar fi exploatata, energia consumata este pierduta si nu poate fi recreata. Entropia trebuie sa creasca permanent spre valoarea maxima.

- Entropia nu poate fi inversata? Intreba Omul. Sa-I Intrebam pe Cosmic AC.

Cosmic AC Ii Inconjura, dar nu In spatiu. In spatiu, nu se gasea nici macar un crampei din el. Se afla In hiperspatiu si era alcatuit din ceva ce nu era nici materie, dar nici energie. Problema dimensiunilor si naturii sale nu mai aveau deja nici un Inteles In termeni familiari Omului.

- Cosmic AC, spuse Omul, cum poate fi inversata entropia? Cosmic AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIEN­TE PENTRU UN RASPUNS CORECT.

Omul spuse:

- Aduna date suplimentare.

Cosmic AC raspunse: O VOI FACE. O FAC DE O SUTA DE MILIARDE DE ANI. ACEASTA INTREBARE NE-A FOST PUSA DE MULTE ORI PREDECESORILOR MEI SI MIE. TOATE DATELE PE CARE LE DETIN RAMAN INSUFICIENTE.

- Va exista un moment, Intreba Omul, cand datele vor fi suficiente, sau problema este insolvabila In toate circumstantele imaginabile?

Cosmic AC raspunse: NICI O PROBLEMA NU ESTE INSOL­VABILA IN TOATE CIRCUMSTAN-TELE IMAGINABILE.

- Cand vei detine suficiente date ca sa raspunzi la Intrebare? Intreba din nou Omul.

Cosmic AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIEN­TE PENTRU UN RASPUNS CORECT.

- Vei continua sa lucrezi la problema aceasta? insista Omul.

DA, raspunse Cosmic AC.

- Vom astepta, spuse Omul.

***

Stelele si galaxiile murira si se stinsera, iar spatiul se Intuneca, dupa zece trilioane de ani de secatuire a energiilor.

Unul cate unul, Omul se contopi cu AC, fiecare corp material pierzandu-si identitatea mentala Intr-o modalitate care, cumva, nu Insemna o pierdere, ci un castig.

Ultima minte a Omului se opri Inainte de fuziune, privind un spatiu care nu mai continea decat resturile ultimei stele negre si o materie incredibil de rarefiata, agitata aleatoriu de ramasitele caldurii ce cobora, asimptotic, spre zero absolut.

- AC, Intreba Omul, acesta este sfarsitul? Haosul acesta nu poate fi inversat, pentru a recrea Universul? N-ar fi cu putinta?

AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.

Ultima minte a Omului se contopi si doar AC exista - iar asta In hiperspatiu.

***

Materia si energia se sfarsisera, iar o data cu ele spatiul si timpul. Chiar si AC exista numai pentru acea ultima Intrebare, la care nu gasise Inca raspuns, din clipa cand, cu zece trilioane de ani In urma, un tehnician pe jumatate beat o adresase unui calculator care, prin compa­ratie cu AC, se gasea cu mult mai departe decat fusese omul fata de Om.

Raspunsese la toate celelalte Intrebari, dar pana nu gasea raspuns si la aceasta ultima Intrebare, AC nu-si putea elibera constiinta. Stransese toate datele ce puteau fi stranse. Nu mai exista nimic care sa fie adunat.

Insa datele colectate trebuiau acum corelate si combinate In toate relatiile posibile.

In acest scop, fu cheltuit un timp atemporal.

lar AC afla cum anume putea sa inverseze directia entropiei.

Nu exista Insa nici un om caruia AC sa-i ofere raspunsul la ultima Intrebare. Aspectul respectiv era lipsit de importanta. Se demonstrase ca raspunsul avea sa rezolve si problema aceasta.

Vreme de alt timp atemporal, AC se gandi care ar fi fost modalitatea optima de actiune. Cu atentie, organiza programul.

Constiinta lui AC cuprinse tot ceea ce fusese candva un Univers si reflecta la ceea ce acum era Haos. Trebuia sa actioneze pas cu pas.

Si AC spuse: "SA FIE LUMINA!"

Si se facu lumina...

© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved