MAGICIANUL, de John Fowles

Magicianul, de John Fowles e o carte de-a dreptul frustranta!!!Dar o carte deosebita, complexa  datorita numeroaselor sale influente din psihanaliza, artă, mitologie, istorie. De ce spun frustranta?Pentru ca misterul pe care Magicianul  il exercita asupra lui Nicholas se extinde si asupra cititorului,si ne prinde pe toti  într-un joc dubios din care nici nu putem, nici nu vrem sa ne salvam.Ajungem sa trecem prin aceleasi stari ca si personajul.,sa experimentam o gama larga de sentimente duse pana la limita ba chiar mai mult,paranoia.De ce spun ca nu vrem?Pentru ca suntem prinsi in panza tesuta de Magician, manipulati prin curiozitatea noastra.Iar  numeroasele rasturnari de situatie si aspectele vietii ce sunt exploatate si analizate in carte nu fac decat sa ne atraga si mai mult atentia.

E incredibil cum un personaj depaseste granitele cartii si se poate juca pana si cu mintea cititorului!Ne simtim impinsi,fortat si de bunavoie intr-un labirinit emotional si intelectual.

 Conchis este cel care manipuleaza oamenii la fel ca pe  niste marionete.Lumea e pentru el scena pe care isi realizeaza spectacolelor,iar oamenii sunt actori.Maurice Conchis este cel care pune in scena un joc „de-a Dumnezeu”.

Nici macar faptul ca aceasta carte are aproape 500 de pagini nu m-a facut sa o las din mana.Nici faptul ca am citit-o in engleza si in format pdf(si toata lumea stie ca ebook-urile se citesc mai greu) nu a fost un impediment.Deci vraja pe care o exercita Conchis e intr-adevar puternica.

Un rezumat e greu de facut si nici nu-i vad sensul,caci nu actiunea e cea care defineste romanul ci sentimentele pe care le traieste Nicholas Urfe,misterul ce domneste pretutindeni , si aspectele asupra carora Fowles incearca sa ne avertizeze.In primul rand ne arata cu cata usurinta putem fi manipulati si determinati sa credem ceea ce vor altii sa credem.

.Ne mai arata cat de importanta e alegerea meseriei,cum atunci cand facem ceva ce nu ne place putem aveam impresia ca ne-am ratat viata ajungand sa ne gandim  la sinucidere,exact cum s-a intamplat in cazul tanarului Urfe.


Ideea cartii ar fi ca....Adevarul nu il putem descoperi niciodata,adevarul e la fel de incert precum Dumnezeu,poti sa crezi in el, dar nu poti sa il cunosti.Misterul ramane intotdeauna mister,nu are rost sa alergam sa gasim sensul unor iluzii.Viata in fond trebuie traita.Cand cauti prea mult sensul,te pierzi in ganduri,care te fac imobil si uiti sa mai traiesti.Iti ratezi destinul.
Finalul a fost pe masura intregului roman.Incert.Misterul se pastreaza.Nu aflam cine e intr-adevar Maurice Conchis, care a fost de fapt rolul lui Alison, care a fost sensul,scopul jocului in care Urfe a fost atras,de ce tocmai el a fost ales? Ramanem doar cu intrebarile.Exact ca in viata.Mereu intrebari si nici un raspuns.

O scurta poveste cuprinsa in roman care ilustreaza foarte bine principalele aspecte ale cartii:

PRINTUL SI MAGICIANUL

A fost odata un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de 3. Nu credea in printese, nu credea in insule, nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule, si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tanarul print ii dadu cerzare.

Dar intr-o zi, printul fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un barbat in haine de seara se apropie de el.

-Insulele de acolo sunt adevarate? intreba tanarul print.

-Bineinteles ca sunt adevarate, raspunse barbatul in haine de seara.

-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?

-Sunt toate printese adevarate si autentice.

-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printul.

-Eu sunt Dumnezeu, raspunse omul in haine de seara inclinandu-se usor.

Tanarul print se intoarse acasa cat putu mai repede.

-Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.

-Am vazut insule, am vazut printese, L-am vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul cu repros in glas.

Imparatul ramase impasibil.

-Nu exista nici insule adevarate, nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.

-Dar am vazut cu ochii mei!

-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.

-Dumnezeu era in haine de seara.

-Avea manecile hainei suflecate?

Printul isi aduse aminte ca asa erau. Imparatul zambi.

-E un costum de magician. Ai fost pacalit.

Auzind acestea, printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.

-Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise printul indignat. Data trecuta m-ai pacalit, dar nu se va mai intampla. Acum stiu ca insulele nu sunt reale si nici printesele nu sunt reale, pentru ca tu nu esti decat un magician.

Omul in tinuta de seara zambi.

-Nu eu te pacalesc, baiete. In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese, dar tatal tau te tine sub vraja lui si nu le poti vedea.

Printul se intoarse acasa ganditor. Cand il vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.

-Tata, e adevarat ca nu esti imparat ci doar un magician?

Imparatul zambi si isi sufleca manecile.

-Da, fiule, sunt magician.

-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.

-Barbatul de pe mal era doar un alt magician.

-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat, adevarul de dincolo de magie.

-Nu exista adevar dincolo de magie, raspunse imparatul.

Printul fu cuprins de tristete si zise:

-Am sa ma omor.

Prin farmecele sale, imparatul chema moartea sa vina. Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea. Printul se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printesele ireale, ireale dar frumoase.

-Prea bine, zise. Voi putea indura totul.

-Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si tu magician.

 Citate:

“Maine sa iubeasca cel care n-a iubit niciodata si cel care a iubit sa iubeasca maine."

 ”Frumuseţea este ceva de adaos. Ca ambalajul în jurul cadoului. Nu e cadoul în sine

"A zambi nu inseamna atat sa alegi o atitudine in fata vietii, cat sa recunosti si sa exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabila a vietii pe care nu putem nici macar sa incercam sa o evitam, ea fiind insasi existenta umana.”

“Placerea fizica nu este decat o placere; poate ceva mai mare decat celelalte, dar, oricum, o placere ca oricare alta. Nu reprezinta decat un aspect - si nu cel mai important - al relatiei pe care o numim iubire. Lucrul esential este adevarul, increderea care se stabileste intre doi oameni, doua suflete, doua spirite... cum vrei sa-i spui. Ca adevarata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizica. Pentru ca lucrul care nu trebuie sa existe niciodata intre doi oameni, care si-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna.”

“Asta e jocul hazardului. Nu hotarasti tu daca esti sau nu”.

“Dragostea nu este asemanarea dintre doua persoane, ci misterul dintre ele.”

“Nu exista adevar dincolo de magie.”

“Nu vreau sa te fac sa suferi si, cu cat te doresc mai mult, cu atat o sa te fac sa suferi. Si nici nu vreau sa ma faci sa sufar si, cu cat ma vei dori mai putin, cu atat o sa sufar.”

“Trebuie sa ramanem putin copii pana la sfarsitul vietii noastre si sa pastram inocenta copilariei intru maturitate creatoare.”

“Aveam sentimentul ca fata ma hipnotizase, insa subtil. Sincer si nu din cinism, crezusem pana atunci ca un barbat si o femeie stiau din primele zece minute daca vor sau nu sa faca dragoste impreuna si ca timpul care se scurgea pana la implinire nu era decat o taxa pe care o plateau pentru a fi multumiti si care in noua cazuri din zece era exagerata.”

“Intregul valora mai mult decat partile luate separat.”

“Necunoscutul e marele factor ce motiveaza existenta individului.”

“Cu cat intelegi mai bine ce e libertatea, cu atat o pierzi mai mult”

“Ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s-o pastram in noi daca vrem sa traim in societate.”

“Dragostea rezulta mai ales din aptitudinea de a iubi, existenta in noi insine si nu neaparat din faptul ca partenerul are reale calitati pentru a fi iubit.”

“In viata fiecaruia are loc un moment de maxima intensitate. Atunci trebuie sa stii sa te accepti. Este momentul in care esti ceea ce esti si totodata ceea ce vei fi.”

“Invata sa fii crud, invata sa fii neindurator, invata sa supravietuiesti! Nu ne alegem piesa si nici rolul. Intotdeauna va fi Othello. Iar a fi inseamna intotdeauna a fi Iago.”

“Nu este revoltator? In mine s-a instalat aceasta boala respingatoare numita iubire si nu se poate compara cu nicio boala a trupului – si eu sunt atat de marginita, atat de degenerata si, pe deasupra, am incercat sa te invat si pe tine.”

 Cartea o puteti comanda aici:http://www.metropolis.ro/books/book.php?product_id=1269





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved