Me,trains and guns














 When you're held by force in a building, guys in uniforms, with guns, guarding the door and not letting anyone out, what is this called?From what I've heard  this is a typical scenario for what you can call a hostage situation.

 But let's start with the beginning.Actually let's start with the trigger.I mean, the thing that reminded me of that experience.If you though I was joking, you were wrong what I'm telling you is 100% real and it happened to me.

I ended up on a site talking about the actress Maria Dinulescu.From there i went to a site with a movie in wich she was starring.California Dreamin'.You may have heard of it.Nice movie.So, I saw the beginning of the movie, the train with the american soldiers, guns and so on.And that's what reminded me of something I experienced in the past.

It wasn't long ago.A little more then one year ago, I think it was in april.I was traveling by train.Me and a french teacher.We were going to Moldova to a literary colloquium about the writer Mircea Eliade.I had a bad feeling from the start, everytime I went to Moldova something went wrong.But I would've never imagined that something like that was going to happen to me.

It was all good in the beginning.We spent some time in Bucharest, walking for the first time with the subway, and then, around 7 o'clock in the evening we saw our train and got in.We made our "beds" and tried to sleep.But something was obviously wrong.It was to much noise,agitation on the hallway.Then, before we reached the border between Moldova and Romania the train stopped.They started to check our IDs.Usually stuff.Just that usually only 2 people are doing that.Now, they were may.And they were wearing different uniforms.They stared in a strange way at me.Maybe because in my passport i was blonde, but now i was a brunette.Maybe at 2 o'clock in the middle of the night I didn't look as inocent as usually,maybe they've mistaken my sleepy, disturbed face with a face that hides something.I was really annoyed.We were 4 in the same compartment but thay were paying more attention to me.As if I was a suspect.I was angry thinking I can be mistaken as a bad girl.

Anyway...after they checked our IDs for severel times, our bags, they told us we need to step out of the train.They didn't forced everyone to go out of the train.Just my grup and 2 more grups.The train left.The train we were suppoed to be in, in our wat to Moldova.We were somewhere...it looked like in the middle of nowhere.It was just something like a train station there.They forced us to get inside that train station.They didn't answer to any of our questions.We had no idea what happened, what was wrong, why were they keeping us there.Some of us, those you were smokers wanted to go out, just near the door to smoke.But there were armed guys at the door and they didn't allow anyone to go outside.Tell me, isn't that what it's called a hostage situation?But no one dared to say that word.They were all afraid.Maybe some in shock.Me?Well, it's strange but...I wasn't afraid, I was quite amused by the situation.It amused me to see how scared were others.It wasn't like anything worst then that was possible to happen.They couldn't torture us or keep us there for days.(later I found out that others were tortured, even teenagers)

 We were kept there for many hours,If I do remember well, it was something like 6-7 hours.The worst thing wasn't  the lack of food, water, that we had no place to sit down, but the fact that it was freezing  there.That was a real torture.Then, just like that,without any explanation they commaned us to get in a train to Iasi, and  from there straight home.One of the groups didn't want to leave, but they were somehow warned that they have no choice.Those big guns can be very convincing for civilians.Some of those men in uniforms got in the train with us.They were standing at the doors to make sure no one is able to get out.Outside, we could also see many other armed guys watching over.

Once we were in Iasi, we went straight to the police and gave some statements complaining about what happened.Then the local television came and we were taken interviews.And then we went home...just like that, as if nothing happened.

Later we found one a possible reason for the things that happened.Our arrival there was just before the election.And there were rumors about a group of rebels planning to disturb the election.Protesting.And ...well, we were mistaken  as being part of that group.Because they were supposed to be young, intellectual, and from Romania.If I think about it, they had reasons to suspect us, especially me.I was going to be a part of a cultural manifestation.I had an essey with the title "The hidden book of Mircea Eliade" wich could've been a coded massage.Plus...we all know it very well those rumors about Mircea Eliade, his connection with the legionnaire movement.So me, going thare, with something written about someone like him who wasn't seen with  good eyes...it was kind of suspicious....we/me looked like the perfect political agitator.

 Back in Romania I sworn I'll never go back to Moldova, never again.!




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Caminante, de Octavian Paler


Pe Octavian Paler l-am descoperit acum un an si ceva.A fost "dragoste" la prima pagina.E singurul care imi place cu-adevarat  din literatura romana, in afara de Mircea Eliade.Cartile lui au fost  singura placere a celor cateva zile de iarna monotone petrecute in Austria.
Atunci citisem Viata pe un  peron.

L-am redescoperit zilele astea si mi-am propus sa ii citesc intreaga opera
Am inceput cu Caminante.Nici acum la o zi de cand am terminat de citit nu stiu ce sa scriu.Nu ca nu as avea ce.Dar mi se pare imposibil de redat in cateva randuri.Pentru ca ceea ce a scris el nu sunt cuvinte, ci bucati de suflet.Are o profunzime ce le lipseste multor autori.Un fel special de a te atrage, a-ti deveni atat de familiar.Mi-as dori sa ma fi nascut mai devreme, sa fi avut onoarea de a-l cunoaste personal.Sa-l fi ascultat ore intregi povestindu-si viata.
Dar tot e pot sa fac e sa il citesc si sa scriu cateva cuvinte despre el, despre opera lui.

Caminante este exact asa cum spune si autorul, jurnal si contrajurnal mexican.Simtul de observatie al lui Octavian Paler il face mai mult decat un jurnal.E o lectura fascinanta in care aflam numeroase lucruri despre civilizatia azteca, maya despre Cortez, numeroase legende...O carte care te duce in trecut pentru a-ti explica prezentul.Paler face de asemenea numeroase comparatii intre diferitele culturi si civilizatii.O carte care te indeamna la cultura, deschizandu-ti apetitul pentru istorie, pentru mit si legenda.Cuvintele mele sunt totusi mult prea stangace pentru a exprima esenta cuprinsa in Caminante.Asa ca  mai bine va las sa va delectati cu cateva( de fapt o multime) de citate din carte:

Citate:

“Cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub toate cerurile si printre toti oamenii.
Si viseaza ca intr-o zi o va intalni din nou, nu stie unde, poate intre ai sai.”

“Oricat am vorbi despre Icar, sufletele ne vor apartine pamantului pe carel
zaresc fragmentar jos, punctat de paduri insingurate. 

“Inclusiv intelepciunea o vrem in forme concentrate. Nu mai avem chef sa reluam rationamentele, sa cantarim argumentele, vrem sa sarim direct la concluzie, nu mai avem rabdare sa citim o carte intreaga, vrem o fraza frumoasa, inteleapta, atat. “

“La drept vorbind, exista doua Spanii. Una care i-a dat lui Columb, dintr-un tezaur secatuit, sume importante pentru a achita cu ele costul expeditiei. Alta care i-a dat lui Don Quijote doar un cal, un scutier si o iluzie. Una care a amestecat crima cu rugaciunea si n-a cunoscut mila. Alta care n-a cunoscut consolarea. Una careia Columb si Cortes i-au adus mii de tone de aur. Alta careia blandul, uscativul si incapatanatul Don Quijote i-a dat ceva care nu se poate cantari. “

“Pupila se dilata ca la pisici in intuneric si privesti obiectele fara sa le mai vezi. Cum s-a zis, poate ca adevarurile mari sunt uneori atat de aproape, incat doar de aceea nu le observam fiindca le cautam. Ar trebui numai sa deschidem ochii si sa privim. “


“Astronomia ne-a ajutat sa parcelam timpul, sa transformam neantul in secole, in ani, in zile, in clipe. Astfel, limitat, impartit, clasificat, timpul putea fi inteles mai usor. El devenea istorie si viata omeneasca .In aceasta cucerire era, insa, si o capcana. Impartind timpul, omul a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca "azi" devine "ieri" si ca umbra copacilor se alungeste spre asfintit. In clipa aceea a devenit melancolic si a descoperit regretul. Dar era prea tarziu. “

“Exista orase carora le ajunge un mit, o fantoma, un monument ca sa traiasca in umbra lor. “

“Uneori, pierdem fara sa stim ce sansa am risipit. “

“Nu cumva,uneori, vrand sa atingem un mister il risipim pentru totdeauna? “

"Priveste fara pretentia de a pricepe totul. Exista lucruri pe care le vei intelege mai bine din amanunte si din taceri decat din vorbe. Asa cum exista ganditori care pot fi intelesi mai bine din indoielile lor decat din certitudinile lor".

“A te simti singur nu e doar dovada unui gol, ci si o dovada ca inca n-ai pierdut legatura cu lumea. Remarci absenta celorlalti. Uneori, numai prin singuratate suntem solidari. Cum spune un poet mexican: "Exista zapezi pe vulcani, dar in maruntaiele lor arde focul".

"Dar chiar daca n-am avea, fetita mea, decat suferinta pe pamant ― zicea tatal ― trebuie oare din pricina aceasta sa ne temem? Trebuie sa stam intruna cu teama? Trebuie sa traimplangand? “

“Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte dintre ei. “

“Dar lumea in care traim nu este, oare, si ea jungla? O jungla civilizata, e drept, in care ipocrizia a pus o oarecare ordine, dar in care nu cel mai bine dotat are castig de cauza. Si nu stiu ce e de preferat. O selectie naturala sincera, ca in jungla, sau una cu instincte deviate. “

“Tresar, amintindu-mi ca aztecii prevedeau pieirea lumii actuale prin
cutremure. “



Cartea o puteti comanda aici: http://www.buybooks.ro/caminante-jurnal-mexican.html
Sau o puteti citi/descarca aici:Paler, Octavian - Caminante

© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Legenda maya




















Zeii au creat mai intai vegetatia. Apoi, animalele, pasarile, serpii. Si le-au cerut acestora sa pazeasca plantele. Cand au vazu ca animalele nu le pot pronunta numele, s-au hotarat sa-i creeze si pe oameni. La inceput iau sculptat din lemn. Dar aceste papusi insufletite s-au dovedit de o mare cruzime. Zeii s-au scarbit si au provocat un potop, dupa care si-au zis sa faca o noua incercare. Au luat porumb galben si alb si au facut o pasta. Din aceasta pasta au modelat, mai intai, patru barbati. De teama sa nu semene prea mult zeilor, Hurakan le-a suflat un abur peste priviri ca sa nu vada decat ceea ce e in jurul lor. Apoi, in timpul noptii, zeii au creat si patru femei





© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Something funny





Ca intotdeauna pe la ora 12 noaptea m-apuca pe mine cheful de butonat...tastatura.Si uite asa treceam de pe un site pe altul   pana imi cad ochii pe un articol care se cheama: "Ia si mie niste tampoane in drum spre casa".Site-ul e http://www.artaseductiei.ro.Mi-a atras atentia si-am zis hai sa il citesc.Am ras cu lacrimi.Nu stiu cu ce intentii l-a postat autorul(Abel),dar stiu ce-am inteles eu.Sunt lucruri pe care nu ar trebui sa iti pui vreodata prietenul sa ti le cumpere.Nu degeaba exista cuvantul "intim".Si daca tot ai indraznit sa-i  ceri asa ceva, sa il pui poate in situatii jenante pentru un barbat, macar zi mersi pentru intentia lui de a-ti face pe plac si abtine-te de la a comenta ca ti-a luat "cu picatele" cand tu vroiai cu "stelute".

Articolul arata cam asa:

Birou, tarziu, treaba multa. Primesc un sms: “Mi-e aiurea sa iti zic asta, dar nu am ce face. Ia si mie pe drum spre casa niste tampoane super (4 picaturi).”
Am zis in mintea mea “hait, am pus-o!”. Era mesaj de la prietena.
M-am oprit la prima farmacie, ma astepta o vanzatoare destul de trecuta. Mi-am zis ca nu e norocul meu. Ma uit in jur, lume destul de multa.
“Niste tampoane va rog.. ”
(Ca la paine, imi zic. Ce poate fi atat de greu?)
“De care?”
(Stiu, stiu.)
“Super.”
“Nu avem super.”
“Dar de care aveti?”
“Avem mini.”
Blocaj total. Mai mult de atat nu stiam. Mini? Super? Tampoane? Si imi iau inima in dinti…
“Si.. sunt bune?”
Dinozaurul din cretacic cu parul vopsit roscat, ca orice femeie in varsta care se respecta face o grimasa cat fata mea lunga de mirare. Fornaie ca un cal tinut in haturi si mi se rasteste.
“Pfffff, normal ca sunt bune”
(Incredibil, imi zic. Asta ma ia si la misto)
“Dar chiar nu inteleg. Vi se pare deplasat ca intreb? Am eu fata de om care ar sti ceva despre tampoane?”
“Vrei sau nu vrei mini?”
(Ca la piata)
“Pai daca nu aveti super, iau mini. Dati-mi doua pachete.”
In mintea mea obosita ma gandeam ca daca e mini, trebuie mai multe. Ca la sandvisuri. Daca sunt mici, iei mai multe. Ma duc la cumparaturi de tampoane si singura farmacista de care dau e o comunista care se inroseste la fata cand vorbeste despre lucruri “interzise”. De-aia e criza.
Cand ajung acasa, scandal.
“Miniii? Pai eu ti-am spus ca vreau 4 picaturi!”
“Picaturi? CE &*^( sunt alea picaturi? Dupa ce ca ma opresc sa iti cumpar mai faci si figuri. Foloseste-le pe astea.”
“Bai omul lui Dumnezeu, e prima zi de ciclu. Astea sunt de doua picaturi, ce sa fac cu ele?”
“Picaturile picaturilor . Ce dracu’ sunt alea picaturi?” Si marturisesc “Cand am vazut mesajul si am citit si de picaturi ma gandeam ca ori ai tastat aiurea, ori te referi la modul de prindere”
“Prindere?”
“Nu stiu.. de chilot”
Se uita crucis si urla:
“prindere? SUNT INTERNE !”
“Adica ti-l bagi in.. ”
Sa imi vina sa lesin, nu alta. Imi face instructajul, imi arata cutia, imi arata mesajul. Si eu ii raspund calm:
“Nu inteleg ce faci atata scandal. Daca zici ca ai nevoie de 4 picaturi, baga-ti 2 de 2 picaturi. 2 plus 2 egal 4. Ce e vina mea ca am nimerit peste una care foloseste vata in loc de picaturi si e si farmacista? Lasati-ma in durerea mea cu tampoanele voastre.”
Trantit de usi, mormait grosolan. Ii vad curul cand pleaca nervoasa de langa mine. Am timp insa sa urlu dupa ea.
“Auzi, dar tu stii de ce au femeile menstruatie si noi nu avem? PENTRU CA MERITA, MA !”


 Nu-i asa ca e funny?
Mi-a amintit de  vremurile in care ma trimiteau parintii sa le cumpar tigari.Uneori nu gaseam ce vroiau ei.Ma intreba vanzatoarea:" N-am rosu, doar albastru.Iti dau asa?"."Nu stiu, sunt bune si alea?".De unde era sa stiu eu pe la vreo 10 ani ce tigari sunt bune.
Tot asa e si cu barbatii, de unde sa stie ei despre anumite produse pe care numai femeile le folosesc.




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Weather's like my soul



So much raining lately.It's funny that it always rains when I'm sad.As if the sky was crying with my tears.Tears that turned into floods. Same old feelings:anger, frustration.I thought I 've got over then.I blamed the weather for my moods,  I blamed the winter,the fall, I blamed the food saying it was filled with chemicals, I blamed the pills I used to take, I blamed coffe, Pepsi, so many things I've put the blame on.Maybe all the blame is on me, because I'm enable to deal with my emotions, I have no control over them.I blame especially her, for doing nothing for me.She's just watching me so calmly while I distroy myself everydays.She would get mad if she knew the things I was accusing her.But that's the truth, even if it's unconsciously, she enjoys me being so damaged.Because this is the only way she can keep me with her.If I were ok, I would've never stayed here with here more then a week.Only the broken me prefers this place,otherwise...If I would be perfectly fine I would go as far as I could, without looking back, not even for a second.



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

What you see is not what I am



Sometimes It seems I'm a liar.But am I?No, I don't think so.My only fault is that I can't be what I am.I'm wick.I waste my life most of the time.It's like I'm trapped in a body that's not mine.I'm filled with emotions that don't belong in me.I'm in a trap.How can I escape.It's a dark and twisted labirynth.How did I end up here?How can I find my way out?When?.There are many types of wall, bars that keep people locked up.The walls of my prison are different.They are made of irrational fear, guilt,anger, frustration, low selfesteem,lack of trust....

I wish I can find a way to get rid of all these things that makes me what I'm not.It' such a heavy burden.I wish I was stronger.It's a shame I waste all the things I was gifted with.

I blamed people for asking to much from me.Maybe they are right.They just want what's best from.They just want me to be happy.They know I can be better then this.So, if there's someone to be blamed for all the shit in my life, sorry honey, that's me.( i love this word "honey" "hon", my army guy calls me like that-when I'm not runing away from him). I wish I'd be all the things I can be.I wish I could see myself the way others do.I wish I could love me at lest half the way they love me.Trust myself the way they trust me.Belive in myself the way they belive in me.I just wish I could see myself through their eyes.

Sometimes I feel like some of them are really seeing inside me, see the real me, see what I can be.But I'm always dumb, push them away, reject their help.

Anyway...I just wish I could be 100% myself.No mask, no secrets,no more hiding or running...Do I ask too much?


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Pacientul englez, de Ondaatje Michael



Parca tocmai "faima" unei carti ii diminueaza valoarea.Pentru ca daca o carte e foarte celebra, foarte apreciata, automat ai pretentii atunci cand te apuci sa o citesti.Ai asteptari mult prea mari.Si de aceea esti dezamagit.Mai ales ca eu nu cred ca valoarea unei carti este direct proportionala cu numarul celor care o citesc sau o lauda.O carte e celebra fie pentru ca beneficiaza de o buna promovare, fie pentru ca socheaza.

Nu stiu cum e filmul Pacientul englez.Nu l-am vazut.Dar cartea scrisa de Michael Ondaatje nu m-a impresionat atat de mult pe cat ma asteptam.Abia sprea sfarsit mi-a placut pe alocuri.

Nu o recomand celor care stau prost cu rabdarea.Celor ca mine, care vor ca o carte sa-i prinda dupa primele pagini.Pentru ca abia la jumatatea cartii incepi sa o intelegi si sa te acomodezi cu stilul autorului, un stil asemanator cu al Virginiei Woolf, acelasi mod "dezordonat" de construire a firului epic."Haosul" literaturii postmoderne nu e deloc pe placul.

Dar totusi acestei carti ii este iertatat haosul naratiunii, pentru ca nu este intamplator, zic eu, ci deosebit de semnificativ pentru subiectul cartii, reda de fapt haosul lasat in urma de razboi.

Actiunea se construieste in jurul a patru personaje: infirmiera Hana(ce si-a pierdut tatal si iubitul in razboi) , "pacientul englez" (care numai englez nu era, care fusese desfigurat in urma unui accident aviatic si pe care Hana il ingrijea),Carravaggio(un prieten de-al tatalui Hanei, hot si spion), si tanarul genist,indian Kip.

Chiar daca aceasta carte a fost numita" povestea de iubirea a secolului", accentul nu cade doar pe acest aspect ci si pe felul in care razboiul afecteaza viata fiecarui individ.Cartea mai puncteaza si alte aspecte ale vietii precum importanta nationalitatii si a identitaii, sugerand ca acestea pot fi sterse,schimbate, dar nu vei scapa de ele definitiv.Mai reiese si abilitatea iubirii de a transcende spatiul si timpul.

Mi-a placut faptul ca a fost pus destul de mult acentul pe razboi.Mi-a placut si importanta acordata cartilor, cititul devenind un mod de a te conecta cu ceilalti.Sau folosirea cartilor in spionaj pentru a trimite mesaje codate.Felul in care povestile personajelor se suprapun celor din carti.

Mi-ar fi placut sa fie dezvoltata mai mult legatura dintre Kip si Hana.( Kip fiind personajul meu preferat, alaturi de Carravaggio).Dar poate ca nu isi avea rostul.Poate ca lipsa de intensitate din relatia lor nu era intamplatoare.Poate ca nu se iubeau cu-adevarat, ci doar isi gasisera refugiul, comfortul, unul in bratele celuilalt.

Nu e o carte proasta.Dar nici una care sa te impresioneze  in mod deosebit.

Citate:


"O fata de douazeci de ani care renunta la intreaga lume pentru a iubi o
fantasma."


"Trebuie sa te aperi de tristete. Tristetea e foarte apropiata de ura. Da-mi voie sa-ti
spun. Am invatat bine acest lucru. Daca gusti din veninul altora - gandindu-te ca-i poti lecui impartindu-l cu ei - ai sa-l pastrezi in schimb in adancul fiintei tale. Oamenii aceia din desert au fost mai intelepti decat tine. S-au gandit ca le poate fi folositor. De aceea l-au salvat de la moarte, dar, cand nu le-a mai fost de folos, l-au parasit."


“A te odihni insemna a primi toate fetele lumii fara a le judeca.”

 “Un roman este o oglinda plimbandu-se de-a lungul unei
strazi.”

 “O poveste de iubire nu e despre cei care isi pierd inima, ci despre cei care gasesc
acea fiinta intristata pe care, cand o afli, trupul nu mai poate insela pe nimeni, nu
mai are nici o masca - nici intelepciunea somnului, nici ritualul fasoanelor sociale.
Este o mistuire a sinelui si a trecutului”


“Cand suntem tineri nu ne uitam in oglinzi. Abia cand devenim batrani, preocupati de
numele noastre, de legenda noastra, de ce vor insemna pentru cei din viitor vietile noastre.Ne umplem de infumurare, pornita din numele pe care le purtam, din convingerile noastre de a fi fost primul ochi, cea mai puternica ostire, cel mai iscusit negustor. Abia cand e deja batran isi vrea Narcis chipul gravat.”

“Adormeam toti cu vorbele lui Herodot in minte. Caci acele cetati care fusesera
marete in vremurile de demult trebuie sa fi devenit acum marunte, iar cele marete in
vremea vietii mele fusesera marunte in anii dinainte... Norocul omului nu sta niciodata in
loc.”
  
“Intotdeauna si-a dorit cuvinte, le iubea, crescuse printre ele. Cuvintele ii dadeau
claritate, ii ofereau o logica, un tipar. Pe cand eu simteam ca vorbele indoaie emotiile ca pe niste nuiele inmuiate in apa.”

 “Cred in acest lucru. Cand ii intalnim pe cei de care ne indragostim, un colt al spiritului
nostru devine un istoric un pedant, imaginandu-si sau amintindu-si o intalnire in care
celalalt a trecut nepasator, asa cum Clifton s-ar putea sa-ti fi deschis usa de la masina cu un an mai inainte, trecand pe langa destinul vietii lui. Dar toate partile trupului trebuie sa fie pregatite pentru sosirea celuilalt, toti atomii trebuie sa tresara intr-o singura directie pentru a se ivi dorinta.”



Cartea o puteti comanda aici:http://www.carti-online.com/pacientul-englez-p-225.html
Sau o puteti citi/descarca aici:
Ondaatje Michael - Pacientul_englez




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Me and my army guy



 The movie Waterloo Bridge-with Vivien Leigh and Robert Taylor -always reminds me of him, of us.Of course, I'm talking about my army guy.I thought of him lately.And this morning as I woke up I saw I had a message from him.I still care about him, still wish I could be with him, but I'm scared.I'm so stupid I'm afraid I'm not good enough for him, and that's why I push him away.Like I do with everyone.I think sometimes I belive I'm worthless, not good enough for no matter who.

You wonder what's the story with this guy?
Well, I'd say  it's a story like those you see only in movies.
You see, the thing is I always felt somehow connected with the army.I remember when i was less then 8 years old I had only one thing in my mind:that when I grow up I wanna be an army girl.I was daydreaming about it all the time.Then, when I was 15 I think,a gipsy told me I will get married with a man in uniform, a military guy.I didn't really belived it.

But then, last summer, in july I met him.An army guy.He wasn't quite my type.Actually not at all my type.He had blonde hair and green eyes.From Houston.Working in Germany, but fighting in Irak.Those months we  spent "together" were the best I've ever had .For the first time I felt I was on the right path, doing what I was meant to.We were a perfect match.Just like...as if we were made for each other.Still...somehow...something broke in each of us...we both had our own problems ...we were going through hard times...we both felt the need for space, isolation....so we stopped talking....
Even if we were not in touch anymore, something was still alive in each of us...it still is...maybe in time we can reconnect...Sometimes you need to work hard to get closer to someone....Sometime you need to heal your wounds before you can let someone else in your heart...Lost trust can be regained...but it needs a lot of effort...
 It will happen only what it's meant to happen...we can't run away from our destiny...if we do that, we fail.We live like ghosts, like a shadow of the things we could've been.



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Like a djin


I hate my past.Not because of what it is, but because it keeps haunting me.Because pieces of my past rise in the middle of the night from silence and darkness ans steal my sleep.They never let me rest.They perform something like a ritual.All those people from my past make a circle around me and dance like a djin tribe.They are laughing.And torture me. Even if i let my past behind even if i stopped trying to revive it, my past won't let me move on. Is there any escape?I guess not.We all have to live with our past, carry it as if you carry your own cross.Get used to it.




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Spre far,de Virginia Woolf





Ooofff,n-as fi vrut sa zic asta, dar...cred ca e prima carte pe care nu o recomand.Nu zic ca e o carte proasta.Toata lumea stie cat de celebra e Virginia Woolf si cat de apreciate sunt cartile ei.Dar nu si Spre far.E o carte care pe mine personal m-a dezamagit.In mod bizar, e o carte buna, dar nu placuta.Asta pentru ca pune accentul aproape in totalitate pe ganduri si sentimente ceea ce o face plictisitoare.Nu am gasit nimic care sa imi capteze interesul.
Nici macar sa scriu despre ea parca nu-mi vine. Sincer...mie mi s-a parut o carte chiar depresiva....poate exagerez...dar..e doar  o parere.....imaginile care imi veneau in minte citind-o...m-au facut chiar sa am cosmaruri noaptea trecuta,cu valuri inalte de cativa metri ce inghiteau oameni,autoturisme... chiar si pe mine....(ma intreb,daca citind Spre far am visat urat,valuri uriase,oare ce o sa visez daca citesc cartea Valurile? )
 Cine stie...poate o sa o recitesc vreodata si o sa imi schimb parerea...dar...deocamdata nu imi place.

Chiar ma simt prost ca nu-i gasesc cuvinte de lauda...Presimt ca e o carte buna, dar care nu-si dezvaluie valoarea decat in anumite conditii.E ca atunci cand suferi din dragoste si citesti o carte in care te regasesti, care nu face decat sa rasuceasca cutitul in rana.Asa e pentru mine cartea Virginiei Woolf.
Cu siguranta o sa o recitesc intr-un moment mai potrivit....

Citate:

“Oamenii se lasa repede despartiti.” 

“Gandul intarzie si iubirea se joaca.” 

“Sa ne bucuram de ceea ce ne putem bucura acum. “  

“Marea revelatie nu vine, poate, niciodata. In schimb, e inlocuita de mici miracole zilnice, iluminari, chibrite aprinse pe neasteptate in bezna. “
Sau o puteti citi/descarca aici(in engleza):
WOOLF, Virginia - 1927 - To the Lighthouse




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Pretty little liars(books)



 Nu stiu cate dintre fete urmaresc noul serial Pretty Little Liars.(Daca nu ati auzit de serial,atunci in mod sigur nu ati auzit nici de cartea Pretty little liars scrisa de Sara Shepard).
Nu e tocmai genul meu de serial....as zice ca e mai mult un serial pentru pustoaice.Si totusi,de plictiseala, am zis hai sa vad si eu cum e...si...surpriza!m-a "prins"...
Il poti urmari cu placere si daca ai peste 20 de ani pentru ca iti aduce aminte de perioada in care erai si tu exact ca fetele respective si pur si simplu retraiesti alaturi de ele vremurile de mult apuse .:)

 Anyway...intentia mea nu era sa fac reclama la serial...ci vazand ca multe fete intreaba daca se gasesc si la noi cartile...m-am pus si eu pe cautat....nu stiu daca le gasiti prin librarii,n-as crede.Inca nu s-au tradus in limba romana.Dar pentru cunoscatorii de engleza vestile sunt bune.Cartile(mda,sunt mai multe volume) se gasesc pe net....le puteti citi online intrand pe urmatoarele linkuri (e fara plata, nu trebuie sa va face cont,sau sa completati ceva,pur si simplu intrati pe site-ul respectiv si le cititi) :

Volumul 1:   Pretty little liars

Volumul 2:  Flawless

Volumul 3:  Perfect

Volumul 4: Unbelievable

Volumul 5:  Wicked

Volumul 6:   Killer

Volumul 7:  Heartless

Volumul 8:   Wanted


Ah,era sa uit...nu va speriati de faptul ca sunt 8 "volume".Ele nu depasesc 100 de pagini.Si pe deasupra, chiar daca sunt in engleza, limbajul este destul de simplu, accesibil oricui, nu doar celor care stau perfect cu engleza.

Lectura placuta!




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Ce am de gand sa citesc vara asta




Stii cat de mult imi place sa citesc?Nu cred ca stii :) Dar ca sa iti dai seama...imagineaza-ti ca fac asta din clasa I. Da, cand majoritatea abia invatau sa scrie si sa citeasca,eu eram cel mai fidel cititor al bibliotecii,genul ala "ziua si cartea".Recunosc ca am avut si perioade in care am citit mai rar(perioada de superficializare,cum ii spun eu), dar in general...mereu ma vezi cu o carte in mana.Citeam si la scoala,citeam si pe tren, citeam pana si in sala de asteptare la dentist.
In fine....nu cred ca iti pasa tie cat de mult imi place mie sa citesc.Dar totusi ti-am spus . :))
"Vazui" ca e la moda printre impatimiti de lecturi sa posteze cate o lista cu ce-au citit sau  vor citi.Asa ca hop si eu cu lista mea...de lectura...pentru vara 2010...adica asta de acuma :))
Am facut o lista cu 50 de carti.Sunt curioasa cate apuc sau mai bine zis am chef sa citesc.Ca timp as avea nelimitat.Numai ca lenea mi-e prietena foarte buna .:)


1.Jules Verne-Castelul din Carpati
2.Pascal Bruckner-Luni de fiere
3.Albert Camus-Strainul
4.Gabriel Garcia Marquez-Despre dragoste si alti demoni
5.Herman Hesse-Jocul cu margelele de sticla
6.Herman Hesse-Lupul de stepa
7.Saul Belllow-Traieste  clipa
8.Stephen King-Carrie
9.Kazuo Ishiguro-Sa nu ma parasesti niciodata
10.Giovanni Arpino-Parfum de femeie
11.Eric Emmanuel Schmitt-Oscar si tanti Roz
12.Orson Scott Card-Jocul lui Ender
13.Boris Vian-Spuma zilelor
14.Allan Pease-De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda
15.Kahlil Gibran-Profetul
16.Kazuo  Ishiguro-Ramasitele zilei
17.Octavian Paler-Desertul pentru totdeauna
18.Octavian Paler-Un om norocos
19.Octavian Paler-Caminante
20.Irvin D.Yalom-Plansul lui Nietzsche
21.Martin Page-M-am hotarat sa devin prost22.Haruki Murakami-In cautarea oii fantastice
23.Haruki Murakami-La sud de granita
24.Haruki Murakami-Dans dans dans
25.Haruki Murakami-Padurea norvegiana
26.Ian McEwan- Durabila iubire
27.Ian McEwan-Ispasire
28.Ian McEwan-Cainii negri
29.Nina Berberova-Trestia revoltata
30.Michael Ende-Momo
31.Le Carre John-Omul nostru din Panama
32.Fratii Strugatki-Picnic la marginea drumului
33.Joseph Heller-Catch22
34.Zelazny Roger-Noua printi din Amber
35.Rushdie Salman-Harun si marea de povesti
36.LeGuin Ursula K.-Deposedatii
37.Jose Saramago-Pestera
38.Jose Saramago-Pluta de piatra
39.Jose Saramago-Toate numele
40.Ray Bradbury-Fahrenheit 451
41.Amelie Nothomb-Uimire si cutremur
42.Salman Rushdie-Pamantul de sub talpile ei
43.Isaac Asimov-Zeii insisi
44.John Fowles-Colectionarul
45.Luigi Pirandelo-Unul niciunul si o suta de mii
46.Ernesto Sabato-Tunelul
47.Ondaatje Michael-Pacientul englez
48.Iris Murdoch-Clopotul
49.John Steinbeck-Soareci si oameni
50.Thomas Mann-Muntele vrajit

Cred ca o sa mai adaug carti pe lista...sa fie 100...chiar daca nu le citesc pe toate in vara asta. :)


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Time for answers,choices.Really?






 You had time enough for thinking,what did you decide?some will ask me.
Yes I know I had plenty of that, but...answers don't come just like that, when I want them to...There's a right time for everything, so maybe it's not the right time for me to make such a long term choice.So I won't be able to answer when people will ask what I wanna do with my life.They will be disappointed of me, saying I've wasted so many months doing nothing, saying I'm screwing my life.Yeahh, whatever.Just because they can't see any improvements on the outside, it doesn't mean nothing changed.Or maybe I didn't actually changed in any way.But at least now I know I can change if I really want to or need to.At least, having all this time-out just with myself, isolated from everyone, from any kind of influence, I managed to know myself better.So here are the things I've learned these months:

Firstly I should say I've learned that It's imposible for one to live his entire life doing what others want, make them happy, proud.Selfishness in this case is a good thing.One should make his happiness a priority even if that means to disappoint otheres.We aought to live our  lives chasing our own dreams, not others.

I've learned that most of the problems of today have their origins in the past, in childhood.

I've learned that I am able to do things I never thought I will.

I've learned that losing your hope is not the end.Every thing that you lose can be found again.So is hope.

I've learned that I run away from happiness because it scares me.I'm afraid that I will get it and then, when I get used to it, I will lose it.I want everything or nothing.I don't wanna have something if I know I might lose it.I reject thing before losing them.

I am enable to accept defeat,

I forgot how it's like to miss someone.I am not able to miss someone.And it's not my fault for that.It's just because when I wanted to have people beside me, I had no one, I was alone, rejected.And that was so painfull that my heart never allowed me again to miss someone.That' why now I'm accused of being so cold, detached, not caring about people, about losing them.

I've learned that I was wrong when I always considered myself a victim.Many times, involuntary I was the "bad guy".I might have hurt people more then they've hurt me.But I never meant to.

I've learned that no one is borne bad.People become bad/mean because of the life they had, people they met.Bad people are just angry people.Angry because of those many times when they  got hurt.Being bad is just a defence mechanism.So don't judge people just because they seem to be bad ones.Try to help them.They need someone to show them their good parts.

I've learned that people are not meant to be solitary.They need company.

I've learned that freedom is something we don't need.Is just an illusion.That it's not worth the price.That we don't really need it.

I've learned that people can change but it takes a huge effort.

I've learned that some things are not worth fighting for.

I've learned that getting what you want is not the hardest thing.Keeping that thing is much more harder.

I know now how important it is to be patient.Good things come to those who are able to wait.

I've learned that some people love you more then you can imagine.But they can't tell you, they don't want to, or they don't know how to.

I've learned that life is not hazard.Every little thing has a meaning.Every small event can teach you a lesson.But most of the people can't see the meaning of things.

I've learned that the more you think about life the more unhappy you become.Life should be lived  more, and less thought about.

I know  that most of the things are replaceable..

And many other things I can't remember now....

So, do you still think all these months were wasted in vain?

Life is all about timing... the unreachable becomes reachable, the unavailable become available, the unattainable... attainable. Have the patience, wait it out It's all about timing.
Your time is limited, so don't waste it living someone else's life. Don't be trapped by dogma - which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of other's opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary.


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Identitatea, de Milan Kundera


Rareori se intampla ca o carte sa ma faca sa fiu curioasa in legatura cu intreaga opera a autorului.Dar citind Identitatea, m-am hotarat sa mai citesc si alte carti ale lui Milan Kundera.Aveam cartea asta in biblioteca de vreun an.De ce oare nu am citit-o pana acum?De fapt...stiu ca o incepusem la un moment dat, dar m-am oprit pe la pagina 50.Cred ca nu era tocmai ceea ce cautam in momentul respectiv.Dar...ieri am dat din nou peste ea si m-am gandit ca e o lectura numai buna de luat la plaja.Nu m-am inselat.Cartea se citeste foarte usor, repede,nu are decat 150 de pagini.Subiectul nu este deloc complicat, deloc in genul celor care iti dau bataie de cap incercand sa ghicesti ce semnificatie are fiecare cuvant sau gest al personajelor.Trateaza o tema cat se poate de realista,o problema cu care multi dintre noi s-au confruntat.

Dar sa nu credeti ca daca e o lectura usoara e lipsita de valoare.Mie mi-a acaparat atentia inca de la inceput cand Jean-Marc era surprins ca a putut sa-si confunde iubita cu o alta femeie.E ceva ce i se poate intampla oricui.Si-atunci te intrebi oare cat de bine il cunosti pe cel de langa tine,daca ai putut sa il/o confunzi.

Chiar desenul de pe coperta cartii reprezinta esenta ei.Cele doua chipuri, masculin si feminin, nu sunt altceva decat metafore ale indentitatii, ale fiintei umane care n-are nici un rost in viata decat in raport cu fiinta iubita, in cuplu.Identitatea care se defineste prin iubire, sau devine ambigua in afara ei.


Cartea prezinta dilemele oricarei femei trecute de o anumita varsta,pe chipul careia batrenetea incepe sa isi faca simtita prezenta:de ce nu mai intorc barbatii privirea dupa mine?Dileme legate de frumusete, sexualitate si maternitate.Dar si un aspect caracteristic oricarei femei si anume nevoia de atentie, de a i se reaminti mereu ca e frumoasa.Nu e destul ca partenerul de viata sa ne placa.Vrem mereu ca si ceilalti sa ne remarce, sa ne complimenteze,avem nevoie de acest lucru pentru a ne pastra increderea in noi.

Dar dilemele pe care ni le prezinta cartea nu se opresc aici.La fel cum Jean-Marc are impresia ca Chantal nu mai este femeia pe care o cunoscuse tot asa ni se intampla si noua.Ne uitam la persoana de langa noi si parca vedem un strain.Ne intrebam oare cand s-a schimbat atat de mult, oare asa a fost mereu dar nu am observat?Sau fiecare om are mai multe identitati, mai multe fete/masti?De unde stim atunci care e cea reala, cine se ascunde in spatele acestor masti?

Pare brusc, ca din topor felul in care Jean-Marc si Chantal se despart, dupa un schimb de cateva replici.Dar daca stai bine sa te gandesti, nu asa e si in realitate?Nu de multe ori o relatie perfecta ce a fost lipsita de conflicte se termina pe neasteptate din te miri ce motive banale?Si de ce?La fel ca in carte, vina cade pe lipsa de comunicare, neimpartasirea gandurilor si-a dorintelor.Uitam ca cel de langa noi nu e magician si prin urmare nu  poate ghici ce-i in mintea noastra, ce ne dorim, nu are cum sa ne ajute daca nu stie care-i problema.

O carte ce o putem lua drept un avertisment, pe care o putem lua ca exemplu de "asa nu" in relatiile noastre.

Citate:

"Libertate?Traindu-va mizeria puteti alege intre a fi fericita sau nefericita.In asta consta libertatea dumneavoastra.Sunteti libera sa va topiti individualitatea in cazanul multimii cu un sentiment de infrangere, sau dimpotriva, cu euforie."

"Dar daca nu ai ambitii, daca nu esti avid sa reusesti, sa fii recunoscut, te instalezi pe buza prapastiei."

 "Dor?Cum sa-i fie dor cand el era in fata ei?Cum poti sa suferi de absenta celui care este de fata?(Jean-Marc ar putea sa raspunda:poate sa-ti fie dor in prezenta iubitului daca intrevezi un viitor in care iubitul nu mai este;daca moartea iubitului, nevazuta, este deja prezenta.)"

"Iata adevarata si unica ratiune de a fi a prieteniei:sa ofere o oglinda in care celalalt sa-si poata privi imaginea de altadata,imagine care fara vesnica trancaneala dintre prieteni, s-ar fi pierdut de mult."



Ne putem reprosa un gest, un cuvant rostit; nu si un sentiment, pentru ca  pur si simplu nu avem asupra lui nici o putere.”
  
Sinuciderea ar fi o tradare, un refuz de a astepta, pierderea rabdarii...”

Nu m-am temut niciodata de moarte. Acum, da, ma tem. Nu pot scapa de gandul ca si dupa moarte ramai viu. Ca a fi mort inseamna a trai un cosmar nesfarsit.”

Daca esti lovit de ura celorlatți, daca esti acuzat, sfasiat de gloata, te poti astepta la doua reactii din partea celor care te cunosc: unii se vor alatura gloatei, ceilalti, discreti, se vor preface ca nu stiu nimic, ca nu au auzit nimic, incat ai putea continua sa-i intalnesti si sa vorbesti cu ei. Aceasta a doua categorie, discreta, delicata, o formeaza prietenii.”

"Mi se face teama cand imi clipeste ochiul. Teama ca in secunda cand privirea mea se stinge in locul tau s-ar putea strecura un sarpe, un sobolan, un alt barbat." (Identitatea, Milan Kundera)

"Secolul nostru ne-a facut sa intelegem un lucru capital: omul nu este capabil sa schimbe lumea si nu o va schimba niciodata. Este concluzia fundamentala a experientei mele de revolutionar. Concluzie pe care, de altfel, au acceptat-o cu totii, tacit. dar mai exista o concluzie, care merge si mai departe. este o concluzie teologica si ea proclama: omul nu are dreptul sa schimbe ceea ce a creat Dumnezeu. Aceasta interdictie trebuie respectata pana la capat".


  Cartea o puteti comanda aici:http://www.metropolis.ro/books/book.php?product_id=64

Sau o puteti citi/descarca aici:
milan kundera identitatea




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Regimul Oshawa





 Nu intamplator scriu despre acest regim, ci pentru ca sunt si eu o adepta a lui,a microbioticii in general(cand reusesc, ca deh,sunt si eu om, mai calc si pe langa).Chiar acum il tin si eu.Sunt in penultima zi si ma simt foarte bine.

Inainte de a trece la ceea ce este acest regim, sa va spun mai intai ceea ce nu este.Nu e un regim de slabire.Desi poate ca sunt persoane care il urmeaza si in acest scop.Pentru ca  da, se si slabeste, dar asta in functie de cantitatea de alimente permise pe care o consuma fiecare.Cineva poate slabi 7 kg in cele 10 zile de regim(da,sunt si persoane care au slabit atat de mult) in timp ce altcineva poate sa slabeasca 2-3 , sau chiar sa se ingrase 1-2 kg.Totul tine de cantitatea pe care o alegi tu sa o consumi.Pentru ca regimul nu impune limite in privinta cantitatii.Ba chiar sugereaza sa se manance pe saturate.Asta pentru ca e un regim foarte monoton.Unul dintre cele mai drastice as zice.

Atunci ce este regimul Oshawa?Eu l-as numi regim de vindecare.De purificare.De echilibrare.Pentru acestea sunt de fapt efectele regimului.

 V-as spune mai multe despre cum a aparut regimul Oshawa, depre alimentatia macrobiotica, dar poate nu va intereseaza asa ca n-am sa va plictisesc si trecem mai departe.

O sa intrebati:"De ce sa urmez acest regim daca nu prea ma ajuta sa slabesc?"sau "Cui ii este atunci adresat daca nu celor care vor sa slabeasca?"

Raspunsul: Celor care vor sa se vindece.Este regimul ideal pentru cei care sufera de o anumita boala, dar refuza categoric sa ia medicamente, pentru cei pe care nici macar medicamentele nu i-au ajutat, pentru cei care nu-si permit sa dea sume enorme pe tot felul de pastile.Este un regim pentru cei care au incredere in puterea naturii(a alimentelor) de vindecare.

In continuare veti intreba :"Pai si ce boli vindeca?".Eu v-as zice sa il incercati indiferent de boala de care suferiti.O spun din experienta proprie.Dr.Oshwa il recomanda in cazul tuturor bolilor produse de excesul de energie yin.

Ce mai trebuie sa stiti despre regimul Oshawa?
 Este un regim simplu si deloc costisitor.
Chiar si persoanelor sanatoase le este recomandat sa tina acest regim de doua ori pe an, pentru purificarea organismului.
Este posibil ca la unele persoane sa apara in timpul regimului reactii fiziologice mai neplacute.Dar nu va speriati, nu e nimic grav.Si vor trece in 2-3 zile.La mine nu s-a intamplat decat prima oara cand am tinut regimul si a fost doar o iritatie a pielii,eruptie ca in cazul unei alergii.Totul depinde de cat de intoxicat e corpul vostru.O astfel de reactie e perfect normala in urma unei asemenea purificari intensive.


Efectele regimului Oshawa:
Actiunea lui este extrem de purificatoare; traseele subtile energetice din corpul uman (nadis/meridiane) sunt curatate de multe impuritati si de depunerile subtile de kapha dosha (flegma), ceea ce ingreuna circulatia energiei in corp. 

 Aceasta purificare generala are drept efect imediat o limpezire si claritate considerabila a mintii; 
digestia devine mai buna,
secretiile hormonale sunt reglate, 
iar tenul devine curat si luminos. 
Ochii sunt stralucitori si fiinta simte o inexplicabila forta si pofta de viata, straine ei pana atunci.

Vom simti ca ne putem controla mai bine, inclusiv la nivelul emotiilor.

Chiar si unele dependente psihice sunt eliminate, iar in multe cazuri ajuta fiintele umane sa reduca sau chiar sa scape de anumite stari de posesie subtila, asa cum este cazul in epilepsie sau unele cazuri de alcoolism.

Miracolul apare si in cazul persoanelor care sunt dependenti de anumite substante toxice sau droguri (alcool, tutun, cafea heroina, cocaina, opiu, hasis etc) regimul, deoarece el detoxifica si, in acelasi timp, amplifica autocontrolul mental si chiar fizic si usureaza fenomenul de sevraj in cazul intreruperii adiminstrarii substantelor toxice.
Acest regim este indicat si in cazul bolior incurabile, cum ar fi cancerul, acest, deoarece ajuta mult la stabilizarea evolutiei tumorilor (adica acestea numai cresc) si chiar la eliminarea lor, deoarece acest regim este de natura yang, avand un efect tansformator yang la nivelul intregii fiinte, in timp ce tumorile au nevoie de hrana yin pentru a trai..

Persoanele supraponderale vor fi foarte bucuroase sa constate cum acest regim nu le normalizeaza doar greutatea, dar le armonizeaza si forma corporala, rezistenta la temperaturi extreme cald-rece se amplifica iar secretiile rezultate in urma transpiratiei se reduc si au un miros mai putin intens.
Persoanele subponderale vor constata ca, daca vor manca suficient pe epriaoda de 10 zile a regimului, acesta tinde sa le normalizeze greutatea, in sensul ca se vor implini trupeste.

 Cat timp se tine regimul?
10 zile
Dar poate fi repetat de mai multe ori(in grupe de cate 10 zile) cu pauza de 1 pana la 5 zile intre  doua astfel de grupe. Iar in aceste pauze(pentru cei care vor sa tina regimul de mai multe ori) este de preferat sa se consume tot alimente yang.

Ce se consuma?
Doar grau, orez, mei  si hrisca.In orice combinatie si cantitate.
Nu este permis nimic altceva in afara de aceste cereala.Doar putina sare se poate adauga.
Atentie! N-aveti voie nici sa beti cafea, sa fumati sau sa mancati guma.(mie cel mai greu mi-a fost sa renunt la guma si la Cola-nici asa ceva nu aveti voie,chiar daca e light)


Ce lichide sunt permise?
Doar apa.

 Cateva  moduri de a gati cerealele:

Grau copt
Se spala foarte bine graul si se pune in tigaie cu sare si apa, atat cat sa-l acopere. Se lasa la foc tare pana se evapora apa, dupa care se amesteca continuu. Este foarte important ca focul sa fie puternic, pentru ca bobul sa fie crocant si nu tare. Se coace pana cand graul isi schimba usor culoarea si este usor de mestecat.
Ideal intr-un astfel de caz este folosirea unei tigai de teflon sau a unui ceaun de fonta. Se procedeaza analog cu hrisca si meiul cu precizarea ca trebuiesc coapte fara a fi umezite in prealabil.

Supa de orez cu galuste de grau
Dintr-o cantitate de faina de grau integral, apa si sare se face o coca moale (mai moale decat cea pentru turtite) si se lasa la inmuiat 15-25 minute.
Din aceasta se fac galustele de marime mica, care se pun in apa clocotita cu sare. Se fierb circa 10 minute, dupa care se adauga orez sau faina de orez.


Terci de grau si orez
Se pune apa cu sare la fiert.
Cand clocoteste se toarna in ploaie, faina de grau integral si faina de orez, pana obtineti consistenta dorita. Atentie! Si graul si orezul se umfla la fiert, astfel incat va trebui sa lasati compozitia mai moale. Se fierbe circa 20-30 de minute.

Turtite din faina de grau
Se macina fin graul, pana devine ca o faina. Se face o coca din apa, sare si faina de grau complet obtinuta anterior. Se lasa cca. doua ore la muiat, dupa care se fac turtite care se fac turtite care se coc intr-o tigaie de teflon, fara ulei, la foc mic. Se recomanda ca turtitele sa fie cat mai subtiri. Se procedeaza analog pentru hrisca.
De asemenea, se pot face turtite si din amestecul fainii de grau cu faina de hrisca. Se pot face si din faina de grau complet in care se incorporeaza cateva linguri de orez fiert. Se face un aluat mai moale in acest caz.

 Eu am preferat turtitele de grau si orezul fiert( o cana de orez si 3 cani de apa,se fierb pana ce scade apa.Ceea ce obtineam, imparteam in trei portii si asta era ratia mea pe o zi)

 La terminarea regimului incercati sa nu reveniti la obiceiurile nesanatoase de dinainte.Ar fi pacat dupa ce v-ati straduit sa tineti acest regim si sa va "curatati".


Si era sa uit exact ceva foarte important.Constatat de multe fete care au tinut regimul: va poate ajuta sa scapati de acnee, celulita si multe alte probleme ale pielii.

Asa ca nu ezita si incearca si acest regim.Nu  vei regreta.Va fi si un exercitiu de vointa.


Mai multe despre aest regim puteti citi si pe forumul idieta, alatura de marturiile fetelor care l-au tinut, intrebari raspunsuri ...   :http://idieta.ro/forums/showthread.php?t=11099



© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Antichrista, de Amelie Nothomb



Astazi am ales sa citesc Antichrista.La cat de laudate sunt cartile scrise de Amelie Nothomb, ma asteptam la mai mult..Rareori dau peste o carte care sa nu imi placa, dar asta pentru ca sunt foarte selectiva.Totusi,oricat de pretentioasa as fi( si mi se pare normal sa fiu pretentioasa odata ce am trecut pragul de 100 de carti citite) nu vreau sa judec, asa ca sunt destul de indulgenta cand vine vorba de critica.Incerc sa gasesc in fiecare carte ceva care sa o faca valoroasa si sa o pot trece pe lista celor care merita citite.

Ce pot sa scpun despre Antichrista....Recunosc, nu e tocmai o carte pe gustul meu, desi s-a dovedit ca a fost perfecta pentru ziua de azi cand nu prea aveam chef de nimic.Ce-i reprosez?Lipsa de profunzime.Dar totusi...

E o carte perfecta pentru a fi citita pe tren, sau seara inainte de culcare pentru a te lua somnul mai repede.Si nu, ceea ce tocmai am spus nu e o critica.E tocmai punctul ei forte.E o carte simpla, pentru cei care prefera cartile ce se citesc usor si care nu te lasa in ceata.O carte perfecta pentru adolescente as indrazni sa spun.Se citeste in vreo doua ore.



Povestea este in genul filmelor americane pentru adolescenti : relatia dintre doua fete total diferite,Blanche cea care e invizibila pentru toata lumea-neintegrata;si Christa care a reusit sa-i farmece pe toti devenind populara-integrata.In ciuda diferentelor, acestea ajung sa se imprieteneasca.Cartea descrie felul in care prietenii iti pot acapara viata pana in punctul in care devine sufocant.Prieteni ce-ti violeaza intimiteatea si te deposedeaza de toate bunurile de pret.De asemenea cartea este despre acei parinti care pot fi incadrati la categoria ignoranti datorita felului in care isi trateaza copilul.Despre oameni care manipuleaza si oameni care se lasa intimidati, care din prea multa politete sau bunatate se lasa calcati in picioare.Dar orice are o limita.

As spune ca intreaga poveste, esenta ei, sta in proverbul :"Tu-i dai un deget, si-ti ia toata mana".


Cateva citate:



"La sase ani, a te dezbraca nu inseamnă nimic. La douazeci si sase este deja o obisnuinta veche.
La saisprezece ani insa, a te dezbraca reprezinta un gest de o violenta dementa."

"Intotdeauna trebuie sa mergi in sensul vietii, nu sa-i opui rezistenta. Daca suferi e pentru ca refuzi viata. Coboara garda. Cand o vei accepta asa cum e, nu vei mai suferi."

"Aveam despre prietenie o viziune sublimă: daca aceasta nu arata ca in cazul unor Oreste si Pilade, Ahile si Patrocle, Montaigne si La Boatie, pentru ca eu sunt eu si el e el, atunci nu aveam nevoie de asa ceva. Daca prietenia permitea fie si cea mai mica josnicie, cea mai marunta rivalitate, umbra unei invidii, umbra unei umbre, mai bine lipsa."

"Daca putusem fi inselata era pentru ca, pret de o clipa, iubisem. „Fac parte din rasa celor care iubesc, nu din rasa celor care urasc", declara Antigona lui Sofocle. Niciodata nu s-a spus ceva mai frumos."

"Cei care cred ca a citi inseamna o fuga de realitate se situeaza la polul opus adevarului: a citi inseamna a te plasa in prezenta realului in starea sa cea mai
concentrata - ceea ce, in mod bizar, este mai putin ingrozitor decat sa ai de-a face cu permanentelelui diluări."




Cartea o puteti comanda aici: http://www.dordecarte.ro/ANTICHRISTA/1761

Sau o puteti citi/descarca aici:
AMELIE NOTHOMB - Antichrista


© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved

Ultima intrebare, de Isaac Asimov


Isaac Asimov e cel care mi-a starnit interesul pentru literatura SF.Asta se intampla acum multi ani, pe cand eram inca in scoala generala.Nu numai ca m-a determinat sa citesc tot mai multe carti din aceasta categorie,dar mi-a placut atat de mult incat m-a facut sa imi incerc norocul sa scriu si eu ceva asemanator.
 Nu degeaba multi zic despre el ca a fost unul dintre cei mai buni autori SF.Un deschizator de drumuri i-as spune eu.
Ultima intrebare este o nuvela scurta despre...ei bine...despre exact ceea ce spune si titlul, despre ultima intrebare.A cui intrebare?Probabil a lui Asimov.
Iar intrebarea este:
Cum putem reversa entropia? Acum probabil ca va intrebati ce e entropia.Nu?
 Entropia – În termodinamică, entropia este o măsură a cât de aproape de echilibrul termodinamic este un sistem termodinamic.

 Probabil tot n-ati inteles.Nu e atat de important sa stim ce e entropia.Important e faptul ca ea e in crestere, iar cand atinge un anumit nivel...acela e sfarsitul universului asa cum il stim.Acum ati inteles?

Actiunea din nuvela se petrece de-a lungul unei perioade de muuuuuulti ani.Din cand in cand, oamenii adreseaza unui computer  foarte inteligent(Multivac, Microvac etc) intrebarea legata de entropie.Ei vor sa stie daca soarele,stelele sau mai bine zis intreg Universul odata ce e pe moarte, mai poate fi readus la viata.De fiecare data computerul le raspundea ca nu are suficiente date pentru a da un raspuns.

 Cu toate ca e o nuvela SF, accentul nu cade pe aceasta latura ci mai mult asupra omului, naturii umane caracterizata de curiozitate, pentru ca nu altceva, ci mereu curiozitatea e cea care declanseaza de fiecare data aceiasi intrebare.Oamenii sunt curiosi despre lucrurile ce-i inconjoara, de viitor, de univers, de directia in care vor evolua lucrurile chiar daca la momentul respectiv ei nu vor mai fi in viata.

Dar la fel de mult este si despre ignoranta sau nepasare.Oamenii sunt doar curiosi despre cum va fi viitorul, si chiar daca intuiesc un sfarsit tragic, nu fac nimic  pentru a-l preveni.Se gandesc mereu la faptul ca au o vesnicie la dipozitie.Considera ca nu conteaza pentru ca oricum nu-i va afecta pe ei.Deci nu au de ce sa isi faca griji.Mereu cred ca au foarte mult timp la dispozitie.Pentru cine observa,acest lucru vine ca un avertisment.Vedeti cat de bine se potriveste cu situatia actuala?Pentru ca exact asa suntem noi, distrugem Pamantul, ii irosim resursele si nu ne pasa.Ca doar nu se termina cat noi suntem inca in viata, nu?Ce ne pasa de "mostenirea" pe care o lasam urmasilor.

Eu o vad ca pe o poveste realista si plauzibia daca punem la socoteala numeroasele aspecte ale societatii pe care Asimov le-a intuit.Este interesant cum creatia(computerul) ajunge sa isi intreaca, ba chiar sa-si salveze creatorul(omul).


 Cu toate ca nu mi-a placut felul in care au evoluat lucrurile, in sensul sa mi s-a parut un viitor de nedorit,mi-a placut totusi finalul:

"Şi AC spuse: "SĂ FIE LUMINĂ!"
Şi se făcu lumină..."

 Pe masura ce citesc tot mai multe carti SF realizez de ce urasc eu atat de mult tehnologia.Nici nu e de mirare,avand in vedere evolutia atat de previzibila a lucrurilor.Prefer o lume limitata in care sa imi fac eu cu mana mea lucrurile de care am nevoie, decat o lume "perfecta" in care sa primesc totul de-a gata, dar cu pretul dependentei de tehnologie si-a unui scop in viata.



In continuare puteti citi nuvela:



ULTIMA INTREBARE
                               Isaac Asimov


Ultima Intrebare a fost formulata pentru Intaia oara, pe jumatate In gluma, In ziua de 21 mai 2061, Intr-un moment cand omenirea pasea spre lumina. Intrebarea a aparut ca urmare a unui pariu pus pe cinci dolari la betie si faptele s-au petrecut dupa cum urmeaza:
Alexander Adell si Bertram Lupov erau doi dintre credinciosii slujitori ai lui Multivac. Ei cunosteau mai bine decat oricare alta fiinta ome­neasca ce anume se ascundea Inapoia fatadei reci, clicaitoare si palpaitoare - care se Intindea pe multi kilometri - a giganticului calcu­lator. Aveau, cel putin, o notiune despre planul general de relee si circuite care crescusera cu mult dincolo de punctul In care un singur om ar fi putut pricepe totul In mod exact.
Multivac se autoregla si autocorecta. Trebuia s-o faca, Intrucat nimic omenesc n-ar fi putut sa-I regleze si sa-I corecteze suficient de rapid, sau macar acceptabil. De aceea, Adell si Lupov se ocupau doar superficial de monstruosul gigant, Insa pe cat de bine o puteau face niste oameni. Introduceau date, adaptau Intrebarile la necesitatile sale si traduceau raspunsurile oferite. Cu siguranta, ei si toti cei aidoma lor aveau tot dreptul sa se Infrupte din gloria lui Multivac.
De cateva decenii, Multivac proiectase navele spatiale si calculase traiectoriile ce-i permisesera omului sa ajunga pe Luna, Marte si Venus, dar resursele sarace ale Pamantului nu putusera sustine expeditii si dincolo de aceste corpuri ceresti. Zborurile lungi necesitau prea multa energie. Pamantul Isi exploata carbunele si uraniul cu tot mai multa eficienta, Insa si zacamintele respective erau finite.
Treptat, Multivac Invatase destule ca sa raspunda mai precis la Intrebari profunde, iar la 14 mai 2061 ceea ce fusese teorie devenise fapt Implinit.
Energia Soarelui fusese stocata, convertita si utilizata direct la scara planetara. Pe Intregul Pamant, cuptoarele cu carbuni si centralele de fisiune a uraniului fusesera oprite si se actionase comutatorul care conecta planeta cu o statie spatiala cu diametrul de 1,5 kilometri, aflata pe orbita In jurul Pamantului, la jumatatea distantei pana la Luna. Acum, toata aparatura de pe Pamant functiona pe baza razelor invizibile de energie solara.
Sapte zile nu fusesera Indeajuns pentru a diminua valva starnita de eveniment, totusi Adell si Lupov izbutisera In cele din urma sa evadeze de la Indatoririle lor si sa se Intalneasca, In tihna, Intr-un loc unde nimanui nu i-ar fi trecut prin minte sa-i caute - In pustiile Incaperi subterane, pe unde se obtinea acces la portiuni din uriasul corp al lui Multivac. Lipsit de interventii exterioare, relaxandu-se si sortandu-si datele cu clicaituri lenese, Multivac Isi meritase de asemenea vacanta aceea, iar baietii erau Intru totul de acord. Nu avusesera nici o intentie - cel putin la Inceput - de a i-o disturba.
Adusesera cu ei o sticla si singura lor grija de moment fusese de a se destinde In tovarasia acesteia.
- Este uluitor cand stai sa te gandesti, zise Adell. (Invartea Inceti­sor cu o bagheta de sticla prin pahar, privind cubuletele de gheata ce se Inghesuiau s-o atinga, si pe chipul sau lataret se zareau cute de oboseala). Acum avem pe gratis toata energia pe care o vom putea utiliza vreodata! Daca am dori s-o exploatam, ne-ar ajunge sa topim Intregul Pamant Intr-o picatura uriasa de fier lichid impur, fara sa simtim ca am fi cheltuit vreun pic. Avem toata energia pe care am putea s-o folosim vreodata, pe vecie.
Lupov Isi lasa capul pe un umar. Facea gestul acesta cand dorea sa contrazica pe cineva, iar acum dorea sa contrazica, pe de o parte fiindca el trebuise sa aduca gheata si paharele.
- Nu chiar pe vecie, rosti el.
- La dracu', aproape pe vecie. Pana se consuma Soarele.
- Asta nu-nseamna "pe vecie".
- Bine, bine, miliarde si miliarde de ani. Poate chiar douazeci de miliarde de ani. Esti multumit?
Lupov Isi trecu degetele prin parul care Incepuse sa i se rareasca, parca pentru a se reasigura ca-i
mai ramasese ceva, si sorbi din pahar.
- Douazeci de miliarde de ani nu Inseamna "pe vecie".
- Oricum, va dura mult dupa moartea noastra, de acord?
- La fel vor dura zacamintele de carbune si uraniu.
- Asa-i, dar acum putem sa cuplam la Statia Solara orice nava spatiala, ca sa faca ruta Pamant-Pluto de un milion de ori, fara sa-si faca griji vreodata din cauza combustibilului. Asta n-ai putea face cu carbune si uraniu. Daca nu ma crezi, Intreaba-I pe Multivac.
- Nu trebuie sa-I Intreb pe Multivac. O stiu si eu.
- Atunci, nu mai tot critica lucrurile pe care le-a facut Multivac pentru noi! se enerva Adell. A facut numai bine.
- Cine-a zis ca n-ar fi facut bine? Eu spun doar ca un soare nu va dura pe vecie. Nimic altceva. Suntem In siguranta pentru douazeci de miliarde de ani, dar apoi ce se va petrece? - Lupov Indrepta un deget nesigur spre celalalt.
- Si sa nu-mi zici c-o sa ne cuplam la alt soare!
O vreme, domni tacerea. Adell ducea paharul la buze doar ocazional, iar ochii lui Lupov se Inchisera lent. Cei doi facusera o pauza de odihna. Apoi, Lupov deschise brusc ochii.
- Te gandesti c-o sa ne cuplam la alt soare, cand al nostru Isi va Incheia existenta?
- Eu muncesc, eu nu gandesc.
- Ba gandesti, Insa necazul cu tine e ca stai cam prost cu logica. Esti ca individul ala care a fost surprins de o aversa neasteptata si a fugit spre un palc de arbori, ca sa-si caute adapost. Nu-si facea nici un fel de griji, stii?, deoarece se gandise ca daca ploaia va razbi printr-un copac, se va putea muta sub altul.
- Am Inteles, zise Adell, nu-i nevoie sa tipi. Cand soarele nostru va disparea, vor fi disparut si celelalte stele.
- AI naibii sa fiu daca nu vor disparea! mormai Lupov. Totul a avut un Inceput In explozia cosmica originara, cand o fi fost ea, si totul va avea un sfarsit cand toate stelele Isi vor consuma combustibilul intern. Unele ard mai repede decat altele. Pai, alea gigante nu vor dura nici o suta de milioane de ani. Soarele nostru va dura douazeci de miliarde de ani si poate ca piticele vor dura o suta de miliarde de ani. Dar peste un trilion de ani, sa zicem, totul va fi In bezna. Entropia trebuie s-atinga nivelul maxim, asta-i!
- Stiu totul despre entropie, preciza demn Adell.
- Stii pe naiba!
- Stiu la fel de multe ca tine.
- Atunci, stii ca totul se va stinge Intr-o buna zi.
- Da, stiu. Cine zice ca nu va fi asa?
- Tu, prostovane! Tu ai zis ca avem toata energia care ne trebuie, pe vecie. Tu ai zis "pe vecie".
Fu randul lui Adell sa-I contrazica.
- Poate ca-ntr-o buna zi vom putea reface totul, spuse el.
- Niciodata.
- De ce nu? Candva...
- Niciodata.
- la-ntreaba-I pe Multivac.
- Intreaba-I tu. Punem prinsoare? Pe cinci dolari c-o sa raspunda ca nu se poate.
Adell era Indeajuns de cherchelit ca sa Incerce si, In acelasi timp, Indeajuns de treaz ca sa poata formula o Intrebare coerenta: "Va putea vreodata omenirea, fara sa-si cheltuiasca toata energia, sa readuca Soarele la splendoarea tineretii sale, chiar dupa ce el a murit de batranete?"
Probabil ca Intrebarea putea fi formulata si mai simplu: "Cum poate fi redusa masiv entropia Universului, pentru a reveni la nivelul initial?" Multivac Incremeni si amuti. Palpaiturile lente ale ledurilor sale Incetara, clicaiturile Indepartate ale releelor nu se mai auzira.
Apoi, tocmai cand tehnicienii, alarmati, simteau ca nu-si mai pot retine rasuflarea, imprimanta calculatorului Invie brusc. Sase cuvinte fura tiparite: DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
- Pariul cade, sopti Lupov.
Plecara grabiti.
A doua zi dimineata, cu capetele pulsand dureros de mahmureala si cu gurile Imbacsite de alcool, cei doi uitasera cu totul de incident.

***

Jerrodd, Jerrodine si Jerrodette I si II priveau imaginea Instelata care se modifica In videoplat, pe masura ce trecerea prin hiperspatiu se desfasura pe durata ei atemporala. Brusc, pulberea scanteietoare de stele lasa loc In centrul ecranului unui singur corp cosmic stralucitor.
- Asta-i X-23, rosti Jerrodd cu convingere. Mainile sale subtiri i se Inclestara strans la spate si Incheieturile falangelor se albira. Surioarele Jerrodette avusesera parte de prima lor trecere prin
hiperspatiu si erau extrem de constiente de senzatia momentana de Inauntru-afara. Isi Inabusira chicotelile si se fugarira nebuneste In jurul mamei lor, intonand:
- Am ajuns la X-23, am ajuns la X-23, am ajuns...
- Liniste, copii! le potoli Jerrodine. Esti sigur, Jerrodd?
- Cum sa nu fiu sigur? replica el privind In sus catre proeminenta metalica de pe plafon, care strabatea cabina pe toata lungimea ei, intrand printr-un perete si disparand In peretele opus. De fapt, par­curgea Intreaga nava, de la un capat la celalalt.
Jerrodd nu stia mare lucru despre tubul gros de metal - doar ca se numea Microvac si ca oricine dorea i putea pune Intrebari. Chiar daca nu-I Intreba nimeni, el avea misiunea de a pilota nava spre destinatia prestabilita, de a se alimenta cu energie de la diversele Statii Energe­tice Subgalactice si de a calcula ecuatiile pentru salturile hiperspatiale.
Jerrodd si familia sa trebuiau doar sa astepte ajungerea la desti­natie, locuind In cabinele confortabile ale navei.
Odata, cineva ii spusese lui Jerrodd ca terminatia "ac" a lui Microvac ar fi fost acronimul pentru "analog computer" In engleza veche, dar barbatul se afla pe punctul de a uita si acest detaliu.
Privind videoplatul, ochii Jerrodinei se umezira.
- Nu ma pot stapani, murmura ea. Ma simt ciudat sa parasesc Pamantul pentru totdeauna.
- Nu Inteleg motivul! replica Jerrodd. Acolo nu aveam nimic, iar pe X-23 vom avea de toate. Nu vei fi singura. Nu vei fi un pionier al spa­tiului. Pe planeta traiesc deja peste un milion de oameni. Dumnezeule, stra-stranepotii nostri vor cauta planete noi, pentru ca X-23 va fi suprapopulata! - Dupa o pauza, adauga: Iti spun, dupa cum evolueaza explozia demografica, avem mare noroc ca zborul interstelar a fost pus la punct de calculatoare.
- Stiu, stiu, Incuviinta femeia fara chef.
Jerrodette I interveni prompt.
- Microvacul nostru e cel mai bun Microvac din lume.
- Si eu cred la fel, aproba Jerrodd ciufulindu-i parul.
Era Intr-adevar placut sa ai Microvacul tau, iar Jerrodd era Incantat ca facea parte din generatia sa si nu din alta. Pe vremea tineretii tatalui sau, singurele calculatoare erau niste masini imense, care acopereau sute de kilometri patrati. Pe o planeta exista un singur calculator, care se numea chiar asa - "Planetar AC". Timp de o mie de ani, crescusera mereu In dimensiuni, pentru ca apoi, aproape peste noapte, tehnologia sa se perfectioneze. In locul tranzistoarelor, aparusera valvele molecu­lare, astfel ca pana si cel mai Intins Planetar AC ocupa acum doar jumatate din volumul unei nave spatiale.
Jerrodd simti un fior de satisfactie, asa cum se petrecea ori de cate ori se gandea ca propriul sau Microvac era de nenumarate ori mai complex decat stravechiul si primitivul Multivac, cel care Imblanzise primul Soarele, si aproape la fel de complex ca Planetar AC-ul Paman­tului (cel mai mare dintre toate), care rezolvase primul problema calatoriei hiperspatiale si facuse posibil zborul spre stele.
- Atatea stele si atatea planete! suspina Jerrodine pierduta In propriile ei ganduri. Banuiesc ca familiile vor porni de-a pururi spre noi planete, asa cum facem noi acum.
- Nu chiar de-a pururi, surase Jerrodd. Intr-o buna zi, totul va Inceta, dar asta de-abia peste miliarde de ani. Peste multe miliarde de ani. Pana si stelele se sting, nu stii? Entropia trebuie sa creasca.
- Ce-i aia entropie, taticule? piui Jerrodette II.
- Entropia, dulceata mea, este un cuvant care descrie cum se opreste Universul. In cele din urma, totul se opreste, stii, asa cum s-a Intamplat cu robotelul tau vorbitor.
- Dar nu poti pune baterii noi, cum i-ai pus robotelului?
- Bateriile sunt chiar stelele, scumpa mea. Daca stelele se sting, nu mai exista baterii.
Imediat, Jerrodette I Incepu sa planga:
- Nu le Iasa, taticule! Nu lasa stelele sa se stinga!
- Uite ce-ai facut! suiera Jerrodine nervoasa.
- De unde sa fi stiut c-o sa se sperie? mormai Jerrodd.
- Intreaba-I pe Microvac! se tangui Jerrodette I. Intreaba-I cum se aprind din nou stelele!
- Haide, fa-o! Il Imboldi Jerrodine. Asa se vor linisti. Jerrodette II Incepuse si ea sa se smiorcaie. Jerrodd ridica din umeri.
- Gata, gata, scumpetelor! O sa-I Intreb pe Microvac ce trebuie facut. Nu va temeti - el o sa ne dea raspunsul.
II Intreba pe Microvac si adauga iute:
- Raspuns imprimat.
Luand banda Ingusta de celufilm, Jerrodd rosti vesel:
- Vedeti, Microvac spune ca se va Ingriji de toate, cand va veni clipa, asa ca nu trebuie sa va speriati.
- lar acum, copii, zise Jerrodine, e timpul sa va culcati. In curand vom ajunge In noul nostru camin.
Inainte de a distruge celufilmul, Jerrodd reciti raspunsul lui Micro­vac: DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT. Ridica din nou din umeri si privi pe videoplat. X-23 se apropia tot mai mult.

***

VJ-23X de Lameth privi In adancurile Intunecate ale hartii galactice tridimensionale la scara mica si spuse:
- Ma Intreb daca nu cumva e ridicol sa fim atat de preocupati de aceasta problema...
MQ-17J de Nicron clatina din cap.
- Nu cred. Stii bine ca, la actuala rata a expansiunii, galaxia se va popula In cinci ani.
Amandoi pareau a avea In jur de douazeci de ani, erau Inalti si cu corpuri perfecte.
- Cu toate acestea, zise VJ-23X, ezit sa Inaintez Consiliului Galac­tic un raport pesimist.
- Eu nici nu ma gandesc la alt tip de raport. Pune-i nitel In miscare. Trebuie sa-i punem In miscare.
VJ-23X suspina.
- Spatiul este infinit. O suta de miliarde de galaxii asteapta sa fie colonizate. Mai multe chiar!
- O suta de miliarde nu este un numar infinit si, cu trecerea timpului, devine tot mai putin infinit. Gandeste-te! Acum douazeci de mii de ani, omenirea a solutionat problema utilizarii energiei stelare, iar peste numai cateva secole a devenit posibila calatoria interstelara. Omenirea a avut nevoie de un milion de ani ca sa populeze o planeta micuta, iar apoi doar de cincisprezece mii de ani ca sa populeze restul galaxiei. Actualmente, populatia se dubleaza la fiecare zece ani...
- Pentru asta, il Intrerupse VJ-23X, putem multumi imortalitatii.
- Perfect. Imortalitatea exista si trebuie luata In seama. Recunosc ca ea are si partea aceasta mai putin convenabila. Galactic AC ne-a rezolvat multe probleme dar, stopand Imbatranirea si desfiintand moar­tea, a distrus toate celelalte solutii pe care le gasise.
- Presupun, totusi, ca n-ai dori sa renunti la viata.
- Catusi de putin, o lasa mai moale MQ-17J. Nu Inca. Nu sunt Indeajuns de batran. Tu cati ani ai?
- Doua sute douazeci si trei. Dar tu?
- N-am ajuns nici la doua sute. Sa revenim Insa la ideea mea. Populatia se dubleaza la fiecare zece ani. Dupa ce vom umple galaxia aceasta, urmatoarea va fi populata In zece ani. Inca zece ani si vom fi populat alte doua. Peste un deceniu - patru. Intr-o suta de ani, vom fi populat o mie de galaxii. Intr-o mie de ani, un milion de galaxii. In zece mii de ani, Intregul Univers cunoscut. Ce se va Intampla dupa aceea?
- O problema secundara, spuse VJ-23X, este cea a transportului. Ma Intreb cate unitati energetice solare vor fi necesare pentru a deplasa galaxii de indivizi dintr-o galaxie In urmatoarea?
- O Intrebare foarte pertinenta. Deja, omenirea consuma anual doua unitati energetice solare.
- lar majoritatea energiei respective este pur si simplu irosita. La urma urmelor, propria noastra galaxie emite anual o mie de unitati energetice solare, dintre care noi utilizam doar doua.
- De acord, Insa chiar si cu o eficienta de suta la suta, nu facem altceva decat sa amanam inevitabilul. Necesarul nostru energetic creste In progresie geometrica - chiar mai rapid decat populatia. Vom epuiza energia Inainte de a ramane fara galaxii colonizabile. E o problema interesanta. O problema foarte interesanta.
- Va trebui sa construim stele noi, din gazul interstelar.
- Sau din caldura disipata? Intreba ironic MQ-17J.
- Poate ca exista o modalitate de inversare a entropiei. Ar trebui sa-I Intrebam pe Galactic AC.
VJ-23X nu vorbise cu toata seriozitatea, dar MQ-17J Isi scoase din buzunar contactorul AC si-I aseza pe masa.
- Sunt gata sa-ntreb, spuse el. Este ceva cu care rasa umana va trebui sa se confrunte Intr-o buna zi.
Privi Incruntat micutul contactor AC. Era un cubulet cu latura de trei centimetri, conectat prin hiperspatiu cu marele Galactic AC, care slujea Intreaga omenire. Contactorul Insusi facea parte din Galactic AC.
MQ-17J ramase cateva clipe pe ganduri, Intrebandu-se daca Intr-o buna zi a vietii sale nemuritoare avea sa-I poata vedea Galactic AC. Acesta era de-a dreptul o planeta, una micuta, o plasa de raze de forta ce tineau materia, In interiorul careia fluxuri de submezoni Inlocuisera primitivele valve moleculare. In ciuda functionarii sale subeterice, Galactic AC avea un diametru de peste trei sute de metri.
- Poate entropia sa fie inversata? Intreba brusc MO-17J In con­tactor.
VJ-23X Il privi surprins.
- Auzi... de fapt, n-am vrut cu adevarat sa-ntrebi asta.
- De ce nu?
- Amandoi stim ca entropia nu poate fi inversata. Nu poti sa recladesti un copac ars din fumul si cenusa ramase.
- Aveti copaci pe planeta ta?
Raspunsul lui Galactic AC ii facu sa tresara si sa pastreze tacere. Vocea se auzi subtire si melodioasa din contactor: DATE INSUFI­CIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
- Ai vazut? facu VJ-23X.
Ca atare, cei doi revenira la problema raportului pe care trebuiau sa-I prezinte Consiliului Galactic.

***

Mintea lui Zee Prime cuprinse noua galaxie, prea putin interesata de nenumaratele spirale de stele ce o alcatuiau. O galaxie pe care n-o mai vazuse pana atunci. Avea oare sa le vada pe toate? Erau atat de multe, fiecare cu propria ei Incarcatura umana... O Incarcatura mai degraba pasiva. Intr-o masura tot mai mare, adevarata esenta a omului se afla aici, In spatiu.
Minti, nu corpuri! Corpurile nemuritoare ramaneau pe planete, mentinute vreme de eoni In anabioza. Uneori, ele erau trezite pentru a efectua activitati fizice, dar asta se Intampla tot mai rar. Putini indivizi noi se nasteau ca sa se alature multimii incredibile, dar ce importanta avea? In Univers, exista prea putin loc pentru indivizi noi.
Zee Prime fu desteptat din reverie, Intalnind tentaculele cetoase ale altei minti.
- Sunt Zee Prime, spuse el. Tu cine esti?
- Sunt Dee Sub Wun. Din ce galaxie esti?
- Noi Ii spunem doar Galaxia. Dar tu din ce galaxie esti?
- Si noi o numim pe a noastra Galaxia. Toti oamenii numesc galaxia lor pur si simplu Galaxia si atat. De ce nu?
- Asa este. Toate galaxiile sunt la fel.
- Nu chiar toate. Rasa umana trebuie sa fi pornit dintr-o galaxie anume. Aceea este diferita.
- Din care galaxie? Intreba Zee Prime.
- Nu stiu. Universal AC ar trebui sa stie.
- Sa-l Intrebam? Brusc, sunt curios.
Perceptiile lui Zee Prime se extinsera pana ce galaxiile Insele se redusera si devenira o pulbere difuza pe un fundal mult mai maret. Sute de miliarde de galaxii, toate cu fiintele lor nemuritoare, toate purtandu-si Incarcaturile de inteligente cu minti ce rataceau liber prin spatiu. Una singura dintre ele era fara pereche, fiind galaxia de obarsie a omului. In trecutul sau neclar si Indepartat, ea cunoscuse o perioada cand fusese unica galaxie populata de oameni.
Zee Prime era extrem de curios sa vada galaxia aceea, asa Incat striga:
- Universal AC! In care galaxie a aparut omenirea?
Universal AC Il auzi, deoarece pe fiecare planeta si prin tot spatiul avea receptori ce duceau prin hiperspatiu catre un punct necunoscut unde se afla el.
Zee Prime auzise de un singur om ale carui ganduri razbisera In apropierea lui Universal AC, dar acesta nu zarise decat un glob stra­lucitor cu diametrul de jumatate de metru, aproape imposibil de privit direct.
- Dar cum este posibil ca Universal AC sa fie atat de mic? Intrebase Zee Prime.
- Cea mai mare parte a lui, venise raspunsul, se gaseste In hiperspatiu. Nu-mi pot imagina forma sub care exista acolo.
Nimeni nu si-o putea imagina, deoarece, Zee Prime stia prea bine, trecuse de mult ziua cand Omul jucase vreun rol In constructia unui Universal AC. Fiecare Universal AC Isi proiecta si Isi construia succe­sorul. Fiecare, In decursul existentei sale de peste un milion de ani, acu­mula datele necesare pentru a construi un succesor mai bun, mai com­plex, mai capabil, care avea sa-i cuprinda bazele de date si individua­litatea.
Universal AC Intrerupse gandurile ratacitoare ale lui Zee Prime nu prin cuvinte, ci printr-o indicatie. Mintea lui Zee Prime fu condusa In oceanul difuz de galaxii, dintre care una se mari treptat, aratandu-si stelele.
Un gand sosi de la o distanta infinita, dar perfect distinct: ACEASTA ESTE GALAXIA DE ORIGINE A OMULUI.
Era totusi la fel cu oricare alta galaxie si Zee Prime Isi tainui dezamagirea.
Dee Sub Wun, a carui minte Il Insotise, vorbi pe neasteptate:
- Si care dintre stele este steaua de origine a Omului?
Universal AC raspunse: STEAUA DE ORIGINE A OMULUI A DEVENIT O NOVA. ACUM ESTE O PITICA ALBA.
- Oamenii de acolo au murit? Intreba Zee Prime, surprins si aproape fara sa se gandeasca.
Universal AC raspunse: ASA CUM SE INTAMPLA IN ASEMENEA CAZURI, O LUME NOUA A FOST CONSTRUITA DIN TIMP PENTRU CORPURILE LOR MATERIALE.
- Da, bineInteles, zise Zee Prime, simtindu-se totusi coplesit de o senzatie de pierdere. Mintea lui Intrerupse legatura cu galaxia de origine a Omului si o lasa sa se retraga si sa se piarda printre punctu­letele difuze. Nu mai dorea s-o revada.
- Ce s-a Intamplat? Intreba Dee Sub Wun.
- Stelele mor. Steaua de origine a Omului este moarta.
- Toate trebuie sa moara. De ce n-ar muri?
- Insa cand toata energia va fi epuizata, corpurile noastre vor muri, si noi o data cu ele.
- Asta se va petrece peste miliarde de ani.
- Nu vreau sa se Intample nici chiar dupa miliarde de ani. Universal AC! Cum se poate opri moartea stelelor?
- Intrebi cum se poate inversa entropia, observa amuzat Dee Sub Wun.
lar Universal AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FlE INSUFI­CIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
Gandurile lui Zee Prime revenira spre propria sa galaxie. EI nu se mai gandi la Dee Sub Wun, al carui trup se putea afla Intr-o galaxie situata la o departare de un trilion de ani-lumina sau pe planeta vecina. Nu era important.
Nefericit, Zee Prime Incepu sa colecteze hidrogen interstelar, cu care sa-si construiasca propria lui steluta. Daca stelele trebuiau sa moara Intr-o buna zi, cel putin cateva mai puteau fi construite.

***

Omul se gandi cu sine, deoarece, Intr-un fel, mental, Omul era unul singur. Era alcatuit dintr-un trilion de trilioane de trilioane de corpuri nemuritoare, fiecare avand locul sau, odihnindu-se linistit si neafectat de scurgerea timpului, Ingrijit de roboti perfecti, la fel de neafectati de scurgerea timpului, In vreme ce mintile tuturor corpurilor se contopeau liber Intre ele.
Omul rosti:
- Universul este pe moarte.
Omul privi galaxiile tot mai putin luminoase. Stelele gigant, risipi­toarele, disparusera demult, In distanta celui mai Indepartat trecut. Acum, aproape toate stelele erau pitice albe, murind treptat.
Din praful interstelar fusesera construite stele noi, unele prin proce­se naturale, altele de Om Insusi, dar si acelea piereau. Piticele albe puteau fi contopite, pentru ca din giganticele forte eliberate In felul acela sa se obtina alte stele, dar dintr-o mie de pitice albe se putea cladi o singura stea, care avea sa piara de asemenea.
Omul rosti:
- Grijuliu gospodarita, sub Indrumarea lui Cosmic AC, energia care a mai ramas In tot Universul va dura cateva miliarde de ani.
- Chiar si asa, spuse Omul, In cele din urma tot se va sfarsi. Oricat de atent ar fi gospodarita, oricat de eficient ar fi exploatata, energia consumata este pierduta si nu poate fi recreata. Entropia trebuie sa creasca permanent spre valoarea maxima.
- Entropia nu poate fi inversata? Intreba Omul. Sa-I Intrebam pe Cosmic AC.
Cosmic AC Ii Inconjura, dar nu In spatiu. In spatiu, nu se gasea nici macar un crampei din el. Se afla In hiperspatiu si era alcatuit din ceva ce nu era nici materie, dar nici energie. Problema dimensiunilor si naturii sale nu mai aveau deja nici un Inteles In termeni familiari Omului.
- Cosmic AC, spuse Omul, cum poate fi inversata entropia? Cosmic AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIEN­TE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
Omul spuse:
- Aduna date suplimentare.
Cosmic AC raspunse: O VOI FACE. O FAC DE O SUTA DE MILIARDE DE ANI. ACEASTA INTREBARE NE-A FOST PUSA DE MULTE ORI PREDECESORILOR MEI SI MIE. TOATE DATELE PE CARE LE DETIN RAMAN INSUFICIENTE.
- Va exista un moment, Intreba Omul, cand datele vor fi suficiente, sau problema este insolvabila In toate circumstantele imaginabile?
Cosmic AC raspunse: NICI O PROBLEMA NU ESTE INSOL­VABILA IN TOATE CIRCUMSTAN-TELE IMAGINABILE.
- Cand vei detine suficiente date ca sa raspunzi la Intrebare? Intreba din nou Omul.
Cosmic AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIEN­TE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
- Vei continua sa lucrezi la problema aceasta? insista Omul.
DA, raspunse Cosmic AC.
- Vom astepta, spuse Omul.

***

Stelele si galaxiile murira si se stinsera, iar spatiul se Intuneca, dupa zece trilioane de ani de secatuire a energiilor.
Unul cate unul, Omul se contopi cu AC, fiecare corp material pierzandu-si identitatea mentala Intr-o modalitate care, cumva, nu Insemna o pierdere, ci un castig.
Ultima minte a Omului se opri Inainte de fuziune, privind un spatiu care nu mai continea decat resturile ultimei stele negre si o materie incredibil de rarefiata, agitata aleatoriu de ramasitele caldurii ce cobora, asimptotic, spre zero absolut.
- AC, Intreba Omul, acesta este sfarsitul? Haosul acesta nu poate fi inversat, pentru a recrea Universul? N-ar fi cu putinta?
AC raspunse: DATELE CONTINUA SA FIE INSUFICIENTE PENTRU UN RASPUNS CORECT.
Ultima minte a Omului se contopi si doar AC exista - iar asta In hiperspatiu.

***

Materia si energia se sfarsisera, iar o data cu ele spatiul si timpul. Chiar si AC exista numai pentru acea ultima Intrebare, la care nu gasise Inca raspuns, din clipa cand, cu zece trilioane de ani In urma, un tehnician pe jumatate beat o adresase unui calculator care, prin compa­ratie cu AC, se gasea cu mult mai departe decat fusese omul fata de Om.
Raspunsese la toate celelalte Intrebari, dar pana nu gasea raspuns si la aceasta ultima Intrebare, AC nu-si putea elibera constiinta. Stransese toate datele ce puteau fi stranse. Nu mai exista nimic care sa fie adunat.
Insa datele colectate trebuiau acum corelate si combinate In toate relatiile posibile.
In acest scop, fu cheltuit un timp atemporal.
lar AC afla cum anume putea sa inverseze directia entropiei.
Nu exista Insa nici un om caruia AC sa-i ofere raspunsul la ultima Intrebare. Aspectul respectiv era lipsit de importanta. Se demonstrase ca raspunsul avea sa rezolve si problema aceasta.
Vreme de alt timp atemporal, AC se gandi care ar fi fost modalitatea optima de actiune. Cu atentie, organiza programul.
Constiinta lui AC cuprinse tot ceea ce fusese candva un Univers si reflecta la ceea ce acum era Haos. Trebuia sa actioneze pas cu pas.

Si AC spuse: "SA FIE LUMINA!"
Si se facu lumina...




© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved