Unde esti?

Unde esti?Unde ai disparut?
De cate ori mi-am pus intrebarea asta...
Tie ti s-a intamplat vreodata ca o persoana pe care o iubesti sau la care tii ca prieten sa dispara brusc din viata ta? Sa nu-l mai gasesti niciunde, nicicum, sa nu stii unde e si ce face si de ce a ales sa iasa asa din viata ta fara un adio, fara o explicatie...
Mie mi s-a intamplat si nu doar o data. Din pacate nu-i pot condamna pentru ca si eu am facut acelasi lucru de multe ori.

Si totusi, esti constient  ca sa dispari din viata cuiva asa e o dovada de nesimtire si de imaturitate. Daca vrei  sa ai relatii de prietenie sau iubire, tine cont de faptul ca acestea vin la pachet cu niste reasponsabilitati, obligatii. Nu mai ai dreptul sa fi egoist. Nu poti sa faci ce vrei si sa ranesti oamenii din jurul tau.
Stii oare ce-i in sufletul persoanei din viata careia dispari? Habar n-ai....

Nu pot sa uit felul in care B. a iesit din viata mea intr-un asemenea mod, cand ma asteptam mai putin. Ce ma durea era faptul ca m-am considerat vinovata, credeam ca am spus/facut eu ceva gresit care l-a determinat sa uite de mine. Apoi am inceput sa imi fac griji, stiind in ce zona periculoasa lucreaza, ce job are....ma temeam ca poate a fost ranit. Ca sa nu mai zic cat de mult ma speria ideea ca poate a fost ucis in vreo misiune.

Doare cand altul dispare din viata ta. Dar la fel de greu e cand tu dispari din viata cuiva la care tii. N-am sa uit cand ma suna C. si nu-i raspundeam, ci doar stateam cu telefonul in mana si plangeam. Nu puteam sa raspund, nu puteam sa ii spun ca vreau sa ies din viata lui, pentru ca nu asta vroiam.Ma intreb  oare cum s-a simtit el, cat de tare l-am ranit, oare ma uraste?

Stii de ce am facut asta, de ce altii o fac, de ce disparem pur si simplu? De teama. Pentru ca vrem sa ramanem in viata acelei persoane dar ne e teama.

Stii ce doare cel mai tare cand cineva dispare in felul asta? Incertitudinea...faptul ca nu stii de ce a facut asta, nu stii daca a facut-o intentionat  sau a intervenit ceva, a patit ceva. Nu stii cu ce ai gresit. Nu stii ce simte fata de tine. Te simti ca si cum te-a tradat, te-a mintit, te-a folosit si-acum dispare pentru ca nu mai are nevoie de tine. Te urasti pentru sinceritatea ta in fata lui, pentru implicare, pentru tot ce-ai facut sau vroiai sa faci.

E gresit sa crezi ca daca cineva dispare in felul asta, nu exista alta varianta decat aceea ca nu ii pasa de tine, ca te-a folosit. Si eu din viata unora am iesit asa pentru ca nu mai simteam nimic pentru ei dar nu ma simteam in stare sa le-o spun, consideram ca vor suferi mai putin in felul asta decat daca i-as respinge direct. De altii m-am ascuns tocmai pentru ca ii iubeam prea mult si imi era teama sa ma implic.

Si totusi, tu de ce ai disparut asa, de ce ma ignori?Credeam ca suntem prieteni...am fost atata vreme. Mi-ai spus ca suntem prieteni, acum de ce fugi de mine?

Ai fi tentat sa crezi ca numai cand e vorba de iubire te doare sa dispara cineva atat de neasteptat. Dar si un prieten ti-e la fel de greu sa il pierzi si sa nu stii de ce.

Totusi....nu mai suntem niste copii, eu am 20 de ani, tu mult mai mult, nu crezi ca ar fi cazul sa ne maturizam, sa fim mai responsabili. Pana cand vrei sa te joci in felul asta, pana la 40 de ani? Nu uita ca pe masura ce trece timpul, cresc sansele de a ramane singur. Asta iti doresti? Nu vei putea compensa cu nimic lipsa caldurii cuiva, patul tau va fi mereu gol si rece iar in camera doar tacere. Nu va fi nimeni acolo care sa te imbratiseze.

Ai o varsta deja, ti-ai pierdut dreptul de a fi imatur si iresponsabil. Trezeste-te la realitate! Asuma-ti sentimentele si exprima-le indiferent ca sunt pozitive sau negative. Nu mai rani oamenii. Incertitudinea doare mai rau ca respingerea.

Unde esti?

© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

3 comentarii:

sqrpio 23 noiembrie 2010, 12:26  

:) :P tin minte cand te cautam , la un moment dat... Disparusei, si eu eram oarecum pierdut. atunci. erai o "colega". Prima persoana cu care-mi impartaseam durerea, si care o cunostea aproape la fel de bine ca mine. sau poate chiar mai mult. am multe de recuperat. ai scris mult. si am asteptat. acum... vreau sa citesc tot ce a compus, si a relatat mintea aia ascunsa a ta. pen'ca stie ce face. si ce face e frumos.

Ps. inca-mi lipseste compania ta. dar sunt pe-aici, in umbra din spatele tau, si te supraveghez. imi e mai usor. si astept. nimic.

satmaya 26 noiembrie 2010, 10:56  

Uh, de cand nu am mai "auzit" de tine... :)
Tot asteptam si eu sa mai vad ceva scris pe blogul tau ...si ma intrebam unde oare ai disparut...
La tine mai doare inca? La mine cred ca a trecut...
Acum e lumina :) sper ca ai gasit si tu macar o stea mica sa-ti lumineze viata.

Eh, face ea si multe lucruri frumoase dar si prostii din plin.Stii tu, impulsivitatea mea...

Of, suna asa trist sa spui ca esti in umbra din spatele meu. Dar e bine ca n-ai plecat de tot. Parca imi vine sa si zambesc acum un pic. Ma gandesc la tine ca la vampirul Lestat.Macar acum nu o sa imi mai fie frica noaptea pe strada, am sa stiu ca umbra din spatele meu esti tu. :D

Anonim 22 ianuarie 2016, 03:11  

Ma bucur de ceea ce ai scris.Unde e? Il caut peste tot, acum au ramas doar visele si amintirile.Dar e vina mea:nu am stiut sa-i vorbesc, sa ma port, sa il iubesc.Am crezut da merit tot ceea ce imi oferea si nu puneam decat ziduri, fara solutii.Dar l-am iubit iubit din toata inima.Sunt sigura ca ochii mei i-au spus mereu asta.Dar venit ziua cand "s-a plictisit" si a iesit din viata mea. M-a lasat plangand si visand la el. Mi-a rupt sufletul cand aveam cea mai mare nevoie de ochii lui,de a-l tine in brate. L-am ales pe el din prima clipa, dar nu a inteles asta. Poate dintr-o intamplare o sa. citeasca ce scriu acum si o sa se gandeasca la mine, macar o clipa. Am sa il astept mereu...

Trimiteți un comentariu