Cei care ma cunosc foarte bine stiu asta, altii nu.Dar ar trebui sa fie evidenta pasiunea mea pentru scris.Prima nuvela am scris-o in clasa a7a.Incepusem sa scriu o compunere pentru unul dintre colegi(avea nevoie de o nota mare la romana, dar nu se pricepea la asa ceva) si nu m-am mai putut opri...trebuia sa scriu doar o pagina...ajunsesem la 10 si tot nu ma puteam opri...Si asa a luat nastere prima mea nuvele(genul SF) intitulata Vanessa....
Apoi, mandra de “isprava” mea am continuat sa
scriu in fiecare an cel putin una.Pana cand in liceu profesoara de romana m-a
incurajat sa particip la concursul de creatie literara “Ion Chichere”Zis si
facut...si chiar mai mult de atat, doi
ani consecutiv am castigat premiul 1, ceea ce mi-a dat si mai multa incredere
in mine.In continuare postez un fragment din nuvela “Spre viata”, scrisa in
2006.
Spre viata(fragmente)
..................................................................................
Ai facut o alegere foarte buna!
-Nu inteleg, la ce va referiti? Am intrebat
nedumerita.
-Cartea pe care ai ales-o, e o alegere foarte
buna, ai inceput exact cu ceea ce trebuia, cu inceputul, vad ca nu esti asa
grabita cum te consideri tu, ci dimpotriva sti sa faci anumite lucruri la
momentul potrivit.
-Imi cer scuze ca...am dat buzna in biblioteca
dvs. dar eram foarte plictisita si nu vroiam sa pierd timpul degeaba pana
veniti dvs. Aveti o biblioteca foarte frumoasa, ce n-as da sa am si eu una asa
candva...un tezaur de cultura.Le-ati citit pe toate?
-In primul rand trebuie sa inveti un lucru,
niciodata sa nu iti ceri scuze cand faci un lucru bun, nu ai furat, nu ai
mintit, nu ai distrus nimic deci nu trebuie sa te scuzi. Prea multe scuze
atunci cand nu e cazul scad din demnitatea omului, te fac sa scazi atat in
ochii celorlalti dar si in ai tai, te vor face sa fi tu vinovata intotdeauna. E
foarte bine ceea ce ai facut, ba chiar te felicit, de aici reiese inca o
trasatura a ta foarte importanta, faptul ca nu iti place sa pierzi nici o
secunda si ca sti sa pretuiesti timpul. Dar de lucrurile astea va trebui sa iti
dai seama singura mai departe, nu trebuie sa astepti sa iti zic eu de fiecare
data: ai facut asta deci rezulta asta...Tu iti vei fi de acum incolo cel mai
bun prieten si va trebui sa comunici cu eul tau si sa te descoperi singura. De
asemenea trebuie sa te invingi pe tine, partea care ti-e cel mai mare dusman,
trebuie sa inveti sa te controlezi. Nu-ti fa griji, vei ajunge sa faci toate
astea, dar cum ti-am mai spus, fiecare lucru la timpul lui.
-Aveam obiceiul sa imi cer iertare intotdeauna,
chiar si atunci cand nu trebuia. Faceam asta pentru ca vroiam sa evit anumite
conflicte si tacand credeam ca e mai bine asumandu-mi vina...
-Nu,tu confunzi notiunea de a evita conflictele
prin tacere, cu aceea de a recunoste lucruri pe care nu le-ai facut si in cazul
asta nu faci bine, ci dimpotriva-
.............................................................
Dar avand si cursuri de predat cand veti avea
timp sa faceti atatea ore si cu mine? Si
sigur nu va deranjeaza pe dvs sau pe baiatul dvs faptul ca stau aici?
-Stai linistita,
nu ne deranjeaza pe niciunul, dimpotriva, de 5 ani de cand sotia mea a murit nu
a mai fost nici o prezenta feminina in casa noastra, dupa cum cred ca ai aflat
si tu, nici prea multi barbati nu ne viziteaza, pentru ca in intimitatea
caminului nostru preferam sa fim doar noi doi. Sa nu intelegi gresit faptul ca
ne bucuram de prezenta ta feminina, dar in cultura noastra o femeie intr-o casa inseamna
foarte mult, ea e cea care lumineaza casa, o incalzeste si-i da farmec.De cand esti tu aici nu ne mai simtim atat de singuri. Cat despre timp,
vom avea destul....
-Hmm...poti sa si citesti ce vrei tu in timpul tau
liber, poate ca pe de o parte e mai bine, pentru a fi in contact numai cu lumea
ta, dar...mai adaug o noua regula, o ora zilnic trebuie sa te plimbi, unde vrei
tu, prin padure, prin oras, dar trebuie. Caci daca stai numai in casa nu sunt
atat de mari sansele sa realizezi ceea ce ti-ai propus, se pare ca esti mult
mai izolata decat ar trebui, decat e normal si decat credeam. Va trebui sa te
invat si sa accepti lumea, sa o cunosti, sa o asculti. Intelepciunea nu
presupune o izolare totala, definitiva asa cum poate crezi tu, ci doar una
temporara.
-Cred ca dintre toate, asta o sa fie cel mai greu
pentru mine, sa accept lumea, sa accept faptul ca si eu fac parte din ea si ca
nu trebuie sau nu e absolut nevoie sa ma izolez de tot.
-Da, asa e. Si inca un lucru foarte important, nu
uita motivul pentru care ai venit aici, nu uita ce ai promis ca o sa lasi in
urma, ce te-a decazut...
-Nu stiu de ce am impresia ca mi-ati citit
gandurile de ieri, e adevarat?
-Nu pot citi gandurile...le pot intui...Da, mi-am
dat seama foarte usor ceea ce gandeai, e mult mai usor sa citesti o femeie dupa
privire decat un barbat. Si oricum e ceva ce banuiam, stiam dinainte sa ajungi
tu aici. Incearca sa uiti dragostea fizica, incearca atunci cand simti ca te
cuprinde sa o transformi in altceva, intr-o dragoste spirituala, incearca sa
iubesti asa cum ne cere D-zeu sa ne iubim aproapele. Nu uita ca tocmai asta e
cauza tuturor lucrurilor ce ti s-au intamplat, trebuie sa inveti sa controlezi
dragostea, sa o transformi in asa fel incat sa o poti stapani, nu sa te lasi
stapanita de ea. Stiu ce simti, stiu ca te abtii si probabil e greu avand in
vedere amintirile care iti revin atunci cand il vezi, Iti aminteste de cineva,
nu?De acel El de care imi povesteai?
-Da asa e, dar fac tot posibilul sa ma stapanesc,
pentru ca stiu care e scopul meu si nu vreau sa deviez si mai ales nu vreau sa
va dezamagesc,dar nici pe mine.
-Ma bucur ca ai inteles.I-am spus si lui toate
aceste lucruri. Nu e vorba despre faptul ca e interzisa o relatie intre voi,
sau ca nu sunt de acord. E vorba despre faptul ca dintre toate sentimentele
dragostea are cea mai mare putere si ar putea, mai mult ca sigur sa te distraga
de la scopul tau, sa te faca sa o iei pe un alt drum. Intelegi ce vreau sa spun?
-Da, asa e, aveti mare dreptate, o sa fac asa cum
m-ati invatat. Promit ca nu o sa va dezamagesc si ca nu o sa uit ce mi-ati
spus.
-Nu trebuie sa
promiti nimic, trebuie sa crezi si sa faci
-Sunt uneori un
pic nedumerit in legatura cu tine.Ma bucur foarte mult de faptul ca esti
atat de constiincioasa, ca inveti atat de repede totul, dar e si ceva in
neregula cu asta. Mi-e teama pentru tine si viitorul tau, prea multa cunoastere
nu e buna si s-ar putea sa te decada mai mai mult decat s-a intamplat inainte.
Esti mult prea obsedata de toate astea, am observat ca nu esti doar pasionata,
ci obsedata in adevaratul sens al cuvantului, ai o ambitie bolnavicioasa, nu te
lasi cu nici un pret de ceea ce ai inceput, ai fi in stare de orice sacrificii
pentru a termina ceea ce ai inceput si nu e bine. Sa sti ca sunt multi oamenii
care atunci cand au stiut prea multe, cand au dat de unele cunostiinte care nu
erau pentru ei, care erau mult prea superioare, le-au interepretat si folosit
intr-un scop gresit si s-au schimbat, au devenit intruchiparea raului. Iti spun
toate astea pentru ca abia acum realizez ca zace in tine o forta
nemarginita si imi dau seama ca ai putea
fi in stare de orice atunci cand vei dori, ca pentru tine chiar nu exista
termenul de imposibil si tu chiar vrei
sa cunosti lumea, cea vazuta dar si cea nevazuta in intregime, vrei sa-i
descoperi toate secretele. Iti spun ca sa ai grija, ca sa te gandesti bine ce
vrei, ce o sa faci, si sa nu uiti ca atunci cand dobandesti multe cunostiinte,
niciodata nu le folosi in scop personal, daca esti in stare sa ai, sa faci, sa
sti multe, foloseste-le pentru a-i ajuta pe altii, pentru a-i schimba in bine
sau chiar pentru a-i invata, caci toata stiinta, tot ceeea ce ti numai pentru
tine te va roade pe dinauntru si te va transforma intr-un om rau , vei ajunge o
persoana egoista, orgolioasa si dornica
de putere, genul acela de om care va calca in picioare pe oricine pentru a-si
atinge telurile.
© 2009-2010 (satmaya) All Rights Reserved
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu