Pacientul englez, de Ondaatje Michael

Parca tocmai "faima" unei carti ii diminueaza valoarea.Pentru ca daca o carte e foarte celebra, foarte apreciata, automat ai pretentii atunci cand te apuci sa o citesti.Ai asteptari mult prea mari.Si de aceea esti dezamagit.Mai ales ca eu nu cred ca valoarea unei carti este direct proportionala cu numarul celor care o citesc sau o lauda.O carte e celebra fie pentru ca beneficiaza de o buna promovare, fie pentru ca socheaza.

Nu stiu cum e filmul Pacientul englez.Nu l-am vazut.Dar cartea scrisa de Michael Ondaatje nu m-a impresionat atat de mult pe cat ma asteptam.Abia sprea sfarsit mi-a placut pe alocuri.

Nu o recomand celor care stau prost cu rabdarea.Celor ca mine, care vor ca o carte sa-i prinda dupa primele pagini.Pentru ca abia la jumatatea cartii incepi sa o intelegi si sa te acomodezi cu stilul autorului, un stil asemanator cu al Virginiei Woolf, acelasi mod "dezordonat" de construire a firului epic."Haosul" literaturii postmoderne nu e deloc pe placul.

Dar totusi acestei carti ii este iertatat haosul naratiunii, pentru ca nu este intamplator, zic eu, ci deosebit de semnificativ pentru subiectul cartii, reda de fapt haosul lasat in urma de razboi.

Actiunea se construieste in jurul a patru personaje: infirmiera Hana(ce si-a pierdut tatal si iubitul in razboi) , "pacientul englez" (care numai englez nu era, care fusese desfigurat in urma unui accident aviatic si pe care Hana il ingrijea),Carravaggio(un prieten de-al tatalui Hanei, hot si spion), si tanarul genist,indian Kip.

Chiar daca aceasta carte a fost numita" povestea de iubirea a secolului", accentul nu cade doar pe acest aspect ci si pe felul in care razboiul afecteaza viata fiecarui individ.Cartea mai puncteaza si alte aspecte ale vietii precum importanta nationalitatii si a identitaii, sugerand ca acestea pot fi sterse,schimbate, dar nu vei scapa de ele definitiv.Mai reiese si abilitatea iubirii de a transcende spatiul si timpul.

Mi-a placut faptul ca a fost pus destul de mult acentul pe razboi.Mi-a placut si importanta acordata cartilor, cititul devenind un mod de a te conecta cu ceilalti.Sau folosirea cartilor in spionaj pentru a trimite mesaje codate.Felul in care povestile personajelor se suprapun celor din carti.

Mi-ar fi placut sa fie dezvoltata mai mult legatura dintre Kip si Hana.( Kip fiind personajul meu preferat, alaturi de Carravaggio).Dar poate ca nu isi avea rostul.Poate ca lipsa de intensitate din relatia lor nu era intamplatoare.Poate ca nu se iubeau cu-adevarat, ci doar isi gasisera refugiul, comfortul, unul in bratele celuilalt.

Nu e o carte proasta.Dar nici una care sa te impresioneze  in mod deosebit.

Citate:

"O fata de douazeci de ani care renunta la intreaga lume pentru a iubi o

fantasma."

"Trebuie sa te aperi de tristete. Tristetea e foarte apropiata de ura. Da-mi voie sa-ti

spun. Am invatat bine acest lucru. Daca gusti din veninul altora - gandindu-te ca-i poti lecui impartindu-l cu ei - ai sa-l pastrezi in schimb in adancul fiintei tale. Oamenii aceia din desert au fost mai intelepti decat tine. S-au gandit ca le poate fi folositor. De aceea l-au salvat de la moarte, dar, cand nu le-a mai fost de folos, l-au parasit."

“A te odihni insemna a primi toate fetele lumii fara a le judeca.”

 “Un roman este o oglinda plimbandu-se de-a lungul unei

strazi.”

 “O poveste de iubire nu e despre cei care isi pierd inima, ci despre cei care gasesc

acea fiinta intristata pe care, cand o afli, trupul nu mai poate insela pe nimeni, nu

mai are nici o masca - nici intelepciunea somnului, nici ritualul fasoanelor sociale.

Este o mistuire a sinelui si a trecutului”

“Cand suntem tineri nu ne uitam in oglinzi. Abia cand devenim batrani, preocupati de

numele noastre, de legenda noastra, de ce vor insemna pentru cei din viitor vietile noastre.Ne umplem de infumurare, pornita din numele pe care le purtam, din convingerile noastre de a fi fost primul ochi, cea mai puternica ostire, cel mai iscusit negustor. Abia cand e deja batran isi vrea Narcis chipul gravat.”

“Adormeam toti cu vorbele lui Herodot in minte. Caci acele cetati care fusesera

marete in vremurile de demult trebuie sa fi devenit acum marunte, iar cele marete in

vremea vietii mele fusesera marunte in anii dinainte... Norocul omului nu sta niciodata in

loc.”

  

“Intotdeauna si-a dorit cuvinte, le iubea, crescuse printre ele. Cuvintele ii dadeau

claritate, ii ofereau o logica, un tipar. Pe cand eu simteam ca vorbele indoaie emotiile ca pe niste nuiele inmuiate in apa.”

 “Cred in acest lucru. Cand ii intalnim pe cei de care ne indragostim, un colt al spiritului

nostru devine un istoric un pedant, imaginandu-si sau amintindu-si o intalnire in care

celalalt a trecut nepasator, asa cum Clifton s-ar putea sa-ti fi deschis usa de la masina cu un an mai inainte, trecand pe langa destinul vietii lui. Dar toate partile trupului trebuie sa fie pregatite pentru sosirea celuilalt, toti atomii trebuie sa tresara intr-o singura directie pentru a se ivi dorinta.”

Cartea o puteti comanda aici:http://www.carti-online.com/pacientul-englez-p-225.html
Sau o puteti citi/descarca aici:
Ondaatje Michael - Pacientul_englez




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved